
Zbor anulat pe timp de pandemie? Experiența mea cu 2 companii: Qatar Airways și Air Asia.
Zilele acestea am realizat faptul că în afara unui articol despre noul coronavirus în Thailanda, scris la final de ianuarie, când lucrurile nu o luaseră razna și Europa încă se zgribulea în brațele iernii, eu n-am postat pe blog niciun articol „pe subiect”. Nici despre zboruri anulate pe timp de pandemie, nici jurnal de pandemie (nu am nici măcar unul personal, pe care să nu-l arăt nimănui), nici ce fac eu, ca om pasionat de călătorii, pe timp de pandemie. Nimic, nimic.
Dară, iată, azi mi-am spus să nu mai amân și să scriu câte ceva pentru că, evident, am avut și eu călătorii anulate, chiar dacă nu atât de multe. Nici n-am avut când să plănuiesc prea multe vacanțe, abia revenisem pe 10 ianuarie în Thailanda după 6 săptămâni petrecute acasă, în România, plus opriri de câteva zile în Qatar și Anglia.
Pe 13 ianuarie Thailanda deja confirma primul caz de Covid-19 la o turistă venită din Wuhan (sursa). După cum știți, Thailanda a fost prima țară în afara Chinei care a raportat pacienți diagnosticați cu noul coronavirus, iar pe 31 ianuarie deja se inregistra și primul caz de transmitere locală, un șofer thailandez fără niciun fel de istoric de călătorie în afara țării (sursa).
https://www.instagram.com/p/B9vgFbHp-SW/
Ce vacanțe am amânat sau anulat din pricina pandemiei?
Aveam plănuit așa: Chiang Mai în aprilie, între 13 și 17, unde urma să sărbătoresc Songkran-ul sau Anul Nou Thailandez. Sărbătoarea a fost anulată complet de către autorități, inclusiv zilele libere legale aferente. Cazarea era rezervată, cu anulare gratuită, iar biletul de avion l-am cumpărat de pe site-ul celor de la Air Asia.
CITiți AICI ARTICOLUL MEU DESPRE SONGkRAN SAU ANUL NOU THAILANDEZ
Și apoi încă 6 săptămâni în România, presărate cu alte două mini-vacanțe: 5 zile în Qatar (v-am zis aici cât de mult mi-a plăcut și că vreau să revin), și câteva zile undeva în Europa, într-o destinație asupra căreia nu mă decisesem încă. Asta pentru că plecarea spre Doha era abia pe 1 iunie, iar returul spre Bangkok pe 10 iulie, deci aveam tot timpul să îmi definitivez planurile.
Zborul era cu cei de la Qatar Airways, iar pentru șederea în Doha urma să apelez din nou la Programul Qatar Stopover.
CITiți AICI MAI MULTE INFORMAȚII DESPRE PROGRAMUL QATAR STOPOVER

Experiența mea cu cele două zboruri anulate din pricina pandemiei
Qatar Airways
Încep în sens invers, cronologic vorbind, și am să povestesc mai întâi despre zborul celor de la Qatar Airways, deși era planificat mai târziu decât cel cu Air Asia. Asta deoarece Qatar Airways este o companie aeriană mult mai relevantă pentru turiștii români decât compania asiatică low cost Air Asia.
Trebuie să menționez de la început faptul că situația încă nu este rezolvată, în sensul că încă aștept rambursarea. Voi completa acest articol la data la care voi primi banii.S-a rezolvat. Pe 31 mai mi-a fost soluționată cererea de rambursare și am fost informată că poate dura până la 28 de zile să văd banii în cont. Banii au intrat azi, 9 iunie.
Așa cum am mai spus, plecarea din Bangkok spre Doha era pe 1 iunie, unde aveam să petrec 5 zile, după care urma București.
