De-acuma începea partea neplănuită a poveștii. Că doar dacă stăm să plănuim totul devine și plictisitor și stresant și complet neamuzant. Cea de-a patra zi era prima în care nu știam unde vom dormi și cât vom merge. Un fel de „ne urcăm pe mopeduri, mergem cât putem și când n-om mai putea ori vedem ceva fain, ne oprim și căutăm cazare”. Mult n-a durat pentru că, după ce cu o zi înainte Dave și-a băut ficații, i s-a făcut rău pe drum și la prima oprire de admirat peisajul el și-a curățat stomacul. Lak Sao părea „locuibil”, așa că am decis să mergem până acolo. Alte opțiuni oricum nu…