Povești cu dor de ducă și aventuri câte și mai câte

Cristina face Aventură

Category: Buget de călătorie

taichung taiwan calligraphy greenway (

Buget Taichung, Taiwan. Cât am cheltuit în Taichung în șase zile (mai 2019)

În mai anul acesta am ajuns pentru prima dată în Taiwan, unde am stat șapte nopți/opt zile. Șase dintre acestea le-am petrecut în cel de-al doilea oraș al țării, Taichung, iar restul în Sun Moon Lake. M-am urnit de mi-am pus cap la cap cheltuielile din Taichung și mai jos vedeți ce a ieșit.

Totalul nu include biletul de avion, eu zburând din Bangkok. Pentru un bilet dus-întors am plătit echivalentul a aproximativ 133 de euro. Am zburat Bangkok – Taichung și retur cu Vietjet, iar biletul l-am luat de la cei de la Trip.com (era puțin mai ieftin decât direct de la compania aeriană). A fost primul meu zbor cu Vietjet și n-am a aduce niciun reproș acestei companii vietnameze low cost.

Categorie Cheltuiala Suma in NTD Suma in THB Suma in EUR
Transport Easycard 100 2.93
Transport Bus aeroport – oras 21 0.6
Cazare Loosha Hostel 3 nopti 2300 67.4
Suvenir Rainbow Village 250 7.3
Diverse SIM Card 300 8.9
Transport Tren TRA – Xinwuri 14 0.41
Obiective Turistice Intrare Wufeng Lin Family Mansion 250 7.3
Cazare Airbnb 2 nopti 3501 103.4
Diverse Cosmetice si igiena (demachiant etc.) 258 7.6
Transport Bus prin oras o saptamana 115 3.4
Suvenir National Taiwan Museum of Fine Arts 380 11.1
Mancare si bautura 2700 79
Total 299.34
Transport Bilet de avion 4502.72 133
Total (cu bilet de avion) 432.34

 

Cât costă cazarea în Taichung

Răspunsul pe scurt e: nu mult. Dacă nu vreți lux, pentru o sumă cuprinsă între 30 și 50 eur/noapte vă puteți aștepta la un hotel sau un apartament decent, curat și în zonă bună.

Personal, m-am cazat în două locații: un hostel chiar lângă Taichung Railway Station (TRA) și un apartament AirBnb fix în centrul orașului.

loosha hostel taichung taiwan

Loosha Hostel. Au camere duble, family și dormitoare comune.

Da, încă mai stau la hostel uneori, deși am depășit perioada tinereții nebune și fără fonduri în care bugetul nu-mi permitea nimic altceva în afara unor asemenea unități de cazare. Pur și simplu e un mod de a mai întâlni oameni, căci eu călătoresc în proporție de 90% singură. Și apoi, să fim serioși, am dat vreo 23 eur/noapte la Loosha Hostel, la banii ăștia sau cu puțini euro în plus stăteam la un hotel de trei stele sau un AirBnb prin oraș.

taichung taiwan airbnb

Clădirea în care am avut închiriat un apartament prin AirBnb.

Cea de-a doua cazare, apartamentul închiriat prin AirBnb, a fost la etajul 28 într-o clădire de apartamente. M-a costat 50 eur/noapte și poziția e cum nu se poate mai bună, chiar în centrul orașului, în apropierea centrului comercial SOGO. De acolo se poate merge pe jos, printre altele, la Calligraphy Greenway, National Taiwan Museum of Fine Arts sau National Museum of Natural Science.

Ca de obicei, voi povesti despre fiecare loc în care am stat în articole separate.


Citește despre alte hoteluri testate în categoria Cazare.


Transportul în Taichung

În această categorie nu sunt prea multe opțiuni, în sensul că autobuzul e principalul mijloc de transport în comun folosit în oraș. Dar este foarte bine pus la punct, circulă des, iar stațiile sunt anunțate atât în mandarină, cât și în engleză. Există chiar un website (se poate descărca și o aplicație din Google Play ori Apple Store), cu informații în timp real și cu detalii despre ce linii pot fi folosite între două puncte din oraș.

taichung railway station tra

Noua stație de tren din Taichung. Atenție, nu e stația de high speed train.

Bonus, călătoriile cu autobuzul sunt gratuite în limita a 10 kilometri. Iar de această gratuitate beneficiază și turiștii, nu doar localnicii. Pentru a putea folosi autobuzul recomand achiziționarea Easycard sau I-Pass (gratuitatea transportului în limita a 10 kilometri se acordă doar dacă validați cardul la urcare și coborâre).

taichung taiwan old train station

Vechea stație de tren păzită de statuia unei pisici uriașe

Nu știu diferența dintre cele două carduri, eu am ales pur și simplu Easycard și l-am luat de la aeroport. Costă 100NTD, iar încărcarea se poate face la orice magazin de cartier precum 7/11. Poate fi folosit inclusiv pentru cumpărături la aceste magazine (și altele) și este valabil, de asemenea, în alte orașe precum Taipei sau Kaohsiung.

În afara autobuzului am folosit trenul o singură dată, când am mers la Rainbow Village. Tot cu Easycard am plătit și m-a costat 14NTD.

Obiectivele turistice

Taichung nu e genul de loc pe care oamenii și-l trec în bucket list pentru un obiectiv sau altul. De aceea majoritatea turiștilor petrec în oraș o noapte sau două, cât să experimenteze Fengjia Night Market și apoi pornesc iar la drum.


Citește și: 3 obiective din Taichung, Taiwan, care arată că omul sfințește locul


Mare parte din obiective sunt gratuite, inclusiv incredibilul National Taiwan Museum of Fine Arts. Orașul abundă de piețe și temple, iar zona veche, supranumită Little Kyoto, merită bătută la picior. Singurul loc unde am plătit intrare este Wufeng Lin Family Mansion and Garden și m-a costat 250NTD.

fantasy story street taichung taiwan

Strada Fantasy Story. O stradă pitorească, pline de magazine drăguț amenajate.

Cât costă mâncarea în Taichung

Mereu mi se pare dificil de abordat subiectul ăsta pentru că mâncarea, ca și cazarea, sunt chestiuni foarte subiective și depind de stilul fiecăruia de a călători și de buget. Mie îmi place să testez gastronomia locală, deși nu-s cea mai aventuroasă (a se citi că nu mănânc scorpioni prăjiți), și agreez atât experiența fine dining, cât și mâncarea din piețele locale.

Ca idee generală: mâncarea în Taichung nu e scumpă și totul mi s-a părut curat. Prin piețe, unde am vrut să încerc diverse (puiul prăjit specific, fried noodle sandwich, gogoși, chipsuri din cartofi dulci, turte diverse etc.) n-am cheltuit mai mult de 200-300NTD pe seară.


Citește și: Impresii din mini-vacanța din Taiwan


Prin restaurante mai cunoscute (dar nu de lux, vorbim de street food) am dat între 100 și 200NTD pe o masă, incluzând băuturile. Am zis o masă și nu o porție pentru că s-a întâmplat să comand mai multe mâncăruri. Sau mai multe băuturi.

taichung taiwan restaurant

Restaurant local în Taichung. Nu era ora mesei.

De fapt, mai scump decât o porție de lu rou fan (adică orez cu porc înăbușit ore întregi), a fost un bubble tea de la Chun Shui Tang, proclamat ca fiind locul de origine al popularei băuturi. Eu n-am fost nicicând prietenă cu bubble tea și nu ne-am împrietenit nici după această experiență care m-a costat 130NTD.

Cea mai costisitoare masă din toată excursia a fost, culmea, la un restaurant indian, The Spice Shop, unde am lăsat 530NTD. Asta e, cu toții avem slăbiciunile noastre, eu am multe, iar una dintre ele este mâncarea indiană pe care o încerc pe unde apuc.

O sticlă mare cu apă e până în 30NTD la 7/11, iar o bere în oraș costă între 80 și 100 NTD.

Altele

Cum fără internet nu prea mai pot în călătorii, mi-am luat un SIM card valabil 10 zile. Pentru cartelă am folosit klook.com și am optat pentru oferta aceasta. Am plătit online în thai baht (300THB), iar la aeroportul din Taichung mi-am ridicat SIM-ul de la reprezentanță. Nu știu cât ar fi costat să iau cartela din oraș, nu m-am interesat așa că habar n-am dacă am făcut o „afacere bună” ori ba.

Suvenire eu nu prea cumpăr. De obicei îmi iau ceva carnețel de scris ori o carte, ceva util, iar cumpărături serioase nici atât nu fac pentru că sunt limitată de bagajul de mână. Așadar, mi-am luat de la Rainbow Village un caiet decorat cu tot felul de desene și niște magneți de frigider pentru mama și mătușă-mea (eu nu colecționez așa ceva, nu am nici măcar un magnet în toată casa).

Și credeam că gata, atâta tot. Dar m-a pus Satana de am intrat în magazinul muzeului National Taiwan Museum of Fine Arts, unde am descoperit un jurnal cu o copertă din piele având ca temă Starry Night de Van Gogh. M-am îndrăgostit așa că am scos banii din buzunar (380NTD). Plus, coperta poate fi refolosită.

Despre schimbul valutar nu vă pot da detalii, am retras bani de la ATM în moneda locală. Deși mi s-a părut că Taiwan stă excelent la capitolul tehnologie, veți avea nevoie de cash prin piețe și alte locuri asemănătoare.

View this post on Instagram

Sun Moon Lake in Taiwan. One of the most beautiful places I've seen.

A post shared by Cristina (@cristinafaceaventura) on

De ce nu am inclus și cheltuielile din Sun Moon Lake?

Simplu, pentru că nu mi le-am notat în detaliu și nu știu cât am cheltuit pe toate cele. Despre Sun Moon Lake vă pot spune doar că este mult mai scumpă cazarea. O cameră cu vedere la lac într-un hotel cu notă decentă pe booking e peste 100 eur/noapte. Hu Yue Lakeview Hotel are o locație fabuloasă, cu vedere la Sun Moon Lake și aproape de piața de noapte.

Pont: căutați hoteluri în zona Ita Thao Pier (scris și Yi Da Shao Pier). Autobuzul din Taichung sau Taipei lasă pasagerii la Shuishe Pier, dar Ita Thao e un loc mult mai autentic, iar puțin mai sus de zona turistică se află Ita Thao Village, un sat în care încă mai locuiesc urmașii aborigenilor Thao.

La Sun Moon Lake am ajuns cu autobuz din Taichung. Busul se ia de la autogara Gancheng (aproape de TRA și de Loosha Hostel), durează în jur de două ore și m-a costat sub 200NTD pe sens. Se poate plăti cu Easycard, așa că nu e nevoie de bilet separat.

Mâncarea în Sun Moon Lake e mai scumpă în restaurante și cafenele, dar street food și piața de noapte din Ita Thao sunt aproape la fel de accesibile ca în Taichung.


Dacă găsiți utile articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.

duomo italy milan

Buget de călătorie Milano și Cinque Terre. Cât am cheltuit în Italia în aproape două săptămâni (septembrie 2018)

Haideți să vă arăt bugetul meu de călătorie în Milano și Cinque Terre, vacanță făcută toamna trecută, în septembrie. Îmi pare că a fost o vacanță destul de ieftină. Bine, nu chilipir, dar am cheltuit mai puțin decât mă așteptam. Oricum, eu sunt de părere că ne facem vacanțele pe cât de ieftin sau scump ne dorim și ne duce punga. Trebuie numai puțin efort de documentare înainte de plecare.

Pentru Milano și Cinque Terre nu am avut pregătit un buget de călătorie exact și n-am avut niciun plan de bătaie precis, pur și simplu am făcut ce am vrut, când am vrut, după cheful cu care m-am trezit dimineața.Cu un pic de organizare mai atentă, se poate chiar mai ieftin (cel puțin biletele de tren spre și dinspre Cinque Terre puteau fi luate cu reducere semnificativă dacă le cumpăram dinainte).

Am stat în Italia 12 nopți în total: 8 în Milano și 4 în Levanto, poarta către Cinque Terre. Din Milano am făcut și două excursii de o zi: una în Varenna, cea de-a doua în Vigevano.

Biletul de avion nu este inclus în total, eu am ajuns în Milano cu Air Italy, unde am prins o pomană de bilet: 360 de euro Bangkok – Milano și retur (nu căutați că nu mai zboară ruta asta din martie 2019). Dară de ajuns nu-i o problemă, sunt o mulțime de companii low-cost care zboară din România spre Milano.

Dacă am uitat să trec ceva, e vorba de câte o Cola sau o gelato luată pe ici, pe colo, deci tabelul poate fi privit cu o marjă de eroare, însă una nu prea mare.

Categorie Cheltuială Suma în EUR
Obiective turistice bacsis ghid tur ghidat Milano 10
Diverse cosmetice 23.83
Transport tren Malpensa – Cadorna 13.5
Transport metrou 1.5
Suvenir Album de arta San Maurizio 29
Obiective turistice Intrare Pinacoteca di Brera 10
Transport metrou 1.5
Transport cartela 10 calatorii 13.8
Transport tren Milano – Varenna retur 13.4
Transport tren Milano – Vigevano retur 7.2
Obiective turistice intrare Turn Forzesco Vigevano 3
Obiective turistice Intrare La Scala Museum 9
Transport tren Milano – Levanto 26
Transport Cinque Terre Train Card pentru o zi 16
Transport tren Monterosso – Levanto 4
Transport ferry Levanto – Portovenere si retur 35
Transport tren Levanto – Milano 26
Transport tren Milano – Malpensa 13
Cazare Hotel Palazzo delle Stelline Milano 1 noapte 72
Cazare Levanto 4 nopți 112
Cazare AirBnb Milano Navigli 7 nopți 360.32
Mâncare și băutură 354.81
Total 1144.86
Transport Air Italy BKK – Milano și retur 360

Buget de călătorie Milano și Cinque Terre: cazarea

Cazarea în Milano

Când lumea spune că Milano e un oraș scump se referă și la cazare. Hotelurile sunt scumpe fără a fi grozave, pentru o locație cât de cât centrală trebuie băgată adânc mâna în buzunar. Practic, tot uitandu-mă la hoteluri găseam că cele în care aș vrea să stau sunt minim 100 de euro, iar cele mai accesibile ca preț nu îmi spuneau nimic și-mi păreau că nu merită banii.

