Am detestat piețele crescând. Am doar amintiri urâte de pe vremea când mama mă târa pe la Obor, în mirosul ăla de transpirație, pământ și legume putrede. Nu-mi plăceau nici zgomotul, nici aglomerația, nici tupeul precupeților. Ca adult am fost cea mai fericită să îmi pot cumpăra toate cele de la magazinul de lângă casă sau de la supermarket unde nu trebuia să mă cert cu nimeni și unde nu mirosea urât. Și în călătoriile mele europene inițiale am evitat piețele cât am putut. Noroc, însă, că omul cât trăiește învață și că ne schimbăm pe măsură ce trece timpul. Și noroc cu mutatul în Asia, așa am devenit vizitatoare…