Eram oricum în dubiu dacă să amân călătoria sau nu, dar așteptam să văd cum mai evoluează situația și ce se mai întâmplă la nivel global. Qatar deja nu mai permitea accesul turiștilor străini, decizie care încă este valabilă la ora la care scriu acest articol. Pe lângă asta, părinții mei, în special mama, sunt în categorie de risc și nu voiam să le periclitez sănătatea nici măcar un strop cu fâțâiala mea de colo-colo.

Compania aeriană m-a scutit de la a decide, căci pe 14 aprilie mi-au trimis un mail în care mă anunțau că toate segmentele zborului meu sunt anulate. Îmi dădeau astfel trei variante: fie un voucher pe care să-l folosesc la călătorii viitoare, la care adăugau ei un bonus de 10% din valoarea biletului, fie rambursarea contravalorii biletului, fie schimbarea datelor de călătorie în mod gratuit.
Pentru primele două variante trebuia să accesez un link, pentru cea de-a treia îmi sugerau să iau legăturia cu un birou de-al lor sau să sun la departamentul de relații cu clienții.
De ce am ales rambursarea în cazul Qatar Airways?
În mod normal sunt de acord cu ideea de „amână, nu anula”, care a devenit un motto al companiilor aeriene (și nu numai) în perioada aceasta. Pentru că indiferent de zborurile anulate din cauza pandemiei, de granițele închise sau de călătoriile care par inaccesibile acum, va veni o vreme în care îmi voi lua iar rucsacul în spate și voi pleca pe coclauri.
Sunt conștientă că dacă toți cei care ne-am confruntat cu zboruri anulate ne-am apuca a cere banii înapoi, ar fi puține companiile care ar supraviețui. Poate doar dacă te numești Ryanair, cu care eu am zburat o singură dată până azi și al căror fan nu sunt deloc. Altfel, un business nu stă pe un munte de cash și nu mă refer doar la companiile aeriene.

De-a lungul celor șapte ani lucrați în bancă nu-mi amintesc să fi avut ca și client o companie care să aibă foarte mulți bani stând așa în conturi, nici măcar cele un pic mai mari.
Sigur, unele aveau depozite pe câte o lună sau trei luni, dar majoritatea optau pentru depozite overnight pentru că știau că a doua zi aveau de plătit salarii sau furnizori sau mai știu eu ce. Dacă, însă, ar fi fost inundate de cereri de rambursare pe loc din partea tuturor clienților pe care-i aveau, nu știu câte ar fi supraviețuit, fie că erau fabrici de mobilă, fie că erau firme de transport.
De fapt, asta e valabil și pentru persoanele fizice, nu doar pentru business-uri. Poate d-alde Becali și tot felul de samsari și bișnițari umblă cu valiza cu bani gheață, dar în general oamenii cu bani nu au foarte multe lichidități la dispoziție. Pentru că investesc tot. Ori pe bursă, ori în fonduri de investiții, ori în terenuri sau case, ori în aur, ori în ce vor și cred ei că e mai bine. Ideea este că banii care stau pe loc nu produc alți bani.

Revenind la Qatar Airways
și la decizia de a solicita rambursarea, am făcut asta din două motive. În primul rând nu știam când își vor relua zborurile spre București. Mă gândeam că în cazul în care vor renunța pentru un an sau doi la ruta spre România, rămân cu banii blocați într-un voucher pentru o perioadă mai lungă și nu voiam asta.
Apoi, m-am gândit că această companie aeriană este în totalitate deținută de stat. Iar Qatar este un stat foarte bogat, ba chiar cel mai bogat din lume, dacă ne luăm după indici precum PIB-ul pe cap de locuitor și VNB (Venitul Național Brut, în engleză GNI). Așadar, n-am avut nici cea mai mică mustrare de conștiință în a-mi cere banii înapoi, n-am simțit că falimentez pe nimeni.
Procesul prin care am făcut solicitarea de rambursare a fost foarte simplu și intuitiv: am accesat link-ul din mail, am bifat opțiunea „refund”, am scris 2-3 cuvinte descriind situația și aia a fost tot. Am primit imediat un număr de înregistrare și mi s-a comunicat faptul că va dura ceva până mi se va procesa cererea, dat fiind volumul mare de solicitări cu care au de-a face.

Ce a urmat în ceea ce privește Qatar Airways?
Păi a urmat un nou mail, primit abia pe 4 mai, în care își cereau scuze pentru întârziere și în care mi-au explicat că e posibil să dureze până la 8 săptămâni până voi primi banii în cont, pur și simplu au un număr foarte mare de cereri care așteaptă rezolvare.
A fost un mail formulat foarte politicos, dar foarte clar, în care mă rugau inclusiv să îi ajut la diminuarea volumului mare de lucru prin a mă abține de la a înregistra multiple cereri de rambursare pentru același zbor. Ceea ce am și făcut, aștept cuminte timp de două luni și îi voi contacta din nou doar dacă nu se rezolvă în tot acest timp.

Air Asia
Am zburat cu destule companii aeriene low-cost prin Asia și mi-au făcut mereu o impresie mai bună decât suratele lor europene.
Cel mai mult am zburat cu Air Asia, de care am fost întotdeauna mulțumită: rețea extinsă, servicii decente, bagajul de mână inclus (maxim 7 kilograme, suficient pentru mine), iar în caz că nu apuc să fac check-in-ul de acasă, pot lejer să-l fac la aeroport fără a plăti nimic în plus. Nu-i de mirare, deci, că i-am ales tot pe ei pentru a ajunge în Chiang Mai.
Numai că în 2020 se pare că zicala cu socoteala de acasă care nu se potrivește cu cea din târg este cât se poate de adevărată. Pe 26 martie Thailanda a declarat stare de urgență, deși multe firme erau deja închise de ceva vreme (ca un exemplu, compania pentru care lucrez și-a încetat temporar activitatea încă din 18 martie).
O zi mai târziu, pe 27 martie, Air Asia mă informa prin SMS și prin email că zborul meu a fost anulat.

În mail îmi prezentau doar două variante: reprogramare zbor până pe 31 octombrie 2020 sau varianta „credit”. Adică tot un fel de voucher.
Practic, la achiziționarea unui nou bilet, în loc să introduc un cod aferent unui voucher, voi putea folosi pentru a plăti biletul banii disponibili în contul meu Air Asia. Cum ar zice mamaie, aceeași Mărie cu altă pălărie. Creditul este valabil timp de un an de zile din momentul emiterii. Nimic despre rambursare.
Care a fost opțiunea mea în cazul zborului anulat de Air Asia?
În mod normal aș fi fost iritată de faptul că mi s-a ascuns cea de-a treia opțiune, aceea de a primi banii înapoi. Dacă vă amintiți articolul despre telefonul Samsung, știți că am stat aproape două săptămâni fără a putea utiliza telefonul doar pentru că m-am încăpățânat și am vrut să rezolve ei problema. Asta pentru că am considerat că e treaba lor și pentru că m-a enervat atitudinea angajaților.
Citiți aici despre cum Samsung România vă poate strica vacanța
În cazul ăsta însă, situația este diferită și mereu cred că e important să știm să ne alegem bătăliile. Am cântărit ce și cum și am decis că varianta acelui credit este cea care mă avantajează cel mai mult: îl pot folosi pe orice rută Air Asia, este valabil timp de un an de zile și este o sumă mică, deci nu mă deranjează dacă țin banii blocați pentru o perioadă de câteva luni.

În plus, mi s-a părut că este și soluția care ar aduce cea mai rapidă rezolvare pentru mine. Pentru a primi înapoi 70 de euro, cât a fost biletul, probabil aveam de așteptat, nu glumă. Apoi, am zis deja că sunt de acord cu ideea de „amână, nu anula”.
Indiferent de opțiunea aleasă, trebuia să intru în contact cu AVA, robotul celor de la Air Asia și să „vorbesc” acolo cu ea. Știu, e frustrant să vorbim cu roboți. Din fericire, meniul este bine pus la punct și foarte intuitiv, așa că am terminat destul de rapid. A fost o procedură un picuț mai greoaie decât cea de la Qatar Airways, dar un low cost e totuși un low cost.
