-
7 zile în Anglia rurală. Vechiul sat Castle Acre din Norfolk și un apus fabulos.
Mă dau în vânt după serialele britanice. De la cele de epocă precum Downton Abbey la dramele polițiste care insistă pe oameni și proceduri, nu pe țac-pac, împușcături, urmăriri de mașini, găsit criminalul și gata, final fericit. Dar cel mai mult și cel mai mult îmi plac cele plictisitoare, „seriale de făcut unghii” le spun eu. Acelea la care nu-i musai să fiu atentă, dar de fiecare dată când ridic ochii văd sate tipic englezești, căsuțe pitorești stil cottage, biciclete, biserici vechi din piatră, flori, pub-uri locale, verdeață. Și o crimă sau două. În această categorie intră Midsomer Murders și ecranizările romanelor ce o au ca protagonistă pe Miss Marple.…
-
În vizită la satul tribal Hmong Doi Pui din Chiang Mai. Capcană turistică au ba?
Prima mea dezamăgire turistică a fost în Malaysia, mai exact în Penang. Culmea e că Malaysia îmi place foarte mult, iar partea veche a Georgetown, capitala insulei Penang, chiar și mai mult. Dar acolo s-a petrecut prima mea dezamăgire într-ale călătoriilor atunci când am mers să vizitez satul plutitor Chew Jetty. Am mers atunci entuziasmată, crezând că am să văd un sat tradițional și am dat de un bazar plutitor. Da, casele tradiționale sunt acolo, dar toate sunt transformate în magazine, mi s-a părut că nu e nimic autentic. E drept, am vizitat și Chew Jetty, cel mai turistic dintre cele șase sate plutitoare de pe chei, dar dezamăgirea e…
-
Cum m-am schimbat după 8 ani în Thailanda
Iată, s-au făcut 8 ani de când Thailanda mi-e a doua casă. M-am mutat aici ca o nebună, dintr-un moft, de una singură, renunțând la destule, fără a fi vizitat măcar o țară asiatică înainte. Am venit cu un rucsac mare-n spate, unul mic în față şi am zis ca stau 6 luni. Ei, aş! În 6 luni abia m-am dezmeticit şi-am văzut unde sunt. Ca în filme, primul loc în care am băut o bere a fost o dărăpănătură dintr-un cartier neturistic, o cocioabă locală cu o pisică pe bar şi cu aparat de karaoke. Primii oameni întâlniți au fost nişte demenți: un american cu barba roşcată care citea…
-
4 piețe vizitate în Taichung, Taiwan
Am detestat piețele crescând. Am doar amintiri urâte de pe vremea când mama mă târa pe la Obor, în mirosul ăla de transpirație, pământ și legume putrede. Nu-mi plăceau nici zgomotul, nici aglomerația, nici tupeul precupeților. Ca adult am fost cea mai fericită să îmi pot cumpăra toate cele de la magazinul de lângă casă sau de la supermarket unde nu trebuia să mă cert cu nimeni și unde nu mirosea urât. Și în călătoriile mele europene inițiale am evitat piețele cât am putut. Noroc, însă, că omul cât trăiește învață și că ne schimbăm pe măsură ce trece timpul. Și noroc cu mutatul în Asia, așa am devenit vizitatoare…
-
Khlong Ong Ang Walking Street, cel mai nou obiectiv turistic din Bangkok
Chinatown sau Yaowarat, așa cum i se spune de către localnici, este unul dintre obiectivele turistice de căpătâi ale capitalei Thailandei și orice listă cu „ce să vezi în Bangkok” are Chinatown la loc de cinste. Nici nu-i de mirare, Yaowarat este un cartier plin de viață, de restaurante, de magazine, de alei întortocheate numai bune de explorat. Fără îndoială, aici găsești acel ceva ce dă farmecul unui oraș asiatic. Însă puțină lume știe că în prelungirea Yaowarat se află un cartier mai puțin vizitat de către turiști și anume Little India sau Phahurat. Aici am testat eu mâncare bhutaneză la Little Bhutan, experiență despre care am povestit în acest…
-
Povestea unei zile în Portovenere, cel de-al șaselea sat din Cinque Terre
Părea a fi singura persoană irascibilă din Portovenere. Femeia avea o strategie anume: stătea la pândă, se uita țintă la turiștii luați în vizor, îi lăsa să fotografieze poarta medievală și începea să țipe doar după ce aparatul se fixa pe taraba ei. Atunci striga tare „NO PHOTO!” și urma avalanșa de vorbe aruncate isteric în italiană. Nu confecționase niciun afiș care să interzică fotografiatul, probabil se distra mai bine urlând la fiecare drumeț în parte. Bombănea continuu până ce oamenii ieșeau din câmpul ei vizual, fie coborând spre port, fie intrând pe poarta din piatră construită în secolul al XII-lea. Apoi își alegea altă victimă. Lăsând țipetele femeii în…
-
Buget de călătorie Doha, Qatar. Cât am cheltuit în Qatar în 5 zile (noiembrie 2019).
Mi-am dat seama că n-am scris nimic despre bugetul meu de călătorie din Doha zilele astea, când am dat peste cheltuielile notate pe parcursul mini-vacanței din capitala Qatarului. Am zis, deci, să remediez situația și iată-mă scriind un alt articol care detaliază câți bani am scos din buzunar pentru o mică escapadă, după cele despre cheltuielile din Bali, Taiwan, Milano și Cinque Terre. Știu că acest demers nu folosește nimănui în vremuri de pandemie, dar poate în viitor va reprezenta un punct de plecare pentru cei care vor dori să facă o escală mai lungă în Doha. Dacă va fi de folos chiar și unei singure persoane în documentarea unei…
-
3 lecții din 2020 pe care le iau cu mine în anul ce vine
Nu obișnuiesc să fac bilanțuri sau, dacă le fac, nu le fac publice. Nici ăsta nu este un bilanț, oricum pentru anul 2020 nici n-aș avea la ce face așa ceva în afara numărului kilogramelor în plus. Este mai degrabă un fel de pagină de jurnal, un soi de aducere aminte, să am ce reciti atunci când voi avea senzația că mi-e greu sau că viața e nedreaptă. A fost, într-adevăr, un an dificil. Pentru unii chiar traumatizant. Urmările le vom vedea în timp, căci dincolo de statistici de orice fel se află oameni și vieți mai mult sau mai puțin afectate. Personal, am rămas cu niscai gânduri după anul…
-
Cu trenul japonez de mare viteză de la Hiroshima la Tokyo. Despre cum m-am dat cu shinkansen-ul în Japonia.
Iubesc trenurile! Una dintre primele excursii prin Europa le-am făcut cu Interrail-ul pe traseul Roma – Paris (via Milano, unde am schimbat cu un TGV care a mers prin Alpi, am zis că mor de plăcere) – Barcelona – Madrid – Lisabona. A durat aproape trei săptămâni, cu opriri de câteva zile în fiecare oraș și aș repeta și azi experiența cu ochii închiși. Am fost cu trenul și prin țară, spre Iași, Cluj, Timișoara, dară și pe la vecini. Bunăoară, am povești cu hoți români și britanici beți întâlniți în trenul dinspre Sofia, contrabandă cu țigări în cel de pe ruta Belgrad – București și soldați americani cu care…
-
Cu bicicleta pe lângă Hoi An. Coșurile-bărci și pădurea de palmieri nipa Bay Mau sau „mica Deltă a Mekongului din Hoi An”.
Orașul Vechi din Hoi An este fantastic, încărcat de istorie, mâncăruri bune, aromă de cafea, clădiri galbene și flori, numai bun de bătut la picior și destul de liniștit în sine. Însă pentru mine adevărata liniște a început la ieșirea din oraș, în ziua în care m-am încumetat la un tur cu bicicleta la țară, prin câmpuri de orez și în pădurea de palmieri nipa Bay Mau, alintată drept „mica Deltă a Mekongului din Hoi An”. Asta deși nu-i nici urmă de Mekong în partea aceasta de Vietnam. În acea zi am văzut lanuri de orez verzi-verzi, am mâncat un prânz pe cinste, îndopându-mă cu bunătăți vietnameze, am pus mâna…
