Povești cu dor de ducă și aventuri câte și mai câte

Cristina face Aventură

Tag: drumetie

bali indonezia drumetie jalan kajeng walk natura

Jurnal de călătorie din Bali: plimbare în natură în Ubud. Jalan Kajeng Walk

Trebui să recunosc faptul că în Ubud se mănâncă bine. De la warung-uri cu mâncare de-a locului la restaurante mexicane, vegane, italienești sau cu stele Michelin, se găsesc de toate. E și un festival de mâncare, Ubud Food Festival, la care am participat anul trecut și care contribuie din plin la plecatul din Bali cu ceva (mai multe) kilograme în plus.

Musai, deci, de făcut nițică mișcare, iar dacă nu vă țin picioarele la o drumeție pe vulcan, atunci un pic de mers pe jos prin natură și prin câmpuri de orez e cum nu se poate mai potrivit. În plus, o asemenea plimbare e bună și pentru suflet, nu ajută doar la ars calorii.

fermier bali indonezia drumetie jalan kajeng walk natur

Drumeții în Ubud

Sunt câteva trasee prin oraș și împrejurimi, cel mai celebru fiind Campuhan Ridge Walk. Aici e de mers dacă vreți poze de Instagram, dar pregătiți-vă să întâlniți ceva mai multă lume, că doar toată lumea vrea poze demne de Insta. Începutul traseului este reprezentat de o alee pavată îngustă, aproape de Warwick Ibah Hotel.

bali indonezia drumetie jalan kajeng walk natur

Unde am băut eu „coco”

Sari Organik Walk este o altă drumeție destul de populară, care are ca punct final unul dintre cele mai bune restaurante vegetariene și vegane din Ubud, Sari Organik, ce gătește cu ingrediente…organice. Traseul trece și pe la Ubud Yoga House, pare-se un studio foarte bun, deși n-am de unde ști dacă e așa sau nu pentru că nu practic yoga. Acest traseu începe în apropiere de Lazy Cats Cafe, doar urmați indicatoarele către Ubud Yoga House ori Sari Organik.

bali indonezia drumetie jalan kajeng walk natur

Jalan Kajeng Walk

Cât despre mine, eu am sfârșit a face Jalan Kajeng Walk care este, de fapt, o buclă: plecarea e din strada principală din Ubud și întoarcerea e tot pe strada principală, doar că un pic mai departe. Recunosc, am ajuns a face traseul ăsta dintr-o întâmplare. Să vă spun: mă îndreptam către Blanco Renaissance Museum, când mi-a sărit în ochi un indicator ce spunea: „to the rice fields”. Indicatorul era chiar la intrarea pe strada Kajeng (Jalan = stradă). Strada e ușor de recunoscut dacă nu umblați cu nasul pe sus, căci asfaltul e plin de desene și tot felul de mesaje și inscripții.

bali indonezia drumetie jalan kajeng walk natur

Jalan Kajeng Walk – început de traseu

Jalan Kajeng se prelungește apoi cu o potecă asfaltată destul de îngustă, iar dacă urmați poteca respectivă veți da de câmpuri de orez. Nu terasate, pentru terase va trebui să mergeți ceva mai departe de oraș, dar tot o frumusețe verde întreruptă pe ici, pe colo de câte-o vilă. Aceste câmpuri de orez poartă numele de Subak Juwuk Manis sau, cum am auzit tradus, Câmpurile magice de orez din Ubud. Pentru un plus de pitoresc, am văzut și rațe cu boboci șontâcăind în lanurile celea verzi.

bali indonezia drumetie jalan kajeng walk natur

Rațe!

bali indonezia drumetie jalan kajeng walk natur

Pe drum

Traseul, însă, abia începe aici: puteți merge spre stânga, unde nu știu dacă e ceva la capătul drumului, eu am fugit în dreapta pentru că o femeie mă tot hărțuia să-mi dea de mâncare la warung-ul ei așa că am ales direcția opusă. Și bine-am făcut, am mers pur și simplu precum personajele de poveste „că înainte mult mai este”. Drumul se îngustează tot mai mult până devine doar o alee mică, mică, pe care poate merge doar o persoană, iar de scuter sau bicicletă nici nu încape vorbă.

bali indonezia drumetie jalan kajeng walk natur

Prin pădurice

La un moment dat, tot mergând, se termină și orezul, nu doar drumul, și începe un fel de pădurice. Mai fusesem în junglă la trekking precum și prin păduri, am dormit în căsuțe de bambus și, în plus, sunt crescută la țară așa că-s învățată cu zgomotul naturii. Dar aici, nefiind picior de om în jur, am avut un moment în care am tresărit: trecerea de la liniștea deplină a câmpurilor de orez la cântatul de păsărele în pădure a fost parcă prea bruscă.