Acolo la AVA am descoperit și opțiunea pe care cei de la Air Asia nu mi-au menționat-o în email, aceea de rambursare. Însă cum deja mă decisesem că vreau credit, n-am mai cercetat ce și cum. Am primit imediat un număr de înregistrare, precum și asigurarea că voi primi un răspuns în cel mult 30 de zile.
Cum s-a terminat povestea cu Air Asia?
În general sunt o fire răbdătoare, dacă nu e ceva ce mă irită prea tare. Așa am fost și acum, am așteptat mai bine de 30 de zile, timp în care n-am primit niciun răspuns de la companie. Dacă era vorba despre rambursare înțelegeam, dar cerusem doar acel credit și deja devenea un pic enervant, mai ales în condițiile în care au și reluat câteva zboruri interne de la 1 mai.

M-am decis să-i contactez, dar vorba ceea, ia-i de unde nu-s! N-aveam altă opțiune decât roboțica AVA și acolo direct la partea de reclamații. Chiar nu voiam să fac o reclamație, voiam doar să vorbesc cu cineva, să-i întreb ce și cum. Însă dacă n-a fost posibil, n-a fost. Așa că pe 9 mai am făcut o plângere la roboțică.
Am primit răspuns a doua zi, cum că au înaintat solicitarea mea departamentului care se ocupă de așa ceva și că cererea îmi va fi rezolvată în cel mult 30 de zile. Atunci da, mi-a cam sărit țandăra. Cum adică 30 de zile? Adăugate la cele peste 30 deja trecute ar fi durat mai mult de 60 de zile. Și pentru ce, că nici măcar nu cerusem banii înapoi!
Practic Air Asia s-ar fi câcâit peste două luni pentru 70 de euro, fără a fi măcar nevoie să-mi înapoieze banii. Cam tot atât cât ar dura ca cei de la Qatar Airways să-mi ramburseze peste 700 de euro. Știu, una e low cost și alta e o companie de linie.
Spre cinstea lor, Air Asia și-au spălat onoarea peste alte două zile, când m-au informat că cererea mea a fost rezolvată. Recunosc, văzându-mă cu banii acolo în cont, am făcut deja niște simulări de zboruri pe aici prin Thailanda. Că așa-i omul cu dor de ducă: ori e pe drum, ori visează la asta.
Dacă găsiți interesante articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.


19 Comments
Sorin
La Qatar sunt in aceeasi situatie. Au anulat returul de la Milano la Yangon si mi-au dat cele 3 optiuni; am ales optiunea cash. Dupa 2 luni de nici un raspuns (nici macar cum ca cererea mea a fost procesata) le scriu pe facebook unde raspund relativ repede si le zic ca nu am primit nici un raspuns nici macar suma pe care ar urma sa o obtin prin credit sau voucher. Ce au inteles ei prin mesajul meu: ca vreau voucher si in 2 zile am avut voucherul pe mail. Le-am scris din nou ca nu am cerut voucherul si cash pt ca nu stiu cand si daca vor mai opera ruta Yangon – Bucuresti in viitor si preturile vor fi destul de maricele in comparatie cu FlyDubai. Inca nu am raspuns pe mail – le mai scriu pe FB :))
Cristina
Oh, interesant, eu chiar speram că nu voi avea probleme cu cei de la Qatar. Bine de știut că pe Facebook răspund mai repede, am să-i contactez și acolo în caz că nu primesc banii până atunci. Ai cererea de refund înregistrată acolo în zen desk la ei? Cu status încă open? Da, și eu tot pentru că mi-era teamă că nu mai zboară la București prea curând am cerut rambursare.
Ți-am studiat site-ul mai demult, să știi. Cred că după ce v-am găsit pe Instagram. Super tentante niscai trails în Myanmar 🙂
Sorin
Vad ca inca este open pe Zendesk. Fratele meu are un zbor spre Nairobi anulat si inca așteaptă cash să ii fie transferat: cam tot de 2 luni de zile!
Sunt multe off beaten trails ce merita in Myanmar! Au mare potential pe aceasta nisa dar multe sunt in zona de conflict sau greu accesibile.
Cristina
Deci să-mi iau gândul că primesc banii în două luni :)) Și al meu tot în status open pe Zendesk e.
În atâția ani de Asia n-am ajuns încă în Myanmar. Poate anul viitor.
Cristina
Tocmai am primit un mail: au rezolvat cererea pe Zendesk și au făcut refund. Acum să vedem cât durează până văd eu banii în cont. Au zis că „in the unlikely event” în care banii nu-mi apar în cont în 28 de zile să-i contactez.
Florina
Știi ce am reținut eu, Cristina in articolul tău? Am reținut ce-am vrut, trimiterea la acel articol de “acasă” 🙂 Și de la mine azi ai 2 de 10, nu unul: unul pentru cât de bine știi să așezi cuvintele (cred că ți-a plăcut mult tomâna) și alt 10 pentru articolul ăsta muncit și detaliat 🙂
Și bunica mea tot din Bărăgan este, deportați din Ardeal, săracii.
Cristina
Haha, mereu reținem doar ce vrem noi, așa suntem noi, oamenii. Îți mulțumesc mult pentru aprecieri, încerc adesea să fac articole cât mai detaliate și cu documentare în spate, nu să scriu doar de dragul de a scrie. Știu că nu prea se caută asemenea articole și că oamenii preferă totul scurt și la obiect, dar așa sunt eu și vreau să fiu mulțumită de blog, chiar dacă nu e prea citit. Să-ți spun un secret? Deși ăsta e blog de călătorii și n-ar trebui să mă intereseze decât informația, nu scriitura, nu-s mulțumită pe deplin de niciun articol scris, dacă le recitesc peste o vreme mi se pare mereu că e plin de greșeli și alăturări nefericite de cuvinte :))
Româna ca și materie la care învățam comentarii pe de rost nu știu cât mi-a plăcut, sinceră să fiu. Dar mi-a plăcut să citesc. Nu am citit biblioteci întregi, departe de mine lauda asta (eu sunt slow reader, citesc încet), dar am avut norocul ca ai mei, deși oameni simpli de la țară, doar cu bacalaureat, să aibă bibliotecă în casă. Și am găsit în biblioteca lor tot felul de cărți, de la Shakespeare la Sandra Brown.
Am auzit de cei deportați în Bărăgan…na, era viață grea acolo, iarna bătea crivățul, vara ardea soarele. Și la bunică-mea în sat era o femeie deportată, fugise din Basarabia și ajunsă în România au deportat-o în Bărăgan. Gospodăria ei era una dintre cele mai faine din sat, muncea de rupea femeia aia. Și bea la fel, dar omului îi trebuie o bucurie în viață, nu? :))
Florina
Uite, ai aici linku la mine despre stră-stră-bunica mea despre deportații în Bărăgan. Șterge-l tu după aia, citește când ai timp, o să-ți placă povestea, te asigur. Mă, tu chiar scrii bine, nu știu de unde atâta perfecționism. Deci, chiar n-ai de ce să-ți faci griji. Și da, se vede că îți place să citești. În fond, blogurile sunt cărțile noastre de vizită și e norma să ne placă nouă, mai întâi. Las linku aici:
https://florina.turuga.eu/radacini/
Cristina
Florina, de ce să șterg link-ul, îl las acolo. Este o poveste impresionantă despre oameni dezrădăcinați în mod inutil 🙁 Eu mi-am cunoscut străbunicii din partea tatei și cel puțin cu străbunica am câteva povești. Cred că sunt importante poveștile de familie, chiar dacă unele sunt triste. Dar ne ajută să știm de unde venim, să înțelegem niște lucruri despre noi, să nu ne simțim fără trecut și fără de rădăcini.
Florina
Da, așa este. Mulțumesc, Cristina 🙂 Să-ți notezi undeva să le poți spune copiilor despre bunici și străbunici.
Elena
Si mie imi place cum scrii, de exemplu articolul asta nu ma intereseaza ca nici nu iau avion deci n-am ce anula, ba chiar pe mine ma bucura( nu sariti pe mine) ca s-au anulat zborurile, ca la noi e in sfarsit liniste si pace…cum n-a mai fost de pe vremea vulcanului islandez. Altfel aveam 4 avioane concomitent in orice moment imi ridicam ochii spre cer.
Dar nu asta voiam sa zic, ci ca desi nu ma priveste, l-am citit cu mare placere:)
Eu nu obișnuiesc să citesc articole mai vechi de ale mele, ca sa nu fiu dezamăgită.
Cristina
Nu sare nimeni pe tine, mie îmi place să zbor, dar cel mai mult îmi place să merg cu trenul 🙂 Toți suntem diferiți, e ok așa.
Îți mulțumesc mult pentru aprecieri, Elena. Cât despre blogul tău, chiar am vrut să-ți spun la un moment dat ca dacă te decizi să renunți la blog, să nu-l ștergi. Știu că te tot gândeai să nu mai scrii etc. Și dacă te decizi să faci asta, nu șterge ceea ce e scris deja, e foarte informativ, eu citesc cu plăcere de fiecare dată când scrii ceva.
Elena
Iti multumesc si eu Cristina. Acum nu ma mai gandesc sa il sterg 🙂
Si eu adoram sa merg cu trenul si , cand eram studenta, parcurgeam asa drumuri de cate 2000km cu schimbat trenul in cinci locuri si dormit intr-unul. Doar ca acum biletele de tren sunt f scumpe si ca rețeaua feroviară nu mai e asa ca atunci. Multe trenuri s-au desființat, cele de noapte nu prea mai exista…Poate acum o sa se investească mai mult in ele. La noi daca distanta e sub o limita si sunt trenuri, e vorba ca nu o sa mai fie zboruri.
Fiul s-a încăpățânat sa meargă cu trenul Paris Praga si retur. Deja a trebuit sa plece cu o zi mai repede ca sa ajunga la timp. Iar la intors a fost si mai complicat, pentru ca n-a mai prins legatura din cauza de întârzieri si a trebuit sa doarmă la un hotel in Germania. Plus ca a costat o avere comparat cu avionul, m-am si mirat ca firma lui i-a rambursat drumul.
Cristina
Foarte tare fiul tău. El a mers cu trenul din considerente de mediu sau pur și simplu îi plac trenurile? Am făcut și eu câteva excursii europene cu trenul, din București în Belgrad, Sofia și Budapesta. Și prin Europa am mers cu Interrail într-un tur făcut de mine timp de vreo trei săptămâni pe ruta Roma – Paris – Barcelona – Madrid – Lisabona, cu opriri de câteva zile în fiecare loc. Cele mai faini amintiri din călătorii cred că le am din excursii cu trenul 🙂
Elena
Din motive de mediu a mers el.
Visul meu e sa merg odata cu Orient Expresul.
o femeie
noi ama vut bilete ieftine de returnat. Blueair ne-a dat un voucher, Riyanair banii, nimic scump.
Tristetea mea e ca s-au evaporat vacantele.
Cristina
Ce bine că v-ați primit banii de la Ryanair, pe Facebook pe grupuri sunt tot felul de povești cu ei, că nu prea se învrednicesc la a returna banii. Sunt curioasă și eu la Qatar ce fac, cine știe cât mai durează până îmi primesc banii.
Razvan
Colegu’ a cerut banii inapoi de la BlueAir si nu a avut niciun fel de remuscare… iar aia nu-s detinuti de magnati ai petrolului :))
Cristina
Eh, eu n-am cerut la Air Asia, de exemplu. Era și suma mica, știam că am să zbor cu ei din nou, n-aveam niciun motiv să cer banii înapoi.