Cred că sufeream și de un pic de eroare de judecată, căci încă nu mă adaptasem mental la prețuri europene, comparam cu Asia unde pentru 100 de euro poți sta la 4 stele sau chiar, cu puțin noroc, la 5 stele.
airbnb milano italia

Airbnb Navigli

M-am îndreptat apoi către AirBnb și m-am uitat direct la apartamente în cartierul care mă interesa cel mai mult, Navigli. Nu eram pentru prima dată în Milano, iar de data asta voiam să stau într-un loc plin de viață seara târziu și cât mai aproape de sufletul aperitivo. Așa că am închiriat o cameră la localnici în Naviglio Pavese, într-o clădire istorică. Am plătit 360 de euro pentru o cameră pentru șapte nopți, micul dejun inclus, acces la bucătărie și baie proprie. Curățenie exemplară, amplasare cum voiam, n-am a mă plânge de nimic.

italia milano muzeu la scala

Muzeul La Scala

La întoarcerea din Cinque Terre urma să mai petrec o noapte în Milano și atunci am găsit un hotel pe gustul meu, unul cu o istorie fascinantă și aflat chiar peste drum de Santa Maria delle Grazie, biserica ce adăpostește Cina cea de Taină, celebra frescă a lui Leonardo da Vinci. Despre Hotelul Palazzo delle Stelline am scris aici.

Cazarea în Cinque Terre

s-a dovedit a fi la fel de problematică.A sta într-unul din cele cinci sate părea puțin cam prea scump față de cât (credeam eu) că merită așa că m-am orientat către La Spezia sau Levanto, „porțile” către Cinque Terre. Toată lumea părea să se cazeze în La Spezia, un loc mai tineresc și mai activ.

Cum după o săptămână în Navigli și o privire în buletin deja mă simțeam bătrână, am optat pentru Levanto și am fost foarte mulțumită de alegerea făcută. Orășelul e într-adevăr liniștit, adormit, dar plăcut tare, cu fațadele caselor pictate, un părculeț liniștit, apusuri decente, o plajă nu prea rea și punctul de plecare pentru multe activități în natură precum drumeții sau ciclism montan. Nu la fel de mulțumită am fost de cazarea cam murdară pentru care am plătit 112 euro pentru patru nopți cu mic dejun inclus.

Buget Milano și Cinque Terre: obiective turistice și activități

În articolul de aici am povestit cum am regăsit Milano după un deceniu. Spoiler alert: mi-a plăcut la nebunie. Unul dintre motivele pentru care mi-a plăcut atât de mult și pentru care îmi place Europa în general, e faptul că multe obiective turistice și muzee pot fi vizitate gratuit în anumite zile sau sunt reduceri substanțiale pentru cetățenii UE de anumite vârste.

Și nu doar pentru că „românului îi place ce e moka”, așa cum am mai auzit spunându-se, ci pentru că mi se pare important ca cei care doresc să învețe despre cultură, artă și istorie să o poată face la prețuri deloc prohibitive.

Pe lângă asta, sunt și o mulțime de evenimente gratuite. Bunăoară, cât am stat în Milano am participat la diverse spectacole de muzică de film sau clasică, vizionări de film, bașca intrări gratis la muzee precum Museo del Risorgimento.

Puzderia de asemenea evenimente, precum și faptul că deja văzusem priveliștea de sus, de pe Dom, și admirasem Cina cea de Taină a lui da Vinci la vizita anterioară, au făcut ca în tabelul meu de cheltuieli să apară puține obiective turistice pentru care am plătit.
milano italia basilica di san lorenzo

Basilica di San Lorenzo – concert de muzică de film

De fapt, descoperirea milaneză delicioasă la această vizită, magnifica biserică San Maurizio al Monastero Maggiore, permite intrarea gratuită tuturor vizitatorilor. Locul mi-a plăcut atât de mult încât mi-am dorit să-i susțin cumva, așa că am luat de la magazinul de suveniruri un album de artă cu picturile murale din biserică, picturi datând din perioada Renașterii.

Am mai făcut și două excursii de o zi din Milano: una în Varenna, pe malul lacului Como, pentru a mă vedea cu niște prieteni dragi, și alta la Vigevano, un orășel medieval pe care îl recomand din tot sufletul.

În ceea ce privește Cinque Terre,

lucrurile stau mai simplu: mergem acolo pentru pitoresc, pentru plimbat, pentru sătucurile în sine, pentru natură și drumeții.

M-am încumetat și eu la o drumeție între Levanto și Monterosso al Mare, dar e greu cu kilogramele în plus și așa de tare m-a epuizat încât n-am mai fost bună de nimic restul zilelor. Sunt și câteva galerii de artă în sate, iar Portovenere (care nu e chiar parte integrantă din Cinque Terre) merită toată atenția, eu m-am îndrăgostit de locul acela.

Buget de călătorie Milano și Cinque Terre: mâncarea

Să vă spun: aseară la cină am avut paste, azi la prânz am avut…paste. Aș mânca pizza și paste zilnic, dacă ar fi posibil. Așadar, inutil să menționez că mâncarea din Italia este pe gustul meu. Nici măcar n-am plecat cu un plan sau cu o listă de restaurante, mi-am spus că musai mâncarea trebuie să fie bună. Și a fost.

Singurul preparat pe care nu l-am agreat neapărat a fost celebrul risotto milanese, posibil pentru că nu-s prea mare fan orez în general și mai vin și după niște ani de Asia, unde-s alte tipuri de orez și unde știu a-l găti mult mai bine.

Cele mai bune paste le-am mâncat în Vigevano, într-un restaurant din Piazza Ducale: gătite al dente, cu roșii cherry și cu brânză burrata. Nimic mai simplu și nimic mai delicios!

Mâncarea în restaurantele din Milano e destul de scumpă, deși n-aș zice că prețurile sunt chiar de speriat. Spre comparație, în Bangkok o pizza bună și când spun „bună” apăi zic BUNĂ e de la 600 de baht în sus (adică vreo 17-20 de euro) și tot cam pe atâta e și în Milano în restaurantele din zonele turistice. Așa că prețul la mâncare nu m-a speriat deloc, în Bangkok mâncarea servită la restaurantele occidentale tot cam pe acolo ajunge.

View this post on Instagram

Can't go to Northern Italy and not have an Aperol Spritz. Or more 🙈

A post shared by Cristina (@cristinafaceaventura) on

Sunt și opțiuni ieftine chiar în buricul târgului în Milano

Pe străduțele de lângă Dom se găsește faimosul Luini de unde puteți cumpăra și mai faimoasele panzerotti cu tot felul de umpluturi, de la mozzarella la bacon.

Cu panzerotti am chiar o istorioară, nu mâncasem la prima mea vizită aici, iar acum am făcut un tur gratuit ghidat al orașului și ghidul, Daniele, mi-a tot recomandat să le încerc. Și să vedeți minune: panzerotti aveau gust de…scovergi. Aluatul, cel puțin. În zona de unde sunt eu aluatul cela se umple cu brânză, se împăturește în aceeași formă ca panzerotti și se prăjește în ulei încins. I se spune brânzoaică. E, fix aia e și panzerotti, doar că au umpluturi mult mai variate. I-am și spus mamei că în Italia lua doi-trei euro gătind așa ceva.

View this post on Instagram

I am not a morning person. I mean I'd rather not sleep at all than wake up in the morning to catch a sunrise. Or better yet, just #watch the #sunset and forget about the sunrise altogether. I did try to be on the #beach in time for sunset every #evening while in Levanto (see, I DO make an effort). One of those evenings I was so hungry after roaming about all day I couldn't wait for #dinner but couldn't miss the sunset either. So grabbed a #focaccia and something to drink (alcoholic, yes, shhh!) and ran on the beach. This focaccia is #vegetarian and it was surprisingly good. I usually avoid vegetarian focaccia or #pizza as I find it quite bland, but once again Italians know their stuff when it comes to food. I simply devoured it.

A post shared by Cristina (@cristinafaceaventura) on

O altă opțiune ieftină și în aceeași zonă a Domului este Pizza Spontini, unde pentru vreo 7 euro e rost de ostoit foamea cu o felie de pizza grăsană și o Cola. A trebuit să apelez la locuri precum Pizza Spontini căci ora mea de prânz e total diferită de cea a italienilor. Astfel, mă trezeam că n-am unde mânca pentru că restaurantele erau închise. Practic, singura zi în care am avut un prânz așa cum trebuie în Milano a fost cea în care m-am plimbat prin Cimitero Monumentale și zona Porta Garibaldi.

italia milano pizza spontini

Pizza Spontini

Tot într-o astfel de zi cu restaurante deschise de negăsit am intrat și la Pasticceria Marchesi, unde am mâncat cea mai scumpă prăjitură din viața mea: o monoporzione lampone pe care am dat 10 euro. Ce-i drept, a fost și bună.

italia milano pasticceria marchesi monoporzione lampone prajitura

La 10 euro trebuie să-i fac o poză

În Cinque Terre,

din nou, lucrurile au stat mai simplu: focaccia, pizza și farinata la greu, cu niscai ravioli și mozzarelline printre. Oricum, atât în Milano, cât și în Cinque Terre n-am lăsat nicio zi să treacă fără una ori mai multe gelato. Vin și cu o mică recomandare: Slurp în Monterosso al Mare face niște gelato artigianale de m-am lins pe degete și mai multe nu!

Am intrat și în supermarket de câteva ori, mai întâi pentru cosmetice căci zburasem doar cu bagaj de mână, și apoi pentru apă și alcool sau când mi se făcea poftă de fructe.

Buget de călătorie Milano și Cinque Terre: transportul

Prin Milano m-am deplasat mai mult pe jos, iar când distanța nu mi-a permis, am luat metroul. Mi-am luat chiar și o cartelă de 10 călătorii, dar am estimat greșit cât voi folosi mijloacele de transport așa că am rămas cu jumătate de călătorii neutilizate. Biletele se cumpără de la automate, n-am prea văzut ghișee în afara locurilor de unde se iau bilete pentru Malpensa Express. Nu zic că nu sunt, ci doar că eu n-am văzut.

buget calatorie milano cinque terre

Străzi Milaneze

În Cinque Terre

tot trenul e de bază, există și Cinque Terre Train Card care costă 16 euro pentru o zi în sezonul de vârf și include drumuri nelimitate între La Spezia și Levanto. Altfel, un singur bilet oriunde între La Spezia și Levanto costă 4 euro. Călătoria între sate durează puțin, cam 2-3 minute. Cei cu un nivel de fitness mai ridicat și cu mai mult timp la dispoziție pot opta pentru drumeții, dar oricum ar fi, cu trenul tot veți merge la un moment sau altul.

milano italia calatorii strazi milaneze

Ceva vechi la tot pasul

Un alt mod de transport între sate este feribotul, pe care eu îl recomand pentru că una e să vezi cele cinci sătucuri din tren sau pe jos și alta e de pe barcă. E o altă perspectivă și una cât se poate de interesantă. Eu am plătit 35 de euro pentru un bilet valabil o zi întreagă, opriri oriunde și oricând între Levanto și Portovenere.

Între Milano și Levanto am mers tot cu trenul și aici puteam economisi bine, ba chiar până la jumătate din costul biletului. La rezervarea în avans sunt reduceri substanțiale, când m-am uitat inițial cu o săptămână înainte, biletul era redus de la 26 de euro la 15. Numai că nu aveam plan exact de ajuns ori dată fixă așa că am cumpărat la preț întreg în ziua călătoriei.

Am avut parte și de o întârziere sănătoasă de vreo 50 de minute la întors din Levanto spre Milano, când s-a stricat locomotiva. Apropo de asta, Trenitalia despăgubește în proporție de 100% contravaloarea biletului în cazul în care întârzierea e mai mare de 60 de minute. Asta în caz că vă aflați prin zonă și aveți parte de întârzieri.


Dacă vă plac poveștile citite aici, nu uitați să vă abonați pentru a fi primii care află când scriu ceva nou. Pentru aventuri povestite live, mă puteți urmări și pe Facebook sau Instagram.

Buget Bali – cât am cheltuit în Bali într-o săptămână în aprilie 2018

În aprilie am ajuns, în sfârșit, în Bali pentru 8 zile/7 nopți.

Zic „în sfârșit” pentru că de când m-am mutat în Asia am tot evitat din pricină de…turiști așa cum credeam că nu-mi vor plăcea mie. Nu intru în detalii pentru că nu vreau a isca tot felul de controverse, dar da, are legătură cu ”Eat, Pray, Love” a lui Liz Gilbert și isteria generată de cartea respectivă așa că am preferat a evita locul. Deși până la urmă joke’s on me, cum s-ar zice, pentru că ce treabă am eu cu restul turiștilor atâta vreme cât nu ne călcăm pe bătături?

Este pentru prima dată când am încercat a ține evidența strictă a cheltuielilor atunci când merg undeva și am făcut-o doar pentru a scrie un asemenea articol. În general știu cam ce buget am și aia e, nu îmi notez fiecare cheltuială în parte. Fiind prima încercare, cel mai probabil am uitat câte ceva, dar măcar în mare vă puteți face o idee. De asemenea, de menționat că în primele zile lipsesc niscai cheltuieli cu mâncarea la niște restaurante pentru că nu am plătit eu.

Categorie Cheltuiala Suma in rupii indoneziene Suma in EUR
Cazare Hotel Bhuwanna 3 nopti 1,801,000 108
Cazare AirBnb casa balineza 4 nopti platit in thai baht online 55
Transport Sofer aeroport Denpasar – Ubud 300,000 18
Obiective turistice Intrare templul Batur si templul de langa 35,000 + 15,000 3
Obiective turistice Parcare templul Kehen 30,000 1.8
Obiective turistice Parcare vulcanul Batur 30,000 1.8
Transport Sofer 3 zile 1,680,000 101
Entertainment Dans traditional Legong la Ubud Palace 100,000 6
Obiective turistice Sat traditional Penglipuran 30,000 1.8
Obiective turistice Parcare Tegallalang 10,000 0.6
Entertainment Dans traditional la Saraswati Temple 80,000 4.8
Obiective turistice Intrare Ujung Water Palace 50,000 3
Obiective turistice Intrare Goa Lawah 6,000 0.4
Entertainment Kecak dance la Pura Dalem 80,000 4.8
Obiective turistice Intrare Tirta Gangga 30,000 1.8
Entertainment Barong Dance 100,000 6
Obiective turistice Intrare Tanah Lot 65,000 3.9
Obiective turistice Intrare Taman Ayun 20,000 1.2
Obiective turistice Intrare Ulun Danu 50,000 3
Obiective turistice Intrare ARMA 80,000 4.8
Entertainment Spa 661,050 40
Transport Sofer Ubud – aeroport Denpasar 300,000 18
Activitati Curs de gatit Ubud Food Festival platit in thai baht online 25
Diverse 1 SIM Card 300,000 18
Suvenire Cafea & stuff 332,500 20
Mancare si bautura 2,010,550 120.7
Diverse 2 Aeroport etc. platit in thai baht 31.5
Transport Bilete avion thai baht online 300
Total 903.9
Total fara bilet de avion 603.9

Tabelul Excel de mai sus zice că am cheltuit 903.9 EUR cu tot cu biletele de avion (am transformat fiecare cheltuială în parte cu ajutorul acestui site, cursul fiind cel de la data scrierii articolului). Pe bilete am dat echivalentul a 300 EUR, foarte scump pentru un zbor low-cost cu Air Asia din Bangkok, în general e cam la jumătate de preț. Dar era mare sărbătoare în Thailanda (Songkran – Anul Nou) plus am ținut musai să ajung la anumite ore și să plec la anumite ore pentru a prinde 8 zile pline.

Toată săptămâna am fost cazată în Ubud. Da, am fost în Bali și nu am fost la plajă, nu-i chiar nemaiauzit. De la aeroportul din Denpasar se poate ajunge în Ubud cu o combinație de autobuze locale de care nu m-am prea interesat, dar dacă aveți mai mult timp la dispoziție puteți lua legătura cu cei de la Kura-Kura Bus. Cea mai bună alegere dacă nu aveți timp de pierdut e fie ghișeul de taxi de la sosiri din  aeroport, fie aranjat de dinainte cu hotelul/vila unde stați. Eu înclin către a doua variantă, dar eventual căutați și pe cineva recomandat, inițial trebuia să stau la o vilă care îmi aranja transport la un preț dublu față de cât am plătit în final.

View this post on Instagram

Another very famous sight from Bali: Ulun Danu Beratan Temple. Set on Beratan Lake, this temple is visited by both tourists and locals. It was built in the 17th century to honor the main Hindu trinity: Brahma-Vishnu-Shiva and the lake goddess, Dewi Danu. When admiring this Hindu temple one can hear the calling for the prayer coming from a nearby mosque. An example of how people of different religions can live together in peace. The cooler temperature of Bali highlands was a great way to end another long day of sightseeing in scorching heat. #bali #ulundanu #ulundanuberatan #beratanlake #bedugul #hindu #temple #lake #indonesia #gothere #passionpassport #asia #wanderlust #neverstopexploring #instatravel #travelgram #traveler #explorer #beautifuldestinations

A post shared by Cristina (@cristinafaceaventura) on

Despre cazare am povestit separat: am stat în două locuri, o căsuță în stil balinez pe care am dat echivalentul a 55 EUR pentru patru nopți pentru două persoane (știu, tare ieftin, dar fără aer condiționat, doar ventilatoare) luată de pe AirBnb și un hotel care se vrea de 4 stele, dacă-mi amintesc eu corect, pentru care am plătit 108 EUR cazare în cameră dublă, regim single, fără mic dejun inclus.

Articolele despre cazare se găsesc aici și aici.

N-aș recomanda în mod special niciunul dintre aceste locuri, dar cum ziceam, voi povesti despre fiecare în parte mai în amănunt. Inițial rezervasem una dintre acele vile cu piscină privată și vedere către câmpuri de orez pentru care Bali e recunoscut, dar aveam în plan o vacanță incredibil de activă, cu plecat la 7 dimineața și întors seara. Nu aș fi reușit să mă bucur de o asemenea vilă așa că…data viitoare, când voi apuca să și stau la lenevit câteva zile.

Pentru că obiectivele pe care îmi doream să le văd sunt răspândite pe insulă și pentru că nu stau nici acum bine cu încrederea pe scuter în locuri aglomerate, deși am făcut un road trip de o săptămână conducând unul prin Laos, am decis să închiriez un șofer pentru trei zile. Și aici recomandările abundă, eu am ales balicab pentru că-mi plac treburile simple – doar am rezervat online și a doua zi dimineața șoferul mă aștepta la poartă (atenție – banii se plătesc pe mașină, nu pe persoană, indiferent că sunteți unul/una sau trei-patru, tot atât va costa mașina). Așa l-am cunoscut pe Kupit, despre care am și povestit mai multe aici. Trei zile la dispoziția mea, 10 ore pe zi, benzina inclusă, parcările nu. Apropo de parcări, deși asta e o escrocherie cunoscută de a stoarce bani de la străini, eu am primit tichet de parcare cu prețul și locația tipărite pe el pentru absolut fiecare loc în care am parcat mașina. Sunt convinsă că unele puteau fi evitate dacă opream puțin mai departe, dar hai să nu ne zgârcim la 30 de eurocenți.

Mâncarea este absolut delicioasă și deloc scumpă. Este câte ceva pentru fiecare, indiferent de preferințele culinare – de la warung-uri la fiecare colț de stradă care servesc mâncare ieftină de-a locului, la restaurante vegane, mexicane, italienești și cu stele Michelin. Pentru un ceva mai altfel, puteți da o fugă la Kubu de la Ritz Carlton unde vă așteaptă o cină romantică ce poate fi savurată stând într-un cocon din bambus pe marginea râului. Eu am nimerit și în timpul Ubud Food Festival așa că am avut mult de luptat cu farfuriile. Berea Bintang nu-i de lepădat, precum nici câte un cocktail pe ici, pe colo (a se citi „unul la fiecare jumătate de oră seara, după cină”).

Despre schimbul valutar nu vă pot spune multe, eu am retras bani de la ATM în moneda locală, dar citiți puțin înainte pentru că ăsta e încă unul dintre modurile în care turiștii sunt înșelați. Pentru lucruri mărunte de care ați avea nevoie, precum o cartelă SIM cu internet ar fi mai bine să nu faceți ca mine și să nu luați direct din aeroport pentru că e foarte scumpă. Mai bine rugați taximetristul sau șoferul care vă așteaptă să facă o oprire să vă cumpărați o cartelă în afara aeroportului.

 

Sinceră să fiu, mi-a plăcut Bali foarte mult și am cam regretat că am așteptat atât de mult pentru a vizita Insula Zeilor. Recunosc, îmi doresc să mă întorc acolo cât de curând, pentru mai mult de o săptămână.

Road trip: Laos Loop în cifre și poze

Acum că am terminat de povestit despre Laos Loop, să facem și-un rezumat, să priceapă tot omul:

  • Am cheltuit în total 15000 baht/persoană. Asta înseamnă cam $450. Într-o săptămână, fără a ne refuza nimic. Se poate și mult mai ieftin (autobuz în loc de avion către Nakhom Phanom, băut mai puțin etc.)
  • Am străbătut cam 500 de kilometri pe scuter prin provincia Khammouane.
  • Întreaga poveste a durat 7 zile. Se poate face și în 3-4, pentru cei mai experimentați într-ale vehiculelor pe două roți și fără mult timp la dispoziție.
  • Am văzut vreo 3 peșteri, dintre care cea mai mare, Kong Lo, are aproape 7.5 kilometri lungime.
  • Am fost cât p-aci să mor de vreo 12 ori.
  • Vaci pe drum fără număr, fără număr.
  • Zero accidente (din fericire).

 

Niscai tips & tricks pentru aventurierii care s-ar încumeta la așa călătorie:

  • Musai, dar musai, asigurare de călătorie! Noi n-am avut și am regretat zilnic. Eu obișnuiam să am asigurare de călătorie atașată cardului de la banca la care am lucrat în Ro, așa că nu am absolut niciun reflex la a mă gândi la asigurarea de călătorie. Dar acum nu aș mai fi așa inconștientă a pleca fără. Ever!
  • Ideal casca să aibă vizor sau să ai ochelari de soare. E praf pe drumurile celea de țară. Mult praf.
  • Nu în timpul sezonului ploios. Adică nu din mai până în octombrie. Oricât de aventuros ai fi, mă îndoiesc că vrei să împingi la scuter ori motocicletă prin noroi sau să fii zilnic udat până la piele.
  • Sezonul uscat e cu „maybe”, poate fi foarte, foarte cald. Ideal ar fi în timpul sezonului mai rece, din noiembrie până în februarie.
  • Tot cu musai și crema de protecție solară. Noi am fost în decembrie și tot ne-am întors bronzați. Nu simți când te arde soarele pe scuter.
  • Uită-te la scutere/motociclete cu atenție înainte de a închiria. Fă-le poze, să nu aibă ceva zgârieturi pe care să fii acuzat mai târziu a le fi provocat. Și verifică frânele.
  • Fii pregătit să dormi un pic mai…rough. Nu că nu ai fi deja, dacă te-ai încumetat la drumuri prăfuite din Asia de Sud-Est e clar că nu te aștepți la hoteluri de 5 stele.
  • Mergi cu mintea cât mai deschisă: oamenii sunt calzi și bucuroși să vadă străini, vorbește cu ei pe unde poți.
  • Omul și motoreta. Am văzut și câte doi pe-un scuter, dar nu prea m-aș încumeta la 500 de kilometri cu unele drumuri nisipoase și alunecoase.

 

Și, în final, niscai poze. Unele au mai apărut pe aici pe blog, mi-e cam prea lene să verific.

 

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén