Am primit o așa-numită leapșă de la nu una, ci două fete faine cu bloguri, Almona și Angela, cărora le mulțumesc pentru nominalizare. Să nu luați asta ca pe o dovadă a popularității blogului meu, tot 10 vizitatori pe zi am. Am promis că voi răspunde acum câteva zile, dar m-am luat cu viața de zi cu zi așa că abia azi apuc a îmi onora promisiunea. Să purcedem, deci!
Dacă ai putea alege un fel de mâncare pe care să îl mănânci pentru următoarea lună (fără să ai voie să mănânci altceva), care ar fi acela?
Simplu: paste. Chiar este genul de preparat pe care îl pot mânca zilnic, la orice oră, fără a mă plictisi. Și, în plus, există atâtea tipuri de paste încât am și diversitatea asigurată.
Pleci într-o vacanță de două săptămâni pe o insulă exotică și aproape pustie și poți lua cu tine un actor, un blogger/vlogger și un antreprenor (români sau străini). Pe cine iei?
La actor știu să răspund și cu ochii închiși: Pedro Pascal. M-a cucerit în Narcos, cu mustața lui de anii 80 (iar eu chiar nu-s fan mustăți) și cu ochelarii stil aviator. Îl urmăresc și pe Instagram și-mi place mult lipsa lui de fițe. Tocmai bine pe o insulă exotică și aproape pustie alături de señor Pascal, asigurăm și perpetuarea speciei 😀
La vloguri nu prea mă uit, n-am răbdare prea multă și prefer materialul scris momentan, așa că bloguri mai citesc pe ici, pe colo. Dintre cei mai cunoscuți în materie de bloguri de călătorie, mi-s dragi Cezar, Mirela și Simona & Alex. Într-o asemenea escapadă mi-ar plăcea să o iau cu mine pe Mirela. Călătorește și ea mult singură, deci am avea ce povesti și îmi place mult blogul ei, unde scrie pertinent și nu doar „de umplutură”, să aibă articole, cum am văzut că se poartă. E și o tipă foarte inteligentă și mi se pare frumoasă tare.
Primul antreprenor care mi-a venit în minte e Răzvan Pașcu, pe care îl respect și admir mult. Dar cum el cred că ar fi plecat cu Angela, căci și ea l-a menționat tot pe Răzvan, aș alege-o pe Oana Titică de la Chicineta. O urmăresc mai mult pe Instagram, dar îmi place de ea, are zvâc, umor, talent la scris și știe să danseze bachata. Și face farfurii faine, cu mesaje amuzante. Bonus, mi-ar putea spune secretul unui om pasionat de mâncare, dar care are o siluetă de invidiat, eu facând parte din categoria oamenilor la care se vede că le place să mănânce.
Știm cu toții că în copilărie visam cel mai mult. Spune-ne un vis pe care îl aveai in copilărie și s-a îndeplinit și unul care nu s-a îndeplinit.
Sinceră să fiu, nu-mi amintesc ce visam prin copilărie. Știu că-mi doresc de când lumea să fac Trans-Siberianul și culmea e că îl pot face, dar îl tot amân. Cred că este fix teama de a-ți împlini un vis de demult. La un moment dat știu că îmi doream să fiu corespondent de război, am crescut auzind constant de conflictele din fosta Iugoslavie și cu filme de război. Și mi se părea super interesant și plin de adrenalină. N-am ajuns corespondent de război, dar îmi place să merg în locuri care au fost implicate în asemenea conflicte armate sau care sunt încărcate de istorie ori tensiune (de aceea am și vizitat Hiroshima sau Zona Demilitarizată din Coreea de Sud, spre exemplu).
Primești un cadou foarte urât de la prietena cea mai buna/prietenul cel mai bun. Îi spui că e oribil sau te prefaci că iți place?
Eu și prietenii mei nu prea ne oferim cadouri. Doar prietenia noastră e un cadou în sine 🙂 Totuși, cum se spune, calul de dar nu se caută la dinți. Un cadou, fie el și urât, e un cadou. Trebuie mulțumit și atât.
Este sfârşitul lumii. Ce carte ai pune în capsula cosmică pentru a păstra o „urmă” a umanităţii?
O colecție de mituri și legende culese din diferite părți ale lumii. Mi se pare că miturile și legendele surprind cel mai bine psihologia umană. Eu și acum mai citesc legende, mituri ori povești nemuritoare. Chiar sunt nemuritoare.
Dacă ai putea călători în trecut și să discuți cu tine cea de 18 ani, ce sfaturi ți-ai da? (maxim 3)
Cred că primul sfat către mine cea de atunci ar fi să nu mai pierd timpul făcând ceea ce cred că e bine în loc să fac ce îmi doresc. Am stat 7 ani într-o companie unde am învățat multe, într-adevăr, dar unde nu mă simțeam fericită sau împlinită. Dacă aș fi avut mintea de acum, aș fi plecat mult mai devreme. În al doilea rând, m-aș forța să fac sport. Abia acum, când îmi plac drumețiile și îmi doresc să fac hiking ori trekking, îmi dau seama cât de important este sportul pentru sănătate și tonus. Și în al treilea rând, mi-aș spune să învăț să conduc. Mă super oftic atunci când îmi dau seama că sunt dependentă de transportul în comun ori taxiuri ori șoferi privați. Mi-ar plăcea să închiriez o mașină în anumite călătorii și să merg unde am eu chef. Așa că am ca obiectiv permisul de conducere în 2020. Să vedem dacă și reușesc.
Ți se oferă șansa de a juca în filmul realizat după cartea ta preferată. Pe cine ai interpreta și de ce?
Nu se pune. Mie îmi plac mult cărți din astea cu personaje chinuite, nihiliste, cu o viață interioară bogată ori altele asemenea. Dar cred că mi-ar plăcea să fiu un personaj într-un film distopic sau post-apocaliptic.
Ce te motivează să scrii pe blog?
Știți cum m-am decis eu a-mi face blog de călătorie? Făceam documentarea pentru Laos Loop și am dat peste un blog în engleză în care o tipă pusese o poză cu râul din zona Peșterii Kong Lor și spunea că e Mekong-ul. Mi s-a părut o greșeală atât de grosolană și lipsă de respect pentru cititor: a zis să scrie repede, să fie articolul postat și nu s-a mai deranjat să verifice informațiile. Am găsit astfel de erori făcute nu musai cu rea credință, dar clar din lenea de a verifica informația și pe la bloggerii de la noi. Nu zic că eu nu fac greșeli, le fac, dar în general caut să verific ceea ce scriu, nu să vorbesc prostii doar de dragul de a avea încă un articol.Cu toate astea, se pare că nu-s prea motivată să scriu ținând cont de faptul că postez tare rar. Altfel, îmi place să recitesc povești puse aici acum ceva vreme, e un mod fain de a-mi aminti aventurile trecute.
Primești un premiu (în bani) pe care ești convinsă că nu îl meriți. Cum reacționezi?
Îmi cumpăr un bilet de avion către o nouă destinație. Dacă am primit un premiu, înseamnă că l-am meritat.
Spune-ne ceva despre tine ce nu ai mai spus public până acum!
Mi-e teamă de doctori. Mi se taie picioarele când îi văd. Asta și pentru că sufăr puțin (mai mult) de ipohondrie, iar un medic înseamnă, de cele mai multe ori, vești proaste.
Pentru că nu cunosc foarte mulți bloggeri, nu dau leapșa mai departe cuiva anume, ci oricui citește aici și vrea să răspundă. Eventual lăsați un comentariu, să citim și noi ce ați răspuns, doar suntem firi curioase.