Am ajuns la hotelul Mango House după oareșce aventură. Din cauza furtunilor și alunecărilor de teren n-am mai apucat a merge în Kandy și Nuwara Eliya, așa că m-am reorientat spre Galle. Am rezervat iute ceva, un guesthouse nou, cu puține recenzii pe booking, dar toate decente.

Șoferul pe care-l luasem din Negombo, un bătrânel tare simpatic, se dădea de ceasul morții că nu puteam găsi locul cu pricina, deși cunoștea bine zona că doar ducea și aducea turiști încoace și-ncolo. Era deja seară și tot dădeam prin hârtoape, iar la un moment dat, printr-un cartier de am auzit și chemarea muezzinului la rugăciune, am găsit și locul unde trebuia să înnoptez. Nici n-am coborât, m-am uitat din mașină și l-am întrebat pe moșulică dacă știe el cazare prin Galle, că eu acolo nu vreau să stau, e departe și dubios.

Așa că m-a dus chiar în Fort, de unde nici n-am mai ieșit până n-am plecat spre aeroport, îmi plac mie tare mult locurile astea istorice cu moștenire colonială.

Mango House

Șoferul m-a dus la o cazare recomandată și-n Rough Guides, deci decentă, curată și deloc scumpă. Am rămas acolo în noaptea aceea, dar a doua zi dimineață mi-am luat tălpășita. Era curat, baie în cameră, dar mie nu mi-a plăcut cum mirosea. Știu, mai am și pretenții. Nu-mi mai amintesc numele, poate mai cercetez și aflu, e un loc decent unde se poate sta cu un buget mai redus.

La etaj

Dar, cum ziceam, nu prea mi-a plăcut cum mirosea. Așa am dat de Mango House, căutând cazare chiar în Fortul Galle. Și vai, cât mă bucur că am găsit hotelul ăsta tip boutique, mi-a plăcut enorm!

Amenajat într-o casă colonială olandeză, cu grădină și camere cu balcon, Mango House are doar șapte camere. E micuț, cochet și e unul dintre puținele cazuri în care totul arată EXACT ca în poză, de la culoarea fețelor de masă la florile de pe pat. Pe lângă toate astea, mai sunt și preocupați de mediu: apa în cameră o aduc în sticle, nu în peturi, produsele din baie sunt ținute în recipiente ceramice și încearcă să reducă plasticul pe cât posibil.

Afară noaptea

Din câte am înțeles, ar încerca să folosească și cât mai multe ingrediente organice în micul dejun care e inclus, dar nu mai știu dacă am reținut corect, îs bătrână și am uitat de atunci. Ce e clar e că fructele mango servite la micul dejun sunt din grădina proprie, atunci când e sezon. Apropo de micul dejun, poate fi luat în cameră și e sățios. Îmi amintesc fructe, ceai, omletă făcută în stil local, adică picantă și servită cu chapati din făină neagră. Îmi mai amintesc și că au fost suficient de drăguți încât să mă întrebe dacă vreau micul dejun, deși trecuse ora la care se servea.

Spre grădină

La Mango House nu ai senzația că ești într-un hotel, dar nu e nici familiaritatea unui guesthouse. E foarte intim, clasic și artsy în același timp, curat și confortabil, deși nu-s mare fan al luminițelor instalate pe copacii din grădină. Există inclusiv câteva cărți și ghiduri de călătorie despre Sri Lanka pe masa din holul de la etaj, în caz că vrei să-ți bei ceaiul și nu ai ce citi. Că doar în Sri Lanka nu bei cafea, bei ceai de Ceylon!

Mic dejun cu vedere la grădină

Prețul? Apăi nu e ieftin și văd că s-a mai scumpit între timp, am plătit undeva între 80 și 100 de dolari pentru o cameră dublă cu balcon, văd că acum 80 de dolari e cea mai ieftină, singura cameră de la parter, dar cu siguranță sunt tot felul de oferte în timpul anului. Și, în plus, camera e pentru două persoane.

Trebuie să menționez că recomand acest hotel nu pentru că aș fi  fost remunerată într-un fel anume, ci pentru mi-a plăcut sincer și mi-am amintit de el recent, când o cunoștintă m-a întrebat dacă am ceva recomandări de cazare în Galle. Totodată, absolut toate pozele sunt de pe site-ul mangohouse.lk și nu-s deloc exagerate, chiar așa arată locul.