fotbal premier league norwich city crystal palace
Anglia,  Jurnal de călătorie

Călătorii și experiențe: în tribune la un meci din Premier League. Cum a fost la Norwich City vs. Crystal Palace.

Bine, nu am stat în tribune, ci la peluză. Ceea ce e chiar mai distractiv după părerea mea. Mai ales la un meci din Premier League, unul dintre cele mai spectaculoase campionate.

Acum câțiva ani o asemenea experiență m-ar fi făcut să sar în sus de bucurie, indiferent de valoarea echipelor. Pe vremea aceea mă uitam mult la tot felul de sporturi, îndeosebi fotbal și tenis. Știam componența echipelor, știam bârfe, mă uitam la talk-show-uri și mă deprimam dacă nu găseam un stream bun pentru ce voiam să văd.

M-am lăsat de sportul de a urmări sport în mod obsesiv la vreo jumătate de an după ce m-am mutat în Thailanda. Diferența de fus orar făcea să dorm fragmentat dacă stăteam să văd atât de mult din competițiile europene și puține lucruri pe lumea asta sunt mai importante pentru mine decât somnul.

Acum mă mai uit când mai mergem în câte un pub sau când e ceva relevant pentru mine. Doar dacă e live și mă aflu în zonă încerc să nu ratez ocazia. Așa am ajuns anul trecut la Openul Thailandei din Hua Hin, de exemplu.

in tribune la un medi din premier league norwich city crystal palace
Am ajuns devreme, stadionul e gol.

Când m-am decis a merge la amicul Paulică în Anglia nici n-a stat pe gânduri înainte de a mă anunța că „mergem la meci pe 1 ianuarie”. Norocul a făcut ca Norwich City, echipa locală, să fie în prima ligă engleză, ceea ce probabil nu se va mai întâmpla în sezonul viitor, acum aflându-se pe ultimul loc. Așa am apucat să văd un meci din Premier League, cel în care s-au întâlnit Norwich City și Crystal Palace.

Fotbalul ca religie

Am la lucru un englez care știe și componenții echipei naționale de tineret a României, cam atât de obsedat de sportul ăsta e omul. Deși el e, totuși, o excepție, și în familia lui Paulică fotbalul ocupă un loc important. Astfel, prima întrebare după politețile de rigoare atunci când membrii familiei se întâlnesc este: „ai văzut meciul?”.

Televizorul este mereu deschis pe ceva canal sportiv sau măcar o emisiune despre fotbal. Toată familia are abonament la meciurile de acasă ale echipei locale. Piticii casei, doi băieți de vreo 4 și 7 ani, se uită înainte de culcare nu la desene animate, ci la un DVD cu Norwich City. Ba cel mic, de 4 ani, are opinii, nu glumă: „nu l-a împins aici, doar l-a atins, nu e fault!”.

fotbal cracriun premier league
Mereu fotbal, chiar și de sărbători. În vizită la părinții lui P.

Probabil că și ospitalitatea în partea asta de Europă se manifestă tot sub formă de ceva legat de fotbal, de aceea a fost amicul P. atât de încântat să mă ducă la meci, iar părinții lui mai mult decât fericiți a-mi împrumuta abonamentul lor. Am ajuns, deci, să văd Norwich City vs. Crystal Palace gratuit. Asta pentru că nici măcar cele 12 lire necesare pentru schimbarea categoriei biletului de la „peste 65” la „adult” n-au vrut a accepta.

Cum a fost în tribune la Norwich City vs. Crystal Palace

Sinceră să fiu, meciul în sine nu a fost prea demn de spectacolul oferit de obicei de echipele din prima divizie engleză. A început lent și nu s-a animat prea mult pe parcurs. Asta în ciuda faptului că era o partidă destul de importantă atât pentru Norwich, cât și pentru Crystal Palace, ambele aflându-se într-o poziție nu prea fericită în clasament la acea dată.

premier league fotbal norwich city crystal palace
Dar biletul, cât a fost biletul?

Vrând-nevrând, a trebuit să încurajez Norwich City „că doar n-o să ții cu ăia din Londra”, vorba lui Paulică. N-am ținut cu „ăia”, dar încurajările mele n-au ajutat prea mult echipa canarilor, care s-a văzut egalată pe final de meci. S-a terminat 1-1, un rezultat destul de trist pentru Norwich City, după ce au condus mai bine de 80 de minute și care aveau nevoie ca de aer de cele trei puncte.

Până la urmă a fost un scor echitabil, la finele unei dispute monotone, fără prea multe ocazii ori sclipiri, și la care am stat în picioare și am țopăit doar pentru a mă încălzi. Pur și simplu s-a nimerit ca 1 ianuarie să fie singura zi cu adevărat rece din săptămâna petrecută în Anglia.

în triibune la un meci din premier league
Am înghețat puțin până a început meciul
Atmosfera

a fost, însă, la nivelul așteptărilor și chiar peste. Am ajuns devreme, când stadionul încă era gol și am văzut cum încet-încet se umple. M-a impresionat atmosfera de familie, cum toată lumea se cunoaște cu toată lumea, cum se întâlnesc vecini cu vecini, unchi cu nepoți, clienți cu negustori, șefi cu subalterni. Și când au început cu toții a cânta parcă a crescut brusc temperatura.

M-a impresionat, de asemenea, numărul mare de adolescenți și copii prezenți la meci, precum și faptul că sunt încurajați a susține echipa locală, nu doar echipele mari, al căror nume e pe buzele tuturor. Dar cel mai mult și cel mai mult m-a impresionat cum o echipă de provincie și care se bate la retrogradare reușește să adune la fiecare partidă jucată acasă peste 25 000 de spectatori. Adică un stadion plin.


Dacă găsiți interesante articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.

4 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.