Am spus „acasă” intenționat, deși „călătoria spre casă” suna, parcă, mai bine. Asta pentru că omul poate avea nenumărate locuințe, dar „acasă” e un amalgam de sentimente, amintiri, mirosuri, gusturi, trăiri și tot felul de obiecte relevante pentru el și fără sens pentru alții. Pentru mine, acasă este un sat bătut de crivăț de prin Bărăgan unde mă văd, surprinzător, la bătrânețe, când mă satur de bântuit prin lume. Și nu mă văd musai în casa părintească, ci în cea a bunicilor, construită în interbelic, cu ziduri groase de cărămidă, cu prispă încheiată sus în formă de arcade, cu niște camere atâta de înalte încât în copilărie, mică fiind, îmi…