Thailanda mai puțin turistică. Festivalul Phra Samut Chedi, cel mai mare festival din țară.

Călătorul de azi, deprins a ajunge cu ușurință de pe un continent pe altul și având la degetul mic posibilitatea de a vedea minuni mai vechi sau mai noi, n-ar zăbovi prea mult asupra unei stupe albe zărite pe malul râului Chao Praya din Thailanda.

Dar acum 150 de ani o stupă în formă de clopot aflată pe o insulă în mijlocul fluviului trebuie să fi fost o vedere magnifică pentru străinii care soseau în Thailanda pe calea apei.

Phra Samut Chedi, emblema provinciei Samut Prakan

Pe la 1800șiceva, regele de atunci al Siamului, Rama al II-lea, s-a gândit că ar fi o idee bună să construiască o pagodă pe insula formată natural pe râul Chao Praya. Fiul său, Rama al III-lea, e cel care a dus gândul mai departe și a construit, în 1827, o chedi (sau stupa) în stilul celor din Sri Lanka. Trei decenii mai târziu urmașul lui Rama al III-lea a adus câteva îmbunătățiri, a înălțat chedi de la 20 la 38 de metri, i-a schimbat stilul srilankez și a adus și ceva moaște de-ale lui Buddha.

https://www.instagram.com/p/BptXw7BF9AR/

Localnicii au denumit templul „Phra Chedi Klang Nam” adică „Pagoda dintre ape”, doar că natura a intervenit și în timp insula s-a unit cu malul drept al râului Chao Praya. Astăzi i se spune Phra Samut Chedi, este emblema provinciei Samut Prakan și e prilej anual pentru cel mai mare și, probabil, cel mai vechi festival din țară.

Festivalul Phra Samut Chedi, partea tradițională

În fiecare an, în cea de-a unsprezecea lună a calendarului lunar (de obicei octombrie), la cinci zile după luna plină, are loc un festival care are ca punct central templul Phra Samut Chedi. Festivalul înseamnă douăsprezece zile și douăsprezece nopți de sărbătoare când, pe ambele maluri ale râului, sute de comercianți îmbie cu mâncare, invită la jocuri de bâlci și tenteză cu produse care mai de care mai diverse și mai ieftine.

Începutul evenimentului este marcat de o procesiune care începe la primăria din Paknam, continuă peste râu într-un alt district și ajunge, în jurul orei prânzului, chiar la pagodă. Procesiunea e dedicată pânzei roșii care acoperă stupa și care este considerată sacră. De ce este considerată sacră nu am aflat și n-am suficiente cunoștințe de thailandeză pentru a cerceta mai îndeaproape.

Pont: procesiunea din prima zi începe de dimineață în fața primăriei, dar cel mai bine ca turist e să ajungeți în jur de ora 1 - 2 la Phra Samut Chedi și să-i așteptați acolo. Festivalul devine extrem de aglomerat după ora 8 seara, mai ales dacă e după leafă - ziua de salariu e de obicei ultima zi lucrătoare a lunii.

Ajunși la templu, participanții, aflați sub pânza roșie, ocolesc stupa de trei ori în sensul acelor de ceasornic. De-acum partea grea începe: țesătura trebuie urcată, iar chedi trebuie „îmbrăcată”. Asta se face folosind o scară de bambus și fără niciun fel de echipament de protecție.

De peste un secol o singură familie are onoarea de a procura pânza și de a o înfășura în jurul stupei. Povestea spune că inițial pasul acesta era obligația câtorva pușcăriași aduși de la închisoarea locală, dar, după câteva accidente, deținuții au refuzat. Familia Rungjaeng s-a oferit, iar de atunci doar lor le este acordată această cinste. Departe de mine a înțelege ce fel de onoare e în a avea monopol pe ceva ce nimeni altcineva nu-și dorește, dar să nu despic firul în patru.

Pe lângă parada din prima zi, un alt eveniment notabil se petrece în cea de-a patra seară a festivalului, când are loc o ceremonie religioasă la care participă localnici și călugări deopotrivă, cu multe lumânări aprinse și incantații. Ceremonia are loc la templu și probabil că arăta fantastic acum 100 de ani, când oamenii erau  în bărci în jurul pagodei, cu toții având lumânări aprinse la purtător.

Festivalul Phra Samut Chedi, partea distractivă

Anul acesta festivalul s-a ținut între 29 octombrie și 9 noiembrie, iar eu am ajuns de două ori: în prima zi, când am apucat a vedea procesiunea, și într-una din serile următoare.

N-am prins ceremonia religioasă, m-am concentrat pe partea laică a festivalului, adică pe…mâncare. Thailanda este recunoscută pentru mâncarea stradală și pentru gastronomie, iar un asemenea eveniment e o ocazie excelentă pentru a mânca de toate, de la celebrul pad thai la și mai celebrele lăcuste prăjite (de care nu, nu m-am atins).

Pe lângă mâncare, mai e rost și de jocuri de carnaval, dar și de cumpărături. Când spun cumpărături apăi vreau să spun că se poate cumpăra orice: de la chitare la lenjerie intimă, la genți, rochițe, tacâmuri, dar și produse contrafăcute ale unor branduri celebre. Sunt și mici saloane de înfrumusețare amenajate, am văzut domnițe așteptând la pensat. Festivalul este imens, se întinde pe ambele maluri ale râului și devine și mai aglomerat atât cu mușterii, cât și cu vânzători seara, când se închide traficul în zonă.

Cum festivalul nu e neapărat pe harta turistică a Thailandei, atmosfera și prețurile sunt locale. Adică 20 – 40 de baht (sub 1 EUR) pentru mâncare, iar pentru produse comercianții nu cresc prețul doar pentru că văd străini. De fapt nici n-am văzut prea mulți turiști și localnicii sunt tare bucuroși să intre în vorbă.

Utile: Festivalul are loc în orașul Paknam, în provincia Samut Prakan. Provincia este la o distanță atât de mică de Bangkok, încât este aproape parte integrantă din capitală. De ajuns în Paknam/la festival va fi ușor începând din decembrie 2018, când va fi inaugurată stația de sky train(BTS) Pak Nam.

Pentru a traversa râul și a ajunge la Phra Samut Chedi cu ocazia paradei sau a ceremoniei religioase sau în caz că pur și simplu vreți să vizitați templul, trebuie să treceți prin piața din Paknam, iar la capătul pieței se află stația de ferry. Costă 6 baht de persoană. Stați pe partea dreaptă a bărcii, așa veți avea cea mai bună vedere asupra pagodei.

Dacă găsiți interesante articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.

https://www.instagram.com/p/Bp4AoBBFmpz/

https://www.instagram.com/p/Bp13D-qlLWx/

Share on Facebook

Tweet

Follow us