Povești cu dor de ducă și aventuri câte și mai câte

Cristina face Aventură

Category: Utile

doha qatar museum of islamic arts

Cum am ajuns să vizitez Qatar. Detalii despre Programul Qatar Stopover.

Anul trecut, în timp ce mă uitam pe site-ul celor de la Qatar Airways căutând bilete spre București, mi-a atras atenția un îndemn de pe pagină, care suna cam așa: „add a stop in Doha”. Nu aveam nicio intenție să merg în Qatar, dar dacă tot se ivea ocazia am zis să văd despre ce este vorba, cum îi șade bine oricărui om pasionat de călătorii.

Citisem destule despre ritmul nebun în care se construiește în Qatar și trebuie să recunosc faptul că nu toate articolele erau măgulitoare, mai ales când venea vorba despre condițiile muncitorilor. Dar citisem și multe articole pozitive, legate de investițiile enorme făcute de stat în vederea organizării Campionatului Mondial de Fotbal din 2022 și în vederea transformării capitalei, Doha, într-un oraș atrăgător pentru turiști.

Așa că am căutat să văd care e, domnule, povestea cu „adaugă o oprire în Doha”! Am dat, astfel, de Programul Qatar Stopover.

Ce presupune Programul Qatar Stopover

În încercarea de a atrage turiști, Qatar-ul a luat tot felul de măsuri: a introdus visa on arrival, apoi a scos vizele pentru un număr semnificativ de țări, a oferit tururi gratuite de oraș pasagerilor aflați între două avioane, iar acum recurge la programe precum Qatar Stopover.

Acesta din urmă permite celor interesați o escală în Doha de cel mult patru nopți și oferă reduceri semnificative la anumite hoteluri, toate de 4 sau 5 stele. Practic, dacă rămâneți doar o noapte, puteți sta într-un hotel de 4 stele cu $23 sau într-unul de 5 stele cu $28. Paradoxal, prețul crește direct proporțional cu durata șederii. Astfel, pentru patru nopți veți plăti $165 la un hotel de 4 stele și $210 pentru unul de 5 stele. Toate prețurile sunt pentru o cameră dublă.


Citiți și:

De una singură în Doha. Impresii după 5 zile petrecute în Qatar.


Puteți alege escală la dus sau la întors, după cum vă este mai convenabil. Ofertele hotelurilor din acest program includ doar cazarea, fără micul dejun ori alte beneficii.

Atenție: se pare că Programul Qatar Stopover este valabil doar până la finele anului 2020. Practic, ultima noapte pe care o puteți petrece în Doha prin această ofertă este 31 decembrie 2020.
Cum faceți rezervarea prin Programul Qatar Stopover?

Mai întâi căutați zborul care vă interesează pe site-ul oficial Qatar Airways. Eu, de exemplu, caut Bangkok – București. Dus pe 1 iunie, retur pe 10 iulie. Apăs pe „add a stop în Doha” și aleg opțiunile care îmi convin: vreau escala la dus și vreau să stau 4 nopți. Am ales escala la dus pentru că știu că va fi teribil de cald în iunie, dar în iulie va fi și mai și. Plus, la întoarcere e mult mai probabil să fiu complet falită așa că e mai bine să-mi fac mini-vacanța când încă nu-mi dau lacrimile uitându-mă în contul bancar.

programul qatar stopover bilet avion

Adăugați o escală în Doha

După ce cumpărați biletul de avion intrați pe site-ul Discover Qatar, secțiunea Stopover și introduceți datele de călătorie pentru a vedea hotelurile disponibile. Eu am sa trec data de check-in 1 iunie și faptul că stau 4 nopți. Apare acum o listă de hoteluri din care pot alege. Este, însă, o problemă: sunt hotelurile, sunt descrierile, este prețul. Însă nu este trecută locația exactă și nici recenzii nu sunt așa că nu prea știe turistul la ce să se aștepte.

qatar stopover escala in doha

Introduceți datele de călătorie și se va afișa lista cu hoteluri disponibile

Sfatul meu este ca după ce ajungeți la această etapă să mergeți spre booking.com sau alt site în care aveți încredere și să verificați recenziile hotelurilor care vă interesează.