https://www.instagram.com/p/BiLqwDZgnSo/

Căbănuța de la Visesa

https://www.instagram.com/p/BiLqwDZgnSo/

Vedere. Și geanta mea făcută de mână de o doamnă thailandeză

Poate vă încumetați și la un masaj

Acum e important să nu faceți cale întoarsă, căci e rost și de un masaj relaxant: în mijlocul acelei pădurici e o căbănuță cu fotolii, un telefon și câteva pliante cu prețuri. Asta pentru că traseul trece chiar prin spatele Visesa, unul dintre cele mai faine resorturi din zonă. Tot ce aveți de făcut este să sunați la numărul indicat și să vedeți dacă cineva vă poate oferi un masaj pe loc ori vă programează pentru o altă oră.

Proaspăt masați au ba, nu departe de colibă va trebui să faceți dreapta pentru a vă continua drumul spre Ubud. Cărarea e marcată, e un podeț din ciment peste un canal, iar în ciment e scris mare UBUD alături de o săgeată care indică direcția.

https://www.instagram.com/p/BhjAt_6AUM1/

Grădina cu legume. Aveau și niște păsări

Această a doua parte a traseului nu mai e atât de pitorească și nici atât de pustie: sunt vile cu oaspeți în zonă așa că e un du-te-vino continuu de scutere, de magazinașe care vând tot felul de suveniruri, de mini-galerii de artă, precum și de vânzători ambulanți care abordează turiști cu refrenul „drink coco?” Inițial chiar credeam că se referă la cacao („cocoa”) și mă și miram, dar apoi mi-am dat seama că vindeau nucă de cocos și nu spuneau „coconut”, ci doar „coco”.

Am băut și eu niște „coco”, dar am ales pentru asta un loc printre câmpuri de orez cu vreo două mese, o grădiniță cu legume și flori, un leagăn și niște lespezi de piatră într-un eleșteu pe post de intrare. Ceea ce vă doresc și vouă!

https://www.instagram.com/p/BhjAt_6AUM1/

Am vreo mie de poze din același loc, știu

https://www.instagram.com/p/BhjAt_6AUM1/

Mini-galerie de artă

https://www.instagram.com/p/BhjAt_6AUM1/

Ouă decorate de vânzare

https://www.instagram.com/p/BhjAt_6AUM1/

„Coco”!

https://www.instagram.com/p/BhjAt_6AUM1/

Unde am băut „coco” – vedere din interior

https://www.instagram.com/p/BhjAt_6AUM1/

O colibă-cafenea cu toate cele vegane și vegetariene

https://www.instagram.com/p/BhjAt_6AUM1/

Artă în lanuri de orez

https://www.instagram.com/p/BhjAt_6AUM1/

Tot unde am băut „coco”

https://www.instagram.com/p/BhjAt_6AUM1/

Strada Kajeng cu toate mesajele


Citiți și:

Obiective turistice în Bali. Muzeu, hotel și parc: Agung Rai Museum of Art

Buget Bali – cât am cheltuit în Bali într-o săptămână în aprilie 2018

Unde m-am cazat în Bali: aici și aici.


Dacă vă plac poveștile citite aici, nu uitați să vă abonați pentru a fi primii care află când scriu ceva nou. Pentru aventuri povestite live, mă puteți urmări și pe Facebook sau Instagram.

Drumeție în Cinque Terre, traseul Levanto – Monterosso al Mare. Ce-a fost bun, ce-a fost rău, ce-a fost frumos.

A fost odată ca niciodată un tânăr înțelept și pasionat de natură care i-a spus unei Cristine mai puțin înțelepte că „în drumeții sau mers pe munte nu corpul e cel care te lasă primul, ci capul”. Un deceniu și jumătate mai târziu, Cristina, la fel de puțin înțeleaptă, avea să îi dea dreptate tânărului, astăzi nu chiar atât de tânăr.

Cristina, evident, sunt eu. Și aveam să descopăr că mintea îți joacă feste nu doar urcând ceva Everest sau participând la concursuri de anduranță, ci și urcând un…deal în Italia. Na, fiecare după posibilități.

Mai precis, în cazul meu este vorba despre dealul care leagă Levanto de Monterosso al Mare, un traseu de drumeție în Cinque Terre pe care oamenii normali îl fac în două ore și jumătate, hai trei. Eu am plecat la 10 dimineața și am ajuns în Monterosso cinci ore mai târziu.

Drumeție în Cinque Terre, traseul Levanto – Monterosso al Mare. The bad.

Scuza cum că mi-a luat atât de mult pentru că m-am oprit des să pozez, să admir peisajul și să reînvăț să respir ține cam pentru trei sferturi din traseul Levanto – