Călătorii și oameni. Mr. Kim și Café des Amis, Hoi an.
Pe Mr. Kim l-am întâlnit din întâmplare, așa cum îi șade bine călătorului. Eram în ultima zi în Hoi An, complet îndrăgostită de orașul galben, plin de lampioane și flori. Atât de îndrăgostită încât am decis să mă trezesc la răsăritul soarelui, pentru a avea orașul doar pentru mine. Sezon au ba, Hoi An e teribil de aglomerat în timpul zilei și, mai ales, după apusul soarelui.
Mr. Kim m-a chemat în cafeneaua lui în timp ce mă aflam pe malul râului, fentând niscai precupețe ieșite cu marfa de dimineață. M-am dus. Aș vrea să dau întâmplării un aer mistic și să spun că m-a intrigat ceva la bătrân, dar de fapt îmi ardea buza de-o cafea. Iar locul spre care mă îmbia se chema Café des Amis. Nici n-am intrat bine că Mr. Kim m-a întrebat de unde sunt și s-a apucat a scotoci niște caiete, ignorându-mă complet.
Cafe des Amis Hoi An, un fel de mașină a timpului
M-am apucat a studia locul. Café des Amis este o coșmelie. Patru mese, dintre care două erau pline cu tot felul de fleacuri: agende, caiete, ziare. La a treia, un copil se întrecea cu mașinuțele.
M-am așezat la ultima, singura liberă. Un televizor color vechi arăta, fără sonor, meciul de fotbal din seara precedentă. Pe pereți, o nebunie: mici decorațiuni, picturi chinezești cu ramele înghesuite de fotografii din arhiva personală a lui Mr. Kim, diplome de la școală ale nepotului, un puzzle cu Scrooge McDuck terminat, fără îndoială, de același nepot. Dar și poze cu Mr. Kim în tinerețe, alături de celebrități din Franța.
În surdină se auzea Charles Aznavour.
Caietele lui Mr. Kim de la Cafe des Amis din Hoi An
Dimpreună cu o cafea neagră și tare ca pentru staruri rock la final de turneu, Mr. Kim a venit și cu niște caiete. Într-însele, mesaje lăsate de alți mușterii, inclusiv în limba română. Apoi ne-am așezat la povești. Avea peste 70 de astfel de agende în care foști clienți și-au notat impresiile, în limba lor nativă.
O găti acum Mr. Kim doar pentru o mână de turiști la Café des Amis, dar în tinerețe a fost chef plimbat prin Franța, Elveția, Italia. Mi-a arătat cu mândrie tăieturi din ziare păstrate frumos, în care era anunțat ca chef vietnamez invitat la diferite restaurante din Europa. A cunoscut și gătit pentru oameni faimoși: scriitori, cântăreți, actori, fotbaliști. Nu prea știe engleza, dar alături de franceză și limbaj non-verbal, e rost de înțelegere.
În timpul ăsta viața familiei lui Mr. Kim mergea mai departe. Nepoțelul se pregătea de grădiniță, iar soția a apărut, dereticând în așteptarea clienților de dimineață. Eu răsfoiam caietele pline de toate limbile Pământului, Mr. Kim mustăcea la comentariile mele legate de nevasta cu vreun deceniu mai tânără și-mi spunea povești din tinerețe. Pentru că la Café des Amis intri de curiozitate și rămâi pentru povești.
Dacă găsiți interesante articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.
7 Comments
Almona
Ce frumos! Cred că asta face unică o călătforie. Toți vedem muzee, temple, turnuri, peisaje. Dar aceste frânturi de viață, valorează mai mult decât orice obiectiv must-see.
Cristina
Da, Almona, așa este, asta face unică o călătorie. Uneori suntem atât de grăbiți în goana noastră după călătorii încât uităm să mai stăm și locului, să vorbim cu oamenii.
Duduia Magda
Hahaha! Hai că am râs la faza cu “Aș vrea să dau întâmplării un aer mistic și să spun că m-a intrigat ceva la bătrân, dar de fapt îmi ardea buza de-o cafea”.
Café des Amis face parte (probabil) din categoria locurilor pe care nu le găsești într-in ghid turistic, ci le descoperi întâmplător. Cred că în asta constă frumusețea călătoriilor. Explorezi pe cont propriu și interacționezi cu localnicii.
E foarte tare cafeneaua. La prima vedere, cred că nu aș fi avut curaj să comand ceva de aici. Apoi, după ce am reflectat puțin, m-am răzgândit. Decorul domestic, numele restaurantului și comportamentul proprietarului îmi dau de înțeles că acesta nu-i tratează pe cei care îi calcă pragul ca pe niște simpli clienți, ci ca pe niște musafiri/prieteni. Creează o conexiune cu aceștia. Îmi place!
Cristina
Da, igiena nu e punctul forte în Asia de Sud-Est (excepție făcând Singapore), dacă vrei să călătorești în zonă doar la 5 stele e totul lună, în rest cam trebuie făcut puțin rabat de la pretențiile de igienă 🙂 Tocmai bine, îți întărești sistemul imunitar 😀 Deși mie mi se pare că thailandezii ca oameni sunt mai curați decât noi, n-am simțit niciodată miros de transpirație în bus sau tren.
Cristina Dragomir
Uite asta e partea magica, ce mai frumoasa, a calatoriilor. Eu tanjesc dupa ele nu pentru ca vreau 5 stele si mancare nu stiu de care. Calatoriile sunt despre peisaje, locuri, dar mai ales despre oameni. Cred ca daca ajungi intr-un loc doar sa vezi un muzeu, nu ai vazut nimic de fapt. Oamenii sunt esenta locurilor.
Cristina
Doar nu degeaba se spune că omul sfințește locul 🙂
Pingback: