Am zburat cu Saudia și am găsit gardul vopsit pe afară

Zicala cu gardul vopsit și leopardul dinăuntru poate fi un pic cam aspră pentru această companie aeriană, recunosc. Dar adevărul este că după experiența cu Saudia am zis că l-am prins pe Dumnezeu de-un picior când m-am văzut la bordul unui avion Turkish Airlines, cam atâta de mare mi-a părut diferența. Și nu cred că este vorba despre o diferență musai obiectivă, ci lucruri destul de mărunte – zâmbetul unui angajat, de exemplu – și altele cât se poate de subiective, precum așteptările personale.

Pentru că da, trebuie să admit că am avut așteptări destul de mari de la Saudia. Adică este o companie de linie, compania națională a Arabiei Saudite, și experiența ne-a învățat că atunci când țările din Peninsula Arabă se apucă de din astea apăi fac treabă, nu se încurcă! Avem exemple în acest sens în Qatar și Emiratele Arabe Unite. Doar că în loc să se simtă ca un zbor cu Emirates sau Qatar Airways, un zbor cu Saudia se simte precum unul cu Flydubai. Ceea ce nu-i rău în sine. Doar că, din nou, așteptările, bată-le vina!

Aș vrea, de asemenea, să menționez faptul că acest articol nu este unul tehnic, eu nu sunt pasionată de aviație și nu știu nimic despre domeniul ăsta. Este un articol scris strict din punctul de vedere al unui pasager oarecare, interesat mai mult de lucruri lumești precum confortul, amabilitatea personalului, punctualitatea, divertismentul sau mâncarea de la bord.

Cum am ajuns a zbura cu Saudia și ce mi-a plăcut

Cum am ajuns a zbura cu Saudia e simplu: prețul imbatabil. Am găsit pe fly4free o ofertă foarte bună și am plătit 260 de euro, cu toate taxele incluse, pentru un zbor dus Viena – Bangkok via Jeddah și întors Bangkok – Frankfurt tot via Jeddah. Desigur, o să-mi reproșați cum că „ai găsit zbor intercontinental dus-întors cu 260 de euro la companie de linie și mai faci și nazuri?”. Iaca da, fac, așa e omul, năzuros!

Acum să vă spun și ce mi-a plăcut la zborul cu Saudia. Întâi și-ntâi, n-am avut întârzieri, ceea ce-i lucru mare în zilele noastre. Apoi, au filme destul de noi. Asta când le funcționează ecranele pentru că pe segmentul Jeddah – Frankfurt ne-am făcut noi, pasagerii, filme-n cap deoarece dispozitivele de la bord n-au vrut a porni sub nicio formă.

Un mare plus și pentru personal, mai ales cel de la sol. Nu am făcut check-in-ul online și am fost întrebată de fiecare dată ce loc vreau, la fereastră sau culoar. Fetele de la bord, deși puține la număr, au fost de asemenea foarte amabile și zâmbitoare. Dar asta nu este deloc suprinzător, cele de pe zborurile mele erau filipineze, iar filipinezele sunt ospitaliere din fire.

aeroportul din jeddah — Escală în aeroportul din Jeddah

Totuși, majoritatea însoțitorilor de zbor au fost bărbați și, deși n-am ce le reproșa din punct de vedere profesional, nu erau prea veseli. Adevărul e că de când locuiesc în Asia nu prea mai sunt obișnuită cu însoțitori de zbor morocănoși.

Dar cred că cel mai bun lucru pe care îl pot spune despre Saudia este că au arătat dorința de a se îmbunătăți. Mi-au trimis un chestionar prin care au cerut feedback după fiecare zbor, un chestionar decent făcut și care a inclus toate aspectele, de la cât de facil e a rezerva la calitatea serviciilor. Presupunând că au trimis chestionarele dintr-o dorință reală de evoluție și nu doar pentru că „așa se face”, mă aștept ca Saudia să învețe.

Fun fact: la bordul Saudia, înainte de decolare, se recită un fel de Doamne-ajută, o rugăciune de călătorie a Profetului Mohamed.

porti imbarcare jeddah — Așteptând îmbarcarea pentru încă un zbor cu Saudia la aeroportul din Jeddah

Ce nu mi-a plăcut la zborul cu Saudia

În primul rând, mâncarea. De obicei nu mănânc toate mesele pe zborurile lungi pentru că mai și dorm. Nu știu, poate au servit mâncărurile alea bune chiar atunci când dormeam eu, cert e că mesele de care am avut parte au fost aproape necomestibile. Cu excepția unei porții decente de ravioli pe segmentul Viena – Jeddah, mâncarea a fost execrabilă. Chifle tari de-ți rupeai dinții, omlete cu gust de plastic, până și fructele păreau că au fost tăiate de prea mult timp.

Apoi, m-au enervat de numa’ la plecarea din Bangkok, atunci când înainte de zbor am avut parte de un control de securitate suplimentar. Nu aveam nicio problemă dacă asta se întâmpla chiar la controlul de securitate din aeroport sau la tranzit în Jeddah, dar aici a fost așa: au început îmbarcarea mult mai devreme, iar între poarta de îmbarcare și ușa avionului, undeva pe culoar, au amenajat niște mese unde însoțitorii de zbor ne-au desfăcut bagajele de mână și au căutat pe acolo habar n-am ce. Nu s-a plecat cu întârziere, dar e neplăcut să stai înghesuit ca vita pe culoar timp de peste jumătate de oră.

saudia mancare la bord — Una dintre mesele de la bordul Saudia. Croissantul ăla a fost cât de cât comestibil, în rest jale.

De asemenea, Saudia este o așa-numită „dry airline” adică nu se servește alcool. Pe mine nu m-a deranjat asta deloc, nu prea beau alcool când zbor pentru că nu-mi place să ajung la destinație complet deshidratată, ci gata de explorat, însă m-am gândit să menționez acest aspect pentru cei interesați. Totodată, din câte știu, nu este permis consumul de alcool la bord deloc ceea ce înseamnă că dacă luați o sticlă de ceva din duty free va trebui să așteptați până la aterizare pentru a vă bucura de conținut.

Aeroportul din Jeddah

este cel mai aiurea aeroport în care am avut eu escală vreodată până acum. La întors a mai fost cum a fost, eram deja versată, dar la dus m-a surprins neplăcut. Din nou, așteptările. Mă așteptam ca la banii pe care-i au saudiții, atunci când au decis a deschide țara, să amenajeze aeroportul în așa fel încât să se învârtă după soare, nu să-l lase ca pe un aeroport de provincie.

shuttle jeddah airport — Shuttle-ul din aeroportul din Jeddah

Întâi și-ntâi indicatoarele nu prea ajută dacă trebuie să iei un shuttle între terminale, cum a fost cazul meu atunci când am aterizat din Viena. Toate indicatoarele pe care era scris „transit” duceau de fapt la sosiri, la birourile de visa on arrival. E drept că treci chiar pe lângă linia pe care vine shuttle-ul, dar nu e nimic care să arate asta, niciun autocolant măcar. Practic, dacă ai noroc și vezi trenul venind știi ce trebuie să faci, dacă nu, te învârți ca bezmeticul pe acolo pentru că nici angajați nu erau prin preajmă, trebuia să mergi să-i cauți tu.

Apoi, zona unde se face controlul de securitate pentru cei aflați în tranzit (adică majoritatea celor care trec prin aeroportul din Jeddah) mi-a părut nepotrivită pentru un flux mare de pasageri. Și micuț, și personal cam stângaci ori insuficient.

Nici modul în care sunt numerotate porțile nu mi-a făcut impresia că ar fi foarte prietenos cu pasagerul, ba poate fi chiar derutant dacă nu privești harta cu atenție. Practic, nimic la aeroportul ăsta nu e intuitiv. Ceea ce ar fi în regulă dacă ar fi suficient semnalizat, dar nu e cazul. Sau nu era atunci când am zburat eu, probabil lucrurile se vor schimba în bine în următoarea perioadă.

tranzit aeroportul jeddah — Zona de tranzit din aeroportul din Jeddah. Se verifică pașapoartele, biletele de îmbarcare plus încă un control de securitate.

Mai zbor cu Saudia?

Da, desigur, dacă mai găsesc bilete la prețuri decente. Nu pentru că-s masochistă, ci pentru că le acord circumstanțe atenuante. Saudia nu este o companie nouă, este fosta Saudi Arabia Airlines și a fost fondată în 1945, atunci când președintele american de la acea vreme, Roosevelt, le-a făcut cadou saudiților un avion. Dar nu prea sunt obișnuiți a transporta pasageri oarecare, ci mai ales pelerini musulmani care merg în vizită la Mecca și Medina. Au, așadar, tot timpul să devină o companie decentă.