Impresii din mini-vacanța din Taiwan
La începutul lunii mai am dat o fugă în Taiwan pentru o săptămână. Deși am văzut itinerarii care cuprindeau întreaga insulă în șapte sau zece zile, eu m-am axat pe al doilea oraș ca mărime al țării, Taichung, și Sun Moon Lake. Nici măcar așa n-am putut vedea și face tot ce mi-am propus din pricina ploii.
Prima dată în Taiwan. Taichung și Sun Moon Lake
Fiind la prima vizită în Taiwan, trebuie să vă povestesc și ce emoții mi-a transmis acest loc. Ei bine, a fost cea mai relaxantă vacanță a mea din ultima vreme. Nu doar pentru că a plouat și, deci, n-am apucat a umbla de nebună pe coclauri, dar și pentru că nu era absolut nimic agasant în zonă. De la temperatura perfectă pentru umblat (20-23 de grade și fără vânt) până la oamenii amabili, dar rezervați, nu am avut nici măcar un moment de neliniște sau enervare.
https://www.instagram.com/p/BxRbzyrn-ox/
Taichung este un oraș în care te poți mișca incredibil de ușor, fiind excelent servit de o vastă rețea de autobuze, iar taxiurile așteaptă frumos în stațiile de taxi, sunt curate și civilizate și nimeni nu pare a încerca să jecmănească turistul. Toate autobuzele au un sistem automat prin care anunță stațiile atât în chineză, cât și în engleză.
Există și un website în engleză care funcționează ca un planner, cu informații în timp real. Transportul în comun este și foarte ieftin deoarece în Taichung orice călătorie cu autobuzul sub 10 kilometri este gratuită. Îmi amintesc cum eu hoinăream deja de vreo patru zile și cheltuisem cam un dolar american pentru transport.
Bonus, nu e niciun fel de stres în legătură cu biletele: am cumpărat Easycard, un card de transport universal valabil pe toate liniile de autobuz. Ca idee, în Taichung sunt vreo 15 companii diferite care asigură transportul cu autobuzul în oraș. Easycard este valabil pe toate aceste companii plus pe tren (dar fără loc) plus poate fi folosit și în alte orașe de pe insulă, precum și pe diferite rute între orașe. Eu, spre exemplu, l-am utilizat inclusiv pe ruta Taichung – Sun Moon Lake și retur.
https://www.instagram.com/p/BxMI-TSnQRD/
Bine, bine, dar ce e de făcut prin Taichung, Taiwan?
Taiwan e în general cunoscut pentru bubble tea, stinky tofu, Taipei (Taipei 101, anyone?), Sun Moon Lake și, poate, cheile Taroko. Cel de-al doilea oraș al țării, Taichung, este pe harta turistică mai degrabă datorită Fengjia Night Market și este de obicei vizitat pentru o zi și folosit ca punct de tranzit către Sun Moon Lake.
Un picuț cam nedrept, aș zice eu, căci fără a avea obiective turistice majore, urbea a fost votată de către taiwanezi ca fiind cel mai fain oraș în care se poate locui pe insulă, conform unui sondaj făcut în 2013. Parcă citind asta, ca și călător, te întrebi un pic „măi, măi, ce-o fi acolo, ia să merg să văd”.
Pe lângă asta, mai marii orașului au venit în sprijinul eventualilor turiști cu o broșură tare colorată denumită Fun Bus Trips in Taichung, pe care am downloadat-o de aici. Nu este chiar actualizată, dar e un punct de plecare.
Natura, atât cât am putut vedea, mi s-a părut uimitoare, iar infrastructura excelent pusă la punct face ca transportul dintr-un loc în altul să fie floare la ureche. Mâncarea este ieftină și gustoasă, deși uneori cam grasă pentru gustul meu – imaginați-vă porc sau vită înbușită ore întregi până își lasă toate sucurile în oală.
Din păcate, n-am apucat a merge în nicio drumeție și, de fapt, am făcut fix nimic în natură. Ba, cât am fost la Sun Moon Lake a plouat încontinuu așa că nici cu barca nu m-am dat. Dară nu mă plâng, am petrecut o zi întreagă într-o cafenea cu vedere la apă, bând ciocolată caldă și citind O toaletă a la Liz Taylor de Rodica Ojog-Brașoveanu, obsesia mea literară de anul acesta.
Muzee, piețe, restaurante în Taichung, Taiwan
Prin oraș e mai simplu chiar și pe ploaie căci te poți adăposti într-un muzeu, bar sau restaurant. Ceea ce am și făcut, de altfel, și pot recomanda National Taiwan Museum of Fine Arts sau, pentru copii, National Museum of Natural Science.
Iar pentru copiii mari așa ca mine, Painted Animation Lane – alee pictată cu personaje din anime sau Looney Tunes – face toți banii. Vorba vine, că e gratis. Tot cu desene și culori care mai de care e Rainbow Village, cu o poveste tare interesantă despre voi scrie am scris mai în detaliu aici. Iar pentru un strop de magie, vă poftesc la Miyahara, un loc unde vă puteți îndulci cu bunătăți simandicoase în decor care aduce a Hogwarts.
https://www.instagram.com/p/BxFIXionrJo/
Iubitorii de arhitectură modernă vor fi încântați de National Taichung Theater, cei care preferă istoria musai să treacă pe la Wufeng Lin Family Mansion, iar cei care vor o experiență autentică au de ales între temple și nenumăratele piețe care sunt peste tot prin oraș. Cea mai mare piață de noapte din Taiwan, Fengjia, se află în Taichung. La îndemnul unor localnici, am ajuns și la Zhonxiao Night Market și mi-a plăcut mult mai mult decât nebunia din Fengjia, căci era mic și fără urmă de turiști.
Mersul pe jos nu face doar piciorul frumos, ci și călătoria mai faină
A explora un oraș pe jos mi se pare magic. Una e să mă urc în mașină, taxi, autobuz și să opresc la stațiile corespunzătoare ficărui obiectiv și alta e să încerc a bate drumul dintre diferite cartiere pe jos. Îmi place și încerc să văd unde și cum trăiesc oamenii, să adulmec mirosurile care ajung în stradă din restaurante sau bucătării, să admir clădiri mai noi sau mai vechi, să descopăr ceainării sau berării ascunse de obicei turistului, să le văd școlile, parcurile, piețele.
În Taichung exploratul pe jos mi se pare musai. De la un cartier la altul și de la o stradă la alta intram parcă într-o altă lume: case vechi de pe vremea dinastiei Qing, zgârie-nori de beton și sticlă, case cu grădini bogate și bine îngrijite, clădiri construite în stil european și decorate în fel și chip, case vechi în stil chinezesc, cu uși roșii.
Taiwan, my happy place?
Admit, îmi pun întrebarea asta cam despre fiecare loc pe care îl vizitez. Sunt genul mai naiv de călător care se bucură de fiecare loc în care ajunge. Am fost în vreo 40 de țări (cred, nu număr niciodată căci nu călătoresc pentru bifat, ci pentru sufletul meu) și n-am nicio problemă în a vizita același loc iar și iar, pentru că mereu e ceva nou de descoperit.
Taiwan mi-a rămas și el în suflet și s-a cuibărit acolo rapid și neinvitat. Nici nu plecasem și deja mă uitam în calendar să văd cam când aș putea merge din nou. Doar am rămas cu restanță de explorat Sun Moon Lake, restul insulei, precum și istoria fascinantă a aborigenilor, care sunt mai degrabă înrudiți cu polinezienii decât cu chinezii.
Dacă vă plac poveștile citite aici, nu uitați să vă abonați pentru a fi primii care află când scriu ceva nou. Pentru aventuri povestite live, mă puteți urmări și pe Facebook sau Instagram.
9 Comments
Angela Tudose
Mmm… eu și ploiaia nu ne iubim deloc. Dar deloc! Frumos pe acolo! Te caut curând pentru câteva orientări pentru Thailanda și împrejurimi!
Cristina
Eh, acum dacă am ghinionul de a nimeri ploaie…refuz să-mi strice vacanța sau buna dispoziție 🙂
Sigur, îmi poți scrie oricând, când plănuiești să vii?
Duduia Magda
Cred că atunci când au coșmaruri, controlorii români visează că sunt în Taichung. Cum să fie transportul gratuit pentru distanțe de sub 10 kilometri? Chiar și așa, doamna Rodica Ojog-Brașoveanu ar fi încântată să știe că o parte din dumneaei a ajuns pe un tărâm desprins parcă dintr-un anime.
Când plec în vacanță, evit mijloacele de transport în comun. Exact ca tine, îmi place să merg pe jos, deoarece așa descopăr: străduțe fascinante, magazine care nu sunt pomenite în ghiduri, oameni interesanți, cafenele cochete, prăjituri bune, pisici leneșe, uși frumoase și multe alte minunății care pentru alții sunt nimicuri, însă pentru mine sunte acele lucruri mărunte pe care peste ani și ani o să-mi placă să le caut în cutia cu amintiri.
Dacă tot te-ai mutat în casă nouă, poate scrii mai des. Nu de alta, însă am observat că au trecut fix două luni de la ultima postare!
Cristina
Și mie mi s-a părut prea faină povestea cu transportul gratuit sub 10 kilometri. Acum ceva ani erau 8, acum sunt 10. Am plimbat-o puțin virtual pe Melania prin Taiwan, că și-așa era ea o aventuroasă 😀 Uneori e musai să luăm și mijloacele de transport în comun, ba chiar și trenul, cel puțin în Taichung a fost necesar pe ici, pe colo, mai ales că a și plouat. Dar recomand mult mersul pe jos. Nu e genul ăla de loc cu mega obiective, ci trebuie descoperit așa, în detalii, străduțe și căsuțe.
Sper și eu să scriu mai des, deși parcă nu prea îmi vine. Am, cred, vreo cinci articole începute în draft și după ce trec de primul paragraf închid și renunț, îmi piere orice chef 🙁
Caietul Cristinei
deci ai luat-o pe autoarea ta preferata cu tine in excursie. Ma bucur pentru ea, dar mai bine ma luai pe mine, ca mie imi place sa merg pe jos si sa vad tot, chiar daca nu vorbim neaparat de obiective turistice.
Cristina
Exact, până la urmă despre asta este vorba în călătorii, nu să bifezi la obiective, ci să bați coclauri 🙂
ianca
Ah, ce dor mi s-a facut de Taiwan parca! 🙂 Si nu am facut nici unul din lucrurile pe care le-ai facut tu, cred, poate doar the Night Market. M-as intoarce si eu, si mie mi s-a parut un loc foarte frumos. Ugh, abia abia apuc sa catch up cu ce-ai mai scris. 😀 Dar fain, foarte fain, Cristina! 🙂
Cristina
Să știi că dacă ai ocazia, chiar ar fi bine să mai mergi acolo. Eu sigur voi mai merge, mi-a plăcut foarte mult, e așa de relaxant și liniștit. Și au natură tare faină 🙂
Pingback: