4 piețe vizitate în Taichung, Taiwan

Am detestat piețele crescând. Am doar amintiri urâte de pe vremea când mama mă târa pe la Obor, în mirosul ăla de transpirație, pământ și legume putrede. Nu-mi plăceau nici zgomotul, nici aglomerația, nici tupeul precupeților. Ca adult am fost cea mai fericită să îmi pot cumpăra toate cele de la magazinul de lângă casă sau de la supermarket unde nu trebuia să mă cert cu nimeni și unde nu mirosea urât. Și în călătoriile mele europene inițiale am evitat piețele cât am putut.

Noroc, însă, că omul cât trăiește învață și că ne schimbăm pe măsură ce trece timpul. Și noroc cu mutatul în Asia, așa am devenit vizitatoare de piețe, cu tot cu mirosul și zgomotul ce le definește. De când m-am mutat în Asia mi-am făcut un obicei din a merge în cel puțin o piață atunci când ajung într-un loc nou.

Nu merg cu intenția de a face musai cumpărături, arareori cumpăr ceva, ci vizitez piețele pentru că mi se pare un mod fantastic de a pătrunde cumva în viața de zi cu zi a localnicilor. Uneori chiar fac efortul de a mă trezi dimineața cu noaptea-n cap special pentru a vizita o piață, cum am făcut în Hoi An, de exemplu. Iar în cele șase zile petrecute în Taichung, Taiwan, am vizitat patru piețe, două de zi și două de noapte.

4 piețe vizitate în Taichung, Taiwan. Piețele de zi.

The Second Market

Da, chiar așa se numește, „cea de-a doua piață”, deși este poreclită „piața japoneză” și se află în așa-numitul cartier Little Kyoto, practic centrul istoric al orașului Taichung. Deschisă în 1917, în perioada în care Taiwan se afla sub ocupație japoneză, Second Market nu prea era vizitată de localnici, era genul de piață mai high end, cu o clientelă exclusiv japoneză, într-un cartier în care locuiau coloniștii niponi.

Clădirea inițială a fost construită din cărămidă și, deși piața s-a extins de-a lungul timpului, încă mai păstrează elemente originale. În mijlocul Second Market se află și un mic templu, Wude Temple, iar unele dintre magazine au ajuns deja la a doua sau a treia generație de vânzători. Este genul de loc în care mi-a părut rău că nu știu a vorbi mandarina, tare interesant ar fi fost să aud povești împărtășite de unele dintre bunicuțele cu prăvălii aici, au cu siguranță amintiri cu nemiluita despre un altfel de Taiwan.

Dintre cele peste 300 de magazine și restaurante deschise în cea de-a doua piață probabil cel mai cunoscut este cel al familiei Wang, loc foarte popular pentru micul dejun. Localnici și turiști deopotrivă așteaptă la coadă pentru a se înfrupta din cârnați chinezești serviți alături de sticky rice, ou și radish cake.

Mă iertați pentru englezisme, dar nu-mi vine a spune nici „orez lipicios”, nici „orez glutinos” și nici „prăjitură cu ridichi” mai ales că nu-i vorba despre o prăjitură în adevăratul sens al cuvântului nefiind nici dulce și nici potrivită ca desert. Făcută cu ridichile celea japoneze lungi și albe numite ridichi daikon, radish cake este de fapt un amestec de ridiche rasă, făină de orez și alte ingrediente amestecate și gătite la abur apoi prăjite în ulei încins. Iese astfel ceva foarte crocant la exterior și pufos la interior.

Eu n-am fost la The Second Market pentru micul dejun doarece nu-s deloc fan cârnați chinezești, îi găsesc a fi prea dulci. Am ajuns, însă, într-o zi ploioasă, murată toată după ce am petrecut ore întregi ascunzându-mă pe sub streșini în încercarea de a face niscai turism și de a mă plimba prin oraș. Multe dintre magazine erau deja închise, iar piața cam pustie, dar clătita sărată cu hașmă verde pe care mi-am luat-o mi s-a părut cel mai lucru din lume. Evident că n-a fost nici pe departe atât de bună, ba chiar era foarte uleioasă, dar fierbințeala ei a fost balsam și mai multe nu!

In apropiere de Second Market găsiți Fourth Credit Union, cafeneaua celor de la Miyahara, loc de stat la povești și de testat diferite arome de înghețată, dar și alte bunătăți. Un pic mai departe este și sediul principal Miyahara, într-o clădire de cărămidă roșie, cu interior ce aduce a Hogwarts (mai multe despre Miyahara am scris în articolul acesta). Tot în cartier se află și vechea gară din Taichung, una dintre cele mai vechi din întreg Taiwanul, construită de către japonezi. Dar, după mine, întreg cartierul Little Kyoto merită o zi întreagă de explorat și umblat pe străduțe fără un scop anume.

The Fifth Market

Se vede treaba că taiwanezii n-au dat dovadă de prea multă inventivitate atunci când au botezat piețele orașului Taichung. Am fost curioasă până la ce număr au ajuns și am găsit că The Sixth Market ar fi ultima, dar e foarte posibil să mă înșel. La The Sixth Market n-am ajuns, însă am trecut pe la cea de-a cincea piață într-o zi cum altfel decât ploioasă. Într-adevăr, ploaia a fost laitmotivul excursiei mele în Taiwan.

The Fifth Market a fost deschisă în anii ’60 și este locul potrivit pentru cei care vor să vadă o piață de localnici, să-i vadă făcându-și târguielile zilnice, să vadă ce se vinde, ce se cumpără, ce preferințe au taiwanezii. Este și foarte mare (sau cel puțin așa mi s-a părut mie) și se găsesc aici de toate: pește, carne proaspătă, flori, haine, fructe, jucării. Pe vremuri, în locul în care se află azi această piață, lumea punea…murături. Nu prea știu cum vine asta, dar îmi pot imagina mirosul.

Autoritățile din Taichung au planuri mari pentru întregul cartier, foarte aproape aflându-se două obiective turistice destul de vizitate: Painted Animation Lane și Literature Museum. Vor astfel a integra The Fifth Market în circuitul turistic și a-i schimba numele în Literature Market. Ce să zic, parcă sună destul de intelectual să mergi să-ți cumperi tăițeii cei de toate zilele de la Literature Market.

Vorbind de tăiței, la The Fifth Market se poate cumpăra și mâncare gătită, deși n-am auzit de niciun restaurant care să fie musai de testat. Popular este un magazin numit Mochi House unde se găsesc mochi în trei arome: susan, fasole roșie și alune. Nici congee-ul de stridii de la această piață nu pare a fi de lepădat, deși nu l-am testat așa că nu pot povesti din proprie experiență ce și cum. Congee-ul este un fel de terci de orez cu orezul fiert în multă apă până totul capătă o textură ca de budincă. Știu, nu sună prea grozav și nici nu este unul dintre preparatele mele preferate, recunosc.

4 piețe vizitate în Taichung, Taiwan. Piețele de noapte.

Zhongxiao Road Night Market

Piața asta mi-a fost recomandată de niște localnici în prima mea zi în Taichung cu garanția că „acolo n-o să găsești străini”. Într-adevăr, n-am văzut deloc turiști, dar probabil și pentru că este o piață destul de puțin cunoscută și chiar mică. Aici se găsește doar mâncare, dar pentru a experimenta un târg cu „de toate” în timpul zilei puteți merge la The Third Market, care e chiar alături și care se închide după-amiaza.

Zhongxiao Road Night Market este amenajată de-a lungul străzii Zhongxiao, cu standuri de-o parte și de alta a șoselei. Traficul nu se închide seara sau cel puțin nu se închisese atunci când am fost eu astfel încât a trebuit să jonglez printre mașini și scutere. Asta, însă, e ceva deloc neobișnuit în piețele asiatice așa că vorba ceea, aveam antrenament.

Deși este o piață doar cu mâncare, varietatea la Zhongxiao Road Night Market nu este foarte mare. A nu se înțelege că am plecat de acolo flămândă, chiar dimpotrivă: m-am îmbuibat cu chipsuri de cartofi dulci și am speriat domnița ce vindea pui prăjit în stil taiwanez cerând extra picant. Spoiler alert: după atâția ani de Thailanda, unde chiar se mănâncă picant, puiul ăla nici măcar nu pișca. Am încheiat seara cu niscai gogoșele umplute cu ciocolată care mi-au lăsat și o amintire pe tricou. Se pare că incă n-am depășit vârsta la care mi se vede prânzul pe haine, așa de tare mă pătez cu toate cele.

La Zhongxiao Road Night Market sunt și multe standuri cu lu wei, un fel de bufet taiwanez. Se procedează așa: clientul ia un coșuleț și pune în el tot ce ar vrea să mănânce. Unele restaurante au mai multe opțiuni decât altele, dar în general e vorba despre carne, tofu, legume și tăiței. Apoi se dă coșulețul vânzătorului, care gătește totul într-o supă preparată dinainte. Această zeamă face diferența, este diferită de la un loc la altul și unele au rețeta transmisă din generație în generație.

Fengjia (sau Feng Chia) Night Market

E, aci-i aci, asta e piața de noapte cea mai faimoasă din întreg orașul, dacă nu de pe întreaga insulă. Feng Chia Night Market este de obicei motivul pentru care turiștii pun Taichung pe lista de locuri de vizitat. Este considerată a fi și una dintre cele mai mari piețe de noapte din Taiwan (după unii chiar cea mai mare) și dacă nimeriți în weekend ori o iubiți ori o urâți, cam atâta de aglomerată e.

Eu chiar am ajuns acolo într-o zi de weekend, obosită și într-o dispoziție morocănoasă așa că este inutil să mai spun că nu m-am simțit prea bine la Feng Chia Night Market. Mi s-a părut departe rău și m-am simțiti agasată de atât de multă lume. Atâta de nervoasă am fost încâ nici nu m-am deranjat a poza unul-două locuri mai interesante. Dar cu siguranță am s-o mai vizitez dacă când mai ajung în Taiwan.

Piața de noapte Feng Chia se află într-o zonă studențească, lângă Universitatea Feng Chia. Este imensă și nu știu dacă e ceva ce nu se poate găsi aici, am avut senzația că se găsesc de toate, de la haine la suvenire la mâncare. Prețurile mi s-au părut chiar prietenoase, în ciuda faptului că este un loc turistic. Probabil clientela formată în mare parte din studenții de la universitatea din apropiere menține prețurile scăzute.

Lu wei-ul despre care scriam mai sus se găsește și aici, dar altele mi s-au părut mai interesante de testat la Feng Chia Night Market. Nu, nu mă refer la stinky tofu, deși n-am avut cum să nu-i simt „aroma”. Am ajuns la piață flămândă și decisă să mă satur din clătite Minglun, niște clătite sărate făcute cu ou. Și adevărul e că acele clătite și desertul „pe băț” tanghulu, un desert originar din nordul Chinei, mi-au făcut seara.

Dacă găsiți interesante articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.

Share on Facebook

Tweet

Follow us