3 lecții din 2020 pe care le iau cu mine în anul ce vine
Nu obișnuiesc să fac bilanțuri sau, dacă le fac, nu le fac publice. Nici ăsta nu este un bilanț, oricum pentru anul 2020 nici n-aș avea la ce face așa ceva în afara numărului kilogramelor în plus. Este mai degrabă un fel de pagină de jurnal, un soi de aducere aminte, să am ce reciti atunci când voi avea senzația că mi-e greu sau că viața e nedreaptă. A fost, într-adevăr, un an dificil. Pentru unii chiar traumatizant. Urmările le vom vedea în timp, căci dincolo de statistici de orice fel se află oameni și vieți mai mult sau mai puțin afectate.
Personal, am rămas cu niscai gânduri după anul acesta si vreau să aștern aici 3 lecții din 2020 fără a pica, sper eu, în patetism.
3 lecții din 2020: viața se întâmplă azi, acum și aici
Este adevărat, mereu am fost un pic mai hedonistă și am făcut ce mi-a făcut plăcere atunci când mi-a făcut plăcere. N-am trăit pentru carieră, bani sau pentru alții, ci doar pentru ce mi-am dorit eu la momentul respectiv. De aceea am și început a călători singură: pentru că nu voiam a aștepta după alții, să merg undeva atunci când vor avea ei timp, bani sau chef.
Pandemia aceasta mi-a confirmat faptul că prezentul e important. Viața se întâmplă acum, azi. Nu aștepta să ai musafiri pentru a folosi serviciul ăla bun de cafea, nu aștepta ocazii speciale să porți rochia aia faină, nu aștepta pensia să poți vedea apusul în Bali, dacă asta îți dorești. Nu trăi pentru alții, nu trăi cu teama de ce va spune lumea și nici cu dorința de a fi admirat de lume. Trăiește pentru tine. Și trăiește pentru azi, nu pentru ceva ce POATE se va întâmpla la anul sau peste 10 ani.
Să fie clar, prin asta nu îndemn la iresponsabilitate, am avut anul acesta trei luni în care n-am avut niciun venit, dacă nu aveam niște minime economii n-ar fi fost bine de mine. Zic numai să nu trăim pentru vacanța de vară, pentru weekend, pentru pensie. Să trăim pentru noi și pentru azi, doar azi e sigur. Asta înseamnă că dacă azi ai chef să dormi, fă-o. Dacă ai chef să alergi prin ploaie, fă-o. Dacă ai chef să mănânci mici de la Obor, fă-o.
3 lecții din 2020: frica paralizează
Mereu am disprețuit frica. Evident, nu genul ăla de frică ce ne oprește a merge în mijlocul străzii pline de mașini, aia e frică sănătoasă. Mă refer la genul ăla de frică ce ne împiedică să luăm decizii care ne pot îmbunătăți viața. „Am un job pe care-l detest, dar nu plec pentru că mi-e teamă că în altă parte e mai rău.” „Am un iubit cam bădăran, dar nu-l las pentru că mi-e teamă că rămân singură.” Astea doar așa, ca exemplu.
Crezi că mie nu mi-a fost teamă atunci când m-am mutat în Thailanda? Am luat decizia de a mă muta aici fără să fi văzut țara vreodată măcar, fără să fi avut vreo pasiune aparte pentru Thailanda. Am venit singură, fără să cunosc pe nimeni, fără niciun fel de suport de la cei din țară în afara unui prieten ce mi-a zis că „trebuie să-ți faci damblaua”. Dar da, îmi țâțâia fundul de teamă, de ce va fi în viitor. Dar am făcut-o.
Anul ăsta, mai mult ca oricând, am trăit cu toții în frică. Angoasa de a ne pierde locul de muncă, de a ne pierde casa, de a ne pierde sănătatea sau, și mai grav, teama de a pierde pe cineva drag. Sunt temeri reale, desigur. Dar este important să nu lăsăm DOAR frica să ne conducă viața. Și chiar știu ce zic, ajunsesem atât de anxioasă încât tresăream la fiecare mesaj primit de la mama, să nu cumva să fie vești proaste. Mi-era și îmi e teamă pentru ei pentru că-s departe, bătrâni și bolnavi. Așa am ajuns în decembrie epuizată de parcă aveam cel mai stresant job din lume. Deloc înțelept din partea mea.
3 lecții din 2020: recunoștința
Da, știu, orice articol de self help și orice auto-intitulat guru îți va spune să practici recunoștința, eventual cumpărând sau donând-i ceva, exprimându-ți astfel și mai abitir această gratitudine. Nu vorbesc despre acest tip de recunoștină, și nici de acel tip care împiedică progresul, transformându-te în cineva teribil de mulțumit cu ce ai și cine ești și nefiind interesat de evoluție.
Însă atunci când alții își duc la groapă părinți sau soți nu am cum să nu simt în fiecare zi recunoștință pentru că eu și ai mei încă suntem bine. În timp ce alții lungesc ciorba cu apă, să mai țină o zi, nu am cum să nu fiu recunoscătoare că îmi pot face toate poftele, ba uite, parcă m-am mai îngroșat nițel în talie. Atunci când alții vând tot ce au nu am cum să nu fiu recunoscătoare că pot petrece Anul Nou pe o plajă în Thailanda. Deci da, am extrem de multe motive să fiu recunoscătoare. În general, nu doar anul acesta.
2020 a arătat și mai mult că trăim într-o lume teribil de nedreaptă, că săracii sunt condamnați la și mai multă sărăcie, că cei cu bani sau cu funcții politice sunt corupți, ipocriți și că nu le pasă, că oamenii în general nu sunt chiar atât de buni sau inteligenți pe cât ne place să credem. În lipsa recunoștinței față de ceea ce avem riscăm să ne sufocăm de furie și s-o luăm razna, să ne pierdem speranța și să desconsiderăm orice fărâmă de fericire de care avem parte. Așa că nu uita, oricât de puțin ai avea, oricum ai ceva mai mult decât mulți alții.
Dacă găsiți interesante articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.
11 Comments
Jurnal de calatorii
Ti-am citit articolul cu drag, cu zambet amar, cu speranta si incredere.
In 2020 m-am gandit mai mult decat oricand la efemeritate.
La multi ani!
Cristina
Cu speranță am scris și eu. Da, la efemeritate m-am gândit și eu mult acest an, de aceea și concluzia că prezentul contează. A ne gândi prea mult la trecut ne aduce regrete, a ne gândi prea mult la viitor ne face anxioși în perioada aceasta. Așa că prezentul e important, ce facem cu azi, cu acum.
La mulți ani!
Gabi
Felicitări, Cristina! Te apreciez pentru curajul și “nebunia” ta. Sunt intru totul de acord cu ce ai scris, când am fost in Bangkok mi am pus așa, in gând, dorința sa vin și sa stau o perioada lunga acolo. Pentru mine Asia e fascinanta și sigur voi face asta cât de curând. An nou fericit sa ai, sa ți fie bine și sa ți traiesti visele frumos!
Cristina
Dacă ți-ai pus asta în gând…go for it. Doar nu amâna cu „la pensie”. Știu câțiva oameni care n-au apucat a se bucura de pensie și aveau planuri destule pe care le-au tot amânat pentru „mai târziu”. Dacă ajungi în Bangkok dă un semn 🙂
Elena
Sunt întrutotul de acord cu ce ai scris. Si eu sunt recunoscătoare pentru anul asta. Pe mine frica ma apuca doar cate putin, in valuri. E ciudat ca de felul meu sunt o persoana anxioasa, dar în situații de criză se trezește vitejia in mine.
La multi ani Cristina! Sa fii sănătoasă și la fel si toti ai tai dragi!
Cristina
Eu tocmai, nu sunt anxioasă și chiar puțin anxioasă în ceea ce mă privește, dar anul ăsta am fost pentru cei dragi. Dar e important că am văzut asta și sper să mă pot controla. La mulți ani și vouă, Elena! Să aveți un 2021 liniștit!
Duduia Magda
Știi la ce concluzie am ajuns? Poate că 2020 nu a fost cel mai bun an de până acum, însă cred că ne-a oferit tuturor posibilitatea să devenim cele mai bune versiuni ale noastre. Cumva, la nivel spiritual, cred că am și câștigat ceva, nu suntem doar în pierdere.
Cristina
Eu sper că nu asta e cea mai bună versiune a mea, sunt o mega leneșă și n-am făcut mare lucru tot anul :)) Problema e că oamenii uită în general. Chiar dacă spiritual poate câștigăm ceva în momente precum au fost multe anul ăsta, atunci când viața redevine tumultoasă și normală, omul uită. E greu să fii zen când viața se desfășoară în mare viteză.
Elena
Poate posibilitati am avut dar nu cred ca multi le-au valorificat . Mie mi se pare ca lumea a devenit in general mai rea: parca cu ocazia asta ne tot împărțim in tabere: tineri contra bătrâni, vaccinati contra nevaccinati, cei care poarta masca contra altora care nu poarta …si tot asa. Toti ii culpabilizeaza pe cei din tabăra adversa: tinerii ca din cauza bătrânilor li se fura tinerețea, bătrânii ca din cauza inconștientei tinerilor n-a dispărut epidemia, cei ce se vor vaccina pe ceilalți, ca din cauza lor o sa continuam sa trăim ca acum…. Si peste toate, vin guvernele care ne culpabilizeaza pe toti ca n-am respectat regulile și de aia asa si pe dincolo.
Am observat si ca daca cineva care nu purta masca se îmbolnăvește, imediat vine masmedia sa ne informeze cum uite ca din cauza asta e grav bolnav. Dar dacă un om politic se imbolnaveste: uite ca el s-a comportat exemplar, dar săracul nu se stie de unde a luat boala, asa ca ne îndeamnă pe noi sa respectăm si mai abitir masca si spălatul si restul. Sincer eu am inceput sa am mare grija ce si cu cine vorbesc. Mi se pare tare trist asta.
Florina
Mamă, cum arată poza aia cu crăițele. Să știi că și eu mi-am făcut agenda și, oricât de aiurea ar părea, anul ăsta o să planific și iar planific, până-mi iese ce vreau de la mine.
La mulți ani pe 2021, să fim sănătoase! 🙂
Cristina
Crăițe se cheamă florile acelea? Habar n-am, nu mă pricep la botanică, dar pot să admir ce e frumos 🙂 Și istoria este interesantă: satul ăsta era parte din „opium trail”, cu asta se ocupau localnicii cu nu prea mult timp în urmă. Iar acum acolo este o grădină frumoasă.