Eu sar peste acest pas pentru că știu deja unde vreau să stau: aleg același hotel de data trecută, Al Najada by Tivoli. E chiar peste drum de Souq Waqif, foarte curat și ospitalitate fantastică.

După ce v-ați decis asupra unității de cazare apăsați „book now”, introduceți datele solicitate, plătiți și asta e tot. Hotelul se plătește în momentul rezervării, nu există varianta de a plăti când ajungeți acolo. Există, însă, posibilitatea de a anula și de a primi banii înapoi minus o taxă de rezervare.

Pont: atenție când alegeți datele de călătorie, vinerea și sâmbăta este weekend în Qatar. Asta înseamnă că vinerea fie sunt multe obiective închise, fie se deschid după ora 1 sau 3 după-amiaza.

View this post on Instagram

Al Thakira Beach, Qatar, about 60km away from Doha. A quiet place where nature seems to thrive. During my short stay there I saw crabs and numerous species of birds. A bit farther you can see the famous Al Thakira Mangrove Forest. Tourists that want to explore the forest in depth can book sunrise or sunset kayaking tours. Some tour operators even help with transportation from Doha. The place, just like the rest of Qatar, is a huge construction site. I have no idea if they were building houses or resorts/hotels. I surely wouldn't mind spending couple of days on the shores of Al Thakira Beach in the future. . . . . #qatar #qatar🇶🇦 #qatarairways #discoverqatar #qatarstopover #althakira #qatar_photo #beachgram #beach #mangrove #nature #naturelovers #beachlife #worldplaces #worldtraveler #discovertheworld #worldtravelbook #neverstopexploring #passionpassport #packandgo #qatarinstagram #unknownplaces #lessexplored #instanature #instatraveling #instatravel #travelgram #travelyesplease #traveldeeper #traveldiaries

A post shared by Cristina (@cristinafaceaventura) on

Condiții de călătorie pentru cetățenii români care vor să viziteze Qatar

Înainte de a face rezervările, trebuie să știți că vă trebuie viză dacă aveți pașaport temporar, iar perioada de valabilitate minimă a documentului trebuie să fie de 6 luni.

Dacă aveți pașaport electronic simplu (pe 5 sau 10 ani), nu aveți nevoie de viză pentru o ședere de până la 90 de zile, doar veți primi ștampila la intrarea și ieșirea din Qatar. Și în acest caz valabilitatea pașaportului trebuie să fie de minim 6 luni. Pentru orice modificări care pot apărea consultați și site-ul MAE, secțiunea Condiții de Călătorie.

De asemenea, la intrarea în țară vi se vor preleva amprentele. În general controlul de pașapoarte merge repede. Când am fost eu, în noiembrie 2019, am fost singura din tot avionul care nu s-a dus la tranzit. Ofițerul mi-a pus câteva întrebări de bun simț (dacă sunt în vacanță sau cu lucrul, câte zile stau) și apoi mi-a urat bun venit în Qatar.

Pont: excursiile oferite prin intermediul Discover Qatar mi se par scumpe, dacă vreți să faceți diferite activități în timpul escalei mai bine apelați la Klook.com sau la Ayna Tickets. Sau întrebați la hotel. Sau contactați una dintre zecile de agenții pe care le găsiți la o simplă căutare pe Google.

Dacă găsiți interesante articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.

Despre cum Samsung România vă poate strica vacanța

Să vă zic: mâine se face săptămâna de când mă comport ca o isterică reclamangie cu angajații Samsung România, iar ei, la rândul lor, se comportă precum un zid: nimic nu-i atinge.

Care e problema cu Samsung România?

Pe când mă aflam în țară mi s-a stricat telefonul, tot un Samsung, unul pe care îl aveam de aproape 4 ani și de care am fost foarte mulțumită. Și probabil ar fi putut fi reparat pentru că doar se blocase butonul on/off, dar am zis că mai bine iau unul nou, să știu o treabă.

Mi-am luat, așadar, versiunea cea mai ieftină din gama S10, adică S10e. Asta pentru că nu alerg după cele mai noi modele, îmi cumpăr telefon o dată la 3 sau 4 ani și în general nu mă interesează fițele. Totodată, întotdeauna îmi iau telefon cu banii jos și niciodată blocat într-o anumită rețea. Pentru că peste tot pe unde ajung îmi cumpăr o cartelă SIM locală pentru a evita taxele de roaming, care-s chiar mari în zona Asiei.

Noua achiziție a funcționat fără reproș atât acasă, cât și pe parcursul excursiei mele în Anglia, unde am vizitat un prieten cu ocazia Anului Nou. Problema a apărut vineri dimineață, la aterizare în Bangkok: la introducerea SIM-ului thailandez, îmi spunea ceva de regional lock și îmi cerea un cod de deblocare. Am rămas perplexă, habar n-aveam ce se vrea de la mine.

M-am conectat la WiFi-ul aeroportului și așa am aflat, de pe Google, că nu-i chiar ceva nou, deși era cu totul nou pentru mine. Practic, telefonul meu se poate folosi doar în Europa. Și, deși angajații Samsung România mă asigură că pe cutia telefonului este menționat acest lucru, eu vă asigur, la rândul meu, că nu scrie nimic. Din păcate, cutia este acasă, în România, așa că voi putea dovedi cu poze doar când voi ajunge din nou în țară. În caz că mă înșel, îmi voi face, desigur, mea culpa.

Care este soluția?

Eu sunt complet atehnică și deloc la curent cu știri din domeniul tehnologiei. Admitem că poate de aceea nu știam de regional lock, chiar dacă se pare că nu-i o procedură chiar nouă. Și, deși să zicem că înțeleg de ce o companie ar proceda la asemenea „artificii”, ca și client complet atehnic nu pot accepta ideea.

Toată lumea poate folosi un smartphone tocmai pentru că e deștept, intuitiv și ușor de utilizat. Adică și bunica de 84 de ani ar trebui să fie în stare „să dea cu degetul” și să poată face lucruri de bază precum a accesa lista de contacte ori o aplicație de mesagerie instant. Altfel, aduceți Nokia 3310 înapoi, vă rog! Ori eu fix asta nu pot face acum: nu pot suna pe nimeni și nu pot folosi datele mobile câtă vreme sunt în Thailanda.

Pentru situația asta sunt două soluții. Prima presupune ca eu să folosesc a mea cartelă SIM din România pentru a efectua un apel, de aici din Thailanda, de minim 5 minute. Adică ei îmi blochează telefonul și eu să mi-l deblochez singură, costul de roaming aferent revenind tot mie. Problema nu e de 5-10 euro cât m-ar costa apelul acela (deși dacă mergeți în Asia în stil backpacking, cu 10 sau 15 euro stați o noapte la un hostel decent). Problema este de principiu: tu mi-ai vândut un telefon blocat, tu mi-l deblochezi gratuit, e simplu dacă ai un minim de respect față de client.

Cea de-a doua soluție implică a-i contacta pe cei de la Samsung România și a le solicita codurile de deblocare. Ceea ce eu fac zilnic de o săptămână încoace. Le-am scris mail-uri, i-am contactat pe chat, le-am scris balade, le-am făcut reclamații la ANPC, i-am amenințat, i-am rugat, m-am isterizat, nimic nu-i mișcă.

Povestea cu angajații Samsung România

Știți că eu mereu spun că omul sfințește locul. Și chiar cred asta, cel mai infect loc posibil poate fi îmblânzit de un om de calitate și, totodată, reputația unei companii poate fi mânjită de angajați cu dureri de dos.

Vineri, incredibil de iritată fiind, i-am contactat pe chat. Am discutat cu un anumit Matei, care are skill-uri de suport clienți cum am eu de a oficia liturghia de duminică. Domnul respectiv s-a isterizat mai rău decât mine atunci când mi-am exprimat nemulțumirea față de procedura greoaie. Pentru a-mi trimite codurile de deblocare mi s-au solicitat pe mail factura de la achiziționarea aparatului și codul IMEI al telefonului. Cine umblă în vacanță ori într-o călătorie de afaceri cu factura după el? Asta presupunând că veneam în Thailanda în vacanță, cu noul Samsung. Norocul meu că am putut descărca factura online.

Le-am trimis documentele solicitate vinerea trecută, la aproximativ 11am, ora României. Și dă-i și așteaptă. Și așteaptă. Și până luni – nimic. Am aflat apoi că nu lucrează în weekend. Lăsând la o parte faptul că nu înțeleg cum o companie de talia Samsung România nu are unul sau doi angajați care să se ocupe de urgențele clienților sâmbăta și duminica, nu înțeleg cum au lăsat un mail primit la ora 11 dimineața fără răspuns. Adică ce treabă ai tu ca angajat în departamentul suport clienți? Da, fix așa, să le acorzi suport clienților! Cât mai repede posibil.

Eu n-am lucrat într-un asemenea departament, dar am lucrat cu oameni și dacă lăsam fără răspuns un mail primit de la un client la ora 11 dimineața, a doua zi eram luată la întrebări de superiori. Este o chestiune de etichetă să răspunzi, chiar dacă nu poți acorda ajutor imediat. Clientul trebuie să simtă că este ascultat, că situația lui este luată în seamă și că este important să îi fie rezolvată problema. Dară nu, era vineri, probabil oamenii erau la cafele și încă digerau sarmalele ingerate de sărbători așa că n-aveau chef de muncă. Halal suport clienți!

Și nu doar că vineri nu s-a sinchisit nimeni a răspunde,

dar nici luni la prima oră n-am primit nimic. I-am contactat din nou pe chat (după ce tot weekend-ul le-am trimis mail-uri), unde am vorbit cu un anumit Claudiu, pe care doar pot să-l laud pentru profesionalism și calm. Cred că vă dați seama cât de nervoasă și cât de nepoliticoasă am fost, iar el s-a comportat exemplar. De atunci, am mai vorbit cu un alt reprezentant, Robert, care s-a comportat la fel de ireproșabil. Sunt perfect conștientă că nu este vina unui Matei, unui Claudiu ori unui Robert, doar că ei s-au nimerit să fie în prima linie.

Ei bine, luni, abia după ce am încheiat conversația cu acel Claudiu, am primit, în sfârșit nu unul, ci trei sau patru mail-uri. Toate identice în conținut, toate de la o doamnă sau domnișoară pe nume Roxana, despre care eu suspectez că nu este o persoană reală, dar ceva formă de inteligență artificială. Care este programată doar a da numere de înregistrare corespondenței primite și a răspunde standard. Pentru că n-am văzut niciun email personalizat, niciun fel de scuze, niciun semn că mail-urile astea au fost trimise de un om și nu de un bot. Conținutul îl redau mai jos, fără formulele de salut. Așa au fost toate cele trei sau patru mail-uri pentru că au fost identice, doar numerele de înregistrare date au fost diferite.

Va multumim pentru ca ati contactat Samsung si pentru interesul acordat produselor noastre.

Solicitarea dumneavoastra a fost receptionata si redirectionata catre departamentul responsabil, in vederea generarii codurilor de deblocare regionala.

Vom reveni cu un raspuns cat de repede posibil.

Va dorim o zi frumoasa!

Pentru mai multe informatii referitoare la modul in care Samsung Electronics Romania foloseste datele dumneavoastra cu caracter personal, va rugam sa accesati urmatorul link, copiindu-l in browerul web:

 

 

Între timp, n-am primit niciun cod, nimic.

Am fost informată în urma conversației pe chat cu acel Robert menționat mai sus că durează câteva zile până sunt generate codurile. Asta după ce în primele zile m-au ignorat ei complet. Eu continui să le trimit câte un mail zilnic în care îi informez cât a trecut de când nu-mi pot folosi telefonul, probabil că Roxana continuă să dea numere de înregistrare, iar codurile alea probabil trec prin durerile facerii.

Post Scriptum

N-aș vrea să se înțeleagă de aici că mă plâng de telefon în sine. Îl am de mai puțin de o lună, dar sunt mulțumită de el și înainte, cum am mai zis, tot Samsung am avut. Sunt, însă, teribil de nemulțumită de angajații Samsung România și de modul în care aleg ei să interacționeze cu ai lor clienți. Nu-i nimic, însă, eu am răbdare. Am să continui a-i contacta zilnic, a le face reclamații pe unde pot și a nu-i lăsa să se bucure de a sta cu ochii pe pereți la muncă, în dauna clienților care sunt plecați prin lume fără a avea acces la telefon.

LATER EDIT:

Am primit, în sfârșit, codurile de deblocare, pe data de 22 ianuarie. Eu am făcut solicitarea pe 10 ianuarie. Nu m-au lăsat decât 12 zile fără acces la telefon.

V-am zis că le-am dedicat și baladă 🙂

Sursă photo

koh chang thailand

Trip report. Aeroportul Suvarnabhumi (Bangkok) – Koh Chang și retur cu Burapha Bus

Am fost săptămâna aceasta la relaxare pe una dintre cele mai mari insule din Thailanda, Koh Chang. Aflată în autobuzul spre insulă, m-am gândit că n-ar strica să încep a scrie așa-numitele trip reports, adică un fel de recenzii ale mijloacelor de transport sau companiilor aeriene pe care le folosesc în călătorii. Sunt convinsă că am să mă plictisesc teribil scriindu-le, dar dacă vor fi de folos la un moment dat chiar și unei singure persoane, timpul nu e pierdut.

Koh Chang se află în provincia Trat, la puțin peste 300 de kilometri de Bangkok. Sunt mai multe variante de a ajunge acolo din capitala Thailandei, dar în acest articol vă voi povesti doar despre cea pe care am ales-o eu, expresul celor de la Suvarnabhumi Burapha Bus.

burapha bus

Burapha Bus așteptând feribotul

Cât costă?

Înainte de a vă spune de ce am ales varianta aceasta și cum a fost, să vă spun cât am plătit: biletul costă 600 de baht pe sens (în jur de 18 euro). Aici este inclus și feribotul. Pentru un bilet dus-întors se aplică și o reducere, prețul fiind de 900 de baht (THB). Nu vă bucurați prea tare la reducere, căci e mai mică decât pare la prima vedere: la drumul retur vă mai cer 100 THB pentru pick-up direct de la hotel. N-am prea înțeles de ce nu spun oamenii direct 1000 THB și gata, dar asta e situația.

Partea cea mai faină la biletul dus-întors este că e un bilet de tip open-date: nu e musai să știți când vă întoarceți, doar sunați cu două zile înainte pentru a rezerva un loc și gata.

koh chang ferry

Feribot în Koh Chang

De ce am ales Suvarnabhumi Burapha Bus?

Simplu, pentru că m-a dus până la cazare. Dacă luam un autobuz oarecare de la o autogară din Bangkok era într-adevăr mai ieftin, dar dura mai mult căci exista posibilitatea de a se mai face opriri pe drum. Apoi, autobuzele merg doar până la punctul de trecere cu feribotul (asta dacă aș fi avut noroc, multe opresc la autogara din Trat așa că mai trebuie luat ceva până la debarcader). De acolo trebuia să iau bilet pentru barcă și, ajunsă pe insulă, să mă descurc de transport. Există niște taxiuri locale, de fapt niște songthaew de culoare albă, însă nu pleacă până nu sunt pline sau, dacă voiam să plece imediat, trebuia să negociez prețul cu șoferul.

Koh Chang ferry

Feribotul către Koh Chang e cam gol

Anumite hoteluri organizează și ele transfer, dar se aruncă binișor la preț, mie mi-au cerut 1200 de baht pe sens (vreo 35 de euro) doar de la debarcaderul din Koh Chang. Grab ori alte aplicații de ride-sharing nu funcționează pe insulă. Toate acestea plus faptul că nu locuiesc prea departe de Aeroportul Suvarnabhumi, au făcut ca varianta Burapha Bus să fie cea mai convenabilă pentru mine.

koh chang ferry

Hello, Koh Chang!

Atenție,

autobuzul are ca punct final Kai Bae Beach din Koh Chang. Deși înainte linia aceasta se numea Lonely Beach Express, NU MAI MERGE până la Lonely Beach. Așadar, uitați-vă bine pe harta insulei: dacă hotelul vostru este pe Coasta de Vest până în Kai Bae Beach, vă lasă la hotel. Dacă nu, nu. De la Kai Bae va trebui să luați un taxi pe care vi-l cheamă ei, dar pe care îl plătiți voi separat. În cazul în care nu vă descurcați cu harta, sunați pur și simplu la numărul +(66)83-794-2122 și întrebați-i dacă unitatea voastră de cazare se află pe traseul lor.

Cât durează, de unde se pleacă și care este orarul?

Aeroportul Suvarnabhumi e destul de mare așa că e important să mergeți „la țintă”. Suvarnabhumi Burapha Bus pleacă de la nivelul 1 (același nivel cu taxiurile), poarta cu numărul 8. Veți vedea acolo mai multe ghișee, unele având ca destinație Hua Hin, altele Pattaya, altele Khao San Road. Este și un birou pentru Koh Chang. Din păcate, nu există momentan posibilitatea de a cumpăra bilete online așa că singura variantă este acel ghișeu.

burapha bus office suvarnabhumi airport

Ghișeul de la aeroport, nivelul 1, poarta 8

Sunt trei plecări pe zi spre Koh Chang, la orele 7:50, 11:00 și 14:00. De pe insulă, Burapha Bus pleacă tot de trei ori: la 9:00, 12:00 și 17:00. Călătoria e lungă tare, deci dacă intenționați să vizitați Koh Chang doar pentru o noapte, părerea mea e că mai bine mergeți pe alte insule, mai aproape de Bangkok (precum Koh Larn sau Koh Samed) sau chiar Hua Hin.

koh chang ferry view

Spre Koh Chang

„Din poartă-n poartă”, adică de la plecarea din aeroport până la cazarea din Koh Chang am făcut în jur de 6 ore. Îmi imaginez că dacă nu era linie expres și aveam de făcut traseul Bangkok – Trat – songthaew către debarcader – feribot – songthaew până la hotel ar fi durat chiar mai mult. La întoarcere am stat pe drum în jur de 5 ore, traficul a fost mai lejer și nici nu ne-a mai prins ploaia.

koh chang ferry view

Vedere din feribot

VIP bus au ba?

Mai mult ba decât da. O fi fost VIP bus la lansare, dar au trecut niște ani de atunci. Acum autobuzele sunt cam vechi și asta se simte. Au renunțat și la autocare mari pe care probabil le mai folosesc doar în toiul sezonului turistic. Pentru a-și eficientiza afacerea, la dus am avut un mini-bus (eram 14 călători), iar la întors un mini-van (eram doar 8).

S-au făcut două opriri pentru toaletă și cumpărat de snacks-uri, iar șoferii au fost chiar atenți și profesioniști. Totul curat, aerul condiționat este funcțional așa că nu e nicio problemă din punctul ăsta de vedere. Cât despre drumuri, numai de bine, Thailanda are o infrastructură excepțională.

Aș mai merge în Koh Chang cu Burapha Bus?

Într-un cuvânt, da. Mi se pare cea mai eficientă variantă raportată la cost și timp.

muang boran thailanda

10 site-uri și aplicații pentru mobil utile în Thailanda

Recunosc, nu prea scriu articole utile. La orice tentativă de așa ceva mă plictisesc rapid și abandonez. Dacă mă uit prin arhivă, găsesc destule povești și jurnale de călătorie, dar foarte puține articole utile, despre buget, transport sau alte lucruri care interesează în general omul ce-și plănuiește o vacanță pe undeva. Ghiduri de călătorie nici atât, dar poate că voi încropi unul pentru Bangkok la un moment dat.

Până una-alta, după niscai ani petrecuți în Thailanda, am zis să povestesc despre câteva site-uri și aplicații de mobil pe care le-am folosit mai des. În cazul în care ați călătorit în zonă și aveți completări, lăsați-le în comentarii, se vor dovedi utile. S-o luăm deci cătinel, pe categorii.

Transport

Nu voi include Google Maps ori maps.me, e de la sine înțeles că sunt utile oriunde (deși pe mine m-au mai trimis prin boscheți prin Hua Hin și nu numai) și nici nu voi povesti prea mult despre multitudinea de mijloace de transport din Thailanda sau despre companii de zbor populare precum Air Asia.

Turiștii pot merge din oraș în oraș zburând, cu autobuzul, cu microbuzul, cu trenul, iar local cu așa-numitele songthaew (un fel de pick-up modificat ), moto-taxi, taxiuri clasice sau tuk-tuk. În Bangkok, mai există și sky train (BTS), dar și metrou (MRT).

1. Grab

Uberul de Thailanda, Grab, este util și în alte țări asiatice, așa că este o aplicație foarte folositoare prin partea asta de lume. Până prin 2018 era și Uber pe piață, dar apoi a fost cumpărat de competitorii de la Grab.

Dacă sunteți familiarizați cu diferite servicii de ridesharing și aveți cunoștințe elementare de engleză, nu ar trebui să aveți probleme în a utiliza această aplicație. Atenție totuși, Grab nu funcționează în orașele mici thailandeze.

2. 12 Go Asia

Un fel de Rome2Rio asiatic (și nu numai, am văzut că au diferite opțiuni inclusiv pentru Noua Zeelandă sau Australia). Arată mijloacele de transport disponibile pentru a ajunge dintr-un loc în altul. Găsiți acolo zboruri, autobuze, microbuze, taxiuri, ferries, dar și informații utile precum operatorul de transport, orele de plecare, locul de plecare (autogara, gara sau aeroportul) și prețul.

Au inclusiv opțiunea de a cumpăra bilet, dar până acum n-am folosit-o; am utilizat 12goasia doar în Thailanda și doar cu scop informativ.

3. Transit Bangkok

Există aplicații separate pentru sky train (BTS) și metrou (MRT) în Bangkok, dar Transit Bangkok le are pe toate: BTS, MRT, autobuze, Chao Praya Express, bărci pe așa-numitele khlongs (musai în Bangkok să încercați și plimbatul pe canale).

Este, practic, un ghid complet al transportului public din capitala Thailandei. Include hărți, traseele tuturor autobuzelor, informații estimative despre costul biletelor, dar și un route planner care vă poate arăta cum ajungeți dintr-un loc în altul. Totul în engleză.

Bani

În Thailanda încă se folosește preponderent cash, astfel încât în afara magazinelor mari va trebui să retrageți de la ATM sau, dacă veniți cu euro sau dolari, să schimbați în moneda locală. Nu am prea auzit de înșelătorii la casele de schimb, dar nu se știe niciodată. În Bangkok, eu am folosit preponderent două case de schimb valutar:

4. Superrich

Se spune că cel mai bun curs din Bangkok este la Superrich și, din experiența mea, e cam adevărat. De fapt, sunt două companii care se cheamă așa și ambele susțin că „eu am fost prima”. Eu le disting precum copii mici, după culori: una și-a ales culoarea verde, iar cealaltă portocaliu. Indiferent de alegere, cursul poate fi verificat online, aici și aici.

5. Vasu Exchange

Apelez la ei cel mai des, în principiu de lene: au sediul central, foarte aproape de ieșirea nr. 1 a stației de sky-train Nana și acolo mi-e mai comod să ajung. Sunt serioși, iar cursul poate fi verificat online, pe site-ul propriu.

Obiective turistice/activități

Lonely Planet, bloguri, vloguri, recomandări de la persoane care au fost deja acolo, toate ne sunt utile când plănuim o călătorie. În Thailanda și nu numai, mi-au fost de folos inclusiv resursele de mai jos.

6. Travelfish

Un fel de compendiu al călătoritului în Asia de Sud-Est, Travelfish mi-a fost mereu de ajutor, fie că a fost vorba despre Thailanda, fie că a fost vorba despre țările vecine. Nu aș fi putut plănui Laos Loop – genialul road trip prin Laos – fără informațiile lor detaliate. Au ghiduri, itinerarii, informații despre vreme, transport, cazare, activități.

Până au devenit cunoscuți tot ce scriau pe site era gratis, acum solicită un abonament în valoare de 35 de dolari australieni pe an. Mereu au susținut că n-au primit discounturi sau gratuități pentru ceea ce au scris, așa că dacă e adevărat nu fac rău că vor să fie plătiți pentru munca depusa.

Mare parte din informație încă este gratuită, însă dacă vreți acces la ghidurile de călătorie sau să postați ceva pe forum, va trebui să plătiți.

7. Tourism Thailand

Site-ul aparține TAT (Tourism Authority of Thailand) și cuprinde informații generale despre obiective și orașe din Thailanda, precum și sfaturi de călătorie, câteva sugestii de itinerarii, știri despre evenimente și festivaluri. Sinceră să fiu, nu-l folosesc prea mult, dar în combinație cu surata tatnews, poate fi o resursă utilă din când în când.

8. Klook

Klook este de fapt un operator care oferă, prin partenerii locali, tot felul de servicii, de la bilete la atracții turistice, la cartele SIM, servicii de transport, tururi și activități. Este o modalitate excelentă de a evita cozile la diferite obiective, dar și de a obține reduceri în anumite situații.

Eu l-am folosit în Vietnam și Taiwan și am numai cuvinte de laudă. Au și un sistem de fidelizare pe bază de puncte: pentru fiecare achiziție clientul primește puncte pe care apoi le poate folosi pentru a obține reduceri la următoarele cumpărături.

Mâncare

Cu regret o spun, mâncarea thai nu e printre favoritele mele (de fapt nu intră în top 3, ceea ce înseamnă că nu aș mânca non-stop), dar nu poate fi pus la îndoială faptul că gastronomia thailandeză este printre cele mai diverse și mai căutate din întreaga lume. Așa că vă rog eu, nu mergeți în Thailanda pentru a mânca doar pad thai și fructe.

Ca un „secret” deja cunoscut de toată lumea și totodată un sfat de bun simț, vă spun să mâncați acolo unde vedeți mulți localnici, e cel mai sigur indiciu că mâncarea e bună. Iar dacă vreți să mergeți la sigur, puteți încerca una dintre sugestiile de mai jos.

9. Michelin Guide

Ghidul Michelin nu înseamnă doar restaurantele cu stele Michelin (deși sunt și din astea), ci toate recomandările, fără a exclude street food. Pentru anul 2019 sunt peste 200 de restaurante cuprinse în ghidul pentru Thailanda în Bangkok, Phuket și Phang Nga, iar cel de anul viitor va include și Chiang Mai.

Dacă se întâmplă să nu vă placă mâncarea thai nu e nicio problemă, găsiți recomandări din gastronomia japoneză, franțuzească, italiană, chinezească, mediteraneană, indiană. De la fine dining la street food, de la o masă care vă costă o mână și-un picior la o masă ieftină, nu aveți nicio scuză să spuneți că n-ați mâncat bine în Thailanda.

10. Eating Thai Food

Posibil îl știți deja pe Mark Wiens și vlogurile lui despre mâncare în călătorii sau site-ul migrationology. Eu la vloguri nu mă uit în general (lipsă de răbdare, prefer informația scrisă), iar la el nici atât, mi se pare sinistru cu ochii ăia imenși și zâmbetul înghețat pe față, dar îi mai răsfoiesc blogul din când în când.

Mark e căsătorit cu o thailandeză și, în ciuda gradului mare de creepiness cu care îl asociez de câte ori îl văd, omul știe cu mâncarea thai. Are și un site, eatingthaifood, care abundă de recomandări de restaurante. Majoritatea sunt locuri cât se poate de autentice, uneori fără meniu în engleză și cu angajați care vorbesc doar thai. Dar nu-i problemă, foamea e limbaj universal, vă înțelegeți voi.

Bonus

Line este aplicația de mesagerie instant cel mai frecvent folosită în Thailanda. Să știți ce înseamnă dacă vă întreabă cineva ”Do you have Line?”.

Siam2nite este o resursă utilă pentru cei interesați de viața de noapte thailandeză. Evenimente, concerte, baruri, cluburi, festivaluri, găsiți de toate acolo.

Wongnai este o aplicație cu recenzii pentru restaurante (mai nou s-au extins la…de toate). Este numai în limba thai, dar review-urile sunt făcute de localnici, așa că veți ști că e autentic, pe gustul thailandezilor. Pentru a ajunge la unul dintre restaurante puneți google maps în funcțiune și gata. Puțină aventură nu a stricat nimănui, fie ea și culinară.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén