Mâncare autentică bhutaneză în Bangkok? Ce am mâncat la restaurantul Little Bhutan.
Nu cred că voi ajunge prea curând în Bhutan, deși, ce-i drept, nu se știe niciodată. Până una-alta, am apucat a călători acolo gastronomic, experiență înlesnită de apariția restaurantului Little Bhutan Happy Flavour în Bangkok, la finele anului trecut. Acum, fiind prima întâlnire cu asemenea bucate, nu vă pot spune cât de autentice sunt, dar vă pot spune dacă mi-au plăcut au ba. Să purcedem, deci.
Locația Little Bhutan Bangkok
Restaurantul se află în Phahurat sau Little India, cartier aflat în vecinătatea Chinatown din Bangkok. Ce înseamnă globalizarea, domnule: niște români (adică eu și Adi care se tot plimbă prin Asia cu ruscacul în spate) încearcă mâncare bhutaneză în cartier indian, aflat lângă un cartier chinezesc din capitala Thailandei.
De ajuns nu este dificil, cel mai comod cu mijloacele de transport în comun e cu metroul până la stația MRT Hua Lamphong și de acolo pe jos sau taxi ori tuk-tuk. Dacă aveți nevoie de un reper, acesta este mall-ul India Emporium: Little Bhutan e chiar peste drum. Atenție, restaurantul nu se află pe strada principală, intrarea e printr-un gang.
Atmosfera
Ca mai peste tot prin restaurantele de cartier din Asia, atmosfera la Little Bhutan Bangkok este relaxată. Nu veniți pregătiți pentru fine dining pentru că nu e cazul. Sunt cinci sau șase mese într-o încăpere micuță, cu pereții decorați cu fotografii ce amintesc de micul regat din munții Himalayei.
Din câte am înțeles, atât proprietarul, cât și bucătarul sunt originari din Bhutan, fapt care ar trebui să dea o doză ceva mai mare de autenticitate mâncărurilor. Staff-ul era format doar dintr-o doamnă care ne-a servit și ne-a și recomandat câteva din bunătățile încercate.
Ce am mâncat la Little Bhutan Bangkok?
Oho, apăi am umplut burțile, nu așa! În seara cu pricina am povestit despre mâncărurile testate pe pagina de Facebook într-un text lung de mă plictisisem eu scriind. De aceea vă îndemn mereu să mă urmăriți și acolo: pentru aventuri proaspete, de la fața locului.
Revenind la mâncare, vedetele de la Little Bhutan Bangkok au fost, pe rând: momo, ema datshi, phaksha ribs, jasha paa și chicken chili. Știu că sună a ceva klingonian, de aceea explic mai jos ce și cum despre fiecare în parte.
Momo cu porc
Aceasta este varianta bhutaneză (și nepaleză căci momo se găsesc și în gastronomia nepaleză) a suratelor asiatice din Japonia (gyoza), Coreea (mandu) sau China (jiaozi sau versiunea prăjită guo tie). Porția a venit cu cinci bucăți de momo însoțite de un sos picant adus direct din buza Iadului. În meniu au și momo cu pui, dar și o opțiune vegetariană așa că e câte ceva pentru fiecare. Au fost foarte bune, dar n-aș da gyoza pe nimic din lumea asta.
Ema datshi
Acesta este, pare-se, unul dintre cele mai faimoase feluri de mâncare bhutaneze. „Ema” înseamnă „chili”, iar „datshi” înseamnă „brânză”. Am vrut să testez acest preparat și am ținut mult să-mi placă, dar din păcate mi-a displăcut teribil. Mi s-a părut că are gust de caimac picant și atât.
Ar trebui să menționez că atunci când am solicitat recomandări chelneriței de la Little Bhutan Bangkok, aceasta s-a ferit a ne recomanda ema datshi. Asta înseamnă că ori cunoaște gusturile occidentale și știe că nu e printre favorite, ori știa că nu e chiar făcut ca la mama lui acasă.
Drept urmare, aș mai încerca ema datshi dacă aș merge în Bhutan, ba aș încerca și prin alte restaurante. Nu mă las eu cu una cu două, mai ales când e vorba de mâncare.
Phaksha ribs
Coastele de porc nu fac parte din meniul meu în general, mănânc din an în paște, dar nu-mi displac deloc. Acestea de la Little Bhutan Bangkok au fost gătite cu un sos în care s-au pierdut și niște chili. Ideea de sos cu chili n-ar trebui să sperie pe nimeni, chiar nu este deloc picant: ori n-au pus suficient ardei iute ori toată iuțeala a dispărut în timpul procesului de gătire. Phaksha ribs au fost numai bune, fragede și bine aromate.
Jasha Paa
s-a numărat printre recomandările chelneriței de la Little Bhutan Bangkok și a fost chiar bun, unul dintre preparatele memorabile ale serii. Piept de pui cu un sos în care au pus si niscai usturoi. Pare simplu, dar mie nu mi-ar ieși în veci gustul ăla. Aș mai mânca.
Și pentru că am lăsat la final ce-i mai bun, vă spun că chicken chili a fost favoritul meu din tot ce-am avut pe masă în seara aceea. Din nou, cuvântul „chili” nu ar trebui să sperie pe nimeni, nu a fost deloc picant. Se pare că folosesc pudră de chili adusă din Bhutan și că aceasta este mult mai „temperată” în iuțeală decât echivalentul din Thailanda, spre exemplu. Oricum, a fost un deliciu și dacă n-ar fi așa departe de cartierul în care locuiesc eu, aș mai da o fugă doar pentru puiul ăsta.
Dar nota, cât a fost nota la Little Bhutan Bangkok?
Tot ce vedeți acolo plus câte o porție de orez simplu, bere, Cola și bacșiș a costat în jur de 1200 de baht, adică 30-35 de euro. Deloc rău, aș zice eu.
12 Comments
Angela Tudose
Mmm suna promitator. Si uite ca la mancare bhutaneza nu m-am gandit in veci. Stii care-i problema mea cu toate condimentele astea. Nu pot sa tolerez iuteala. Pur si simplu nu pot. Dar in rest… incerc toate ciudateniile 😁
Cristina
La mine e fix invers: mănânc picant, dar nu pot ceva ce îmi pare că arată necomestibil. În atâția ani de Asia n-am mâncat larve prăjite ori scorpioni prăjiți și alte asemenea. Nici shrimp nu pot mânca, mi se pare că arată ca niște viermi supradimensionați, și nici chestii mustăcioase sau cu tentacule precum calmarii ori caracatița (dar mănânc stridii și crab, yum!). Nici carne tocată nu mănânc dacă n-o văd eu când o toacă (deci nu gust aproape niciodată meatballs sau fishballs pe stradă aici). Și carnea să fie macră, îmi vine imediat să vomit de la zgârciuri sau mai știu eu ce. Eu chiar nu credeam că-s pretențioasă la mâncare până nu am ajuns în Thailanda, aici mi-am dat seama că-s cam pretențioasă :))
Oricum din tot ce am mâncat noi la Little Bhutan doar ema datshi era picant, în rest poți mânca liniștită. Am înțeles că modul cum gătesc bhutanezii ia din iuțeală, iar inclusiv pudra de chili e mult mai puțin iute decât în Thailanda.
Duduia Magda
Când am citit Bhutan, am crezut că ai fost în Regatul Fericirii. Chiar voiam să te întreb ce îmi poți spune despre “fericire naţională brută” și dacă somnul îi face fericiți pe bhutanezi sau au un alt secret.
Hahaha! Cât mi-a plăcut înlănțuirea asta: “niște români încearcă mâncare bhutaneză în cartier indian, aflat lângă un cartier chinezesc din capitala Thailandei”. Credeam că doar eu și un prieten suntem speciali pentru că am încercat mâncare indiană în Lisabona, într-un restaurant în care, în acel moment, toți clienții erau spanoli.
Am citit articolul cu sufletul la gură, în căutarea unui preparat care să nu conțină carne. Apreciez perseverența și să știi că aștept și alte impresii despre ema datshi. Vreau să știu dacă merită o șansă la digestie.
Am citit și comentariile. “Nici carne tocată nu mănânc dacă n-o văd eu când o toacă” – văd că n-ai înredere în nimeni! :))) Te temi să nu simți nevoia de fugări pisici după masa de prânz?
Cristina
Aș vrea eu să merg în Bhutan, dar condițiile de vizită sunt ceva mai speciale, acolo nu poți vizita decât cu o agenție aprobată de autoritățile locale și trebuie sa ai un buget minim de vreo 200-250 de dolari pe zi. Adică din punctul meu de vedere ar trebui să merg în Bhutan ca prelungire a unei vacanțe în Nepal, nu să zbor direct în Paro din Bangkok. Deși nu se știe niciodată ce mi se năzare 🙂
Ești vegetariană? Să știi că nu erau multe opțiuni pentru vegetarieni, am văzut momo cu legume și apoi niște feluri de curry cu pește, curry cu ouă sau curry cu brânză și cartofi (cred ca e varianta bhutaneză a indianului dum aloo). Dar chiar și de ar fi fost, eu am fost acolo cu un amic mare carnivor, sigur nu s-ar fi lăsat înduplecat la ceva doar cu legume :))
Cât despre carnea tocată, nu-i musai vorba de tipul de carne pe care o folosesc, până la urmă omul mănâncă orice de foame, ci calitatea. Aici meatballs sunt albe așa la culoare și când am gustat prima dată…o să râzi, dar e o expresie veche, deloc plăcută, însă am s-o folosesc pentru că se pretează situației: „aveau gust de ciungă” :)) Și da, mi se pare că în carnea tocată poți ascunde cele mai nașpa chestii așa că nu, mulțumesc.
Duduia Magda
Sunt lacto ovo vegetariană, deoarece nu pot renunța la prăjituri și brânză. Nu e vorba că îmi plac, eu le iubesc! Pește nu mănânc. Momo cu legume sună bine pentru mine, la fel curry cu brânză și cartofi. La final, aș servi o bere locală. Am privit, din nou, fotografia cu mâncarea, și văzând paharul cu bere, mi s-a făcut foarte sete. :))))
Cristina
Eu nu mănânc foarte des carne (săptămâna trecută am mâncat o dată), dar pește mănânc. Brânză nu mai zic, dependentă. Zahăr – tot dependentă, dar lucrez să reduc și de 10 zile sunt irascibilă și mă doare capul că-s în sevraj. Aș înghiți pe nemestecate vreo 3 prăjituri :)) Oricum, sunt omnivoră, aș mânca un mic, o sarma :))
Elena
Eu eram foarte mofturoasa, acum mananc de toate( as fi zis), dar asta cu zgarciuri, grasime…etc, nu pot. Si eu am aceeasi parere despre carnea tocată.
Deja acea ema cumva doar cu aspectul mi-ar tăia pofta de a o manca 🙂 Apreciez ca esti perseverentă:)
Poate cei din Bhutan isi păstrează fericirea si cu numărul mic de turiști aleși pe sprînceană.
Cristina
Da, și eu zic că fac bine ce fac bhutanezii restricționând numărul de turiști. Se vede deja ce impact au numărul prea mare de turiști prin alte locuri.
Probbil că micile mele „reguli” în materie de mâncare au făcut ca în 6 ani de Asia să nu am probleme cu stomacul, chiar dacă am mâncat street food. Bine, eu mănânc mult și occidental, mai ales la mic dejun, în 90% din timp e ceva occidental.
Florina
In ignoranta mea, traiam cu impresia ca mancarea lor e picanta, iar cand am vazut poza cu bucatile alea de pui, mi s-a parut asa de familiar totul 🙂
Cristina
Eu nu știam nimic de gastronomia bhutaneză, dar când am văzut „chili, chili” și eu m-am gândit la picant. Se pare că nu, procesul de gătire ia din iuțeală. Nu același lucru se poate spune despre mâncarea thailandeză care ustură de numa :))
Caietul Cristinei
oho, ce preturi bune! Cel mai bine dintre toate arata puiul, ultimul. Chestia aia cu branza nu arata deloc bine si eu nu as avea curaj sa mai gust alta data, dar sunt curioasa daca data viitoare cand vei da peste ea va avea alt gust. Poate, vorba ta, nu era gatita corect.
Cristina
Și mie mi-a plăcut cel mai mult puiul acela, chiar aș mai merge doar pentru el. Cu siguranță voi mai încerca ema datshi, cum zici și tu, prețurile sunt ok, încerc și în altă parte, poate-mi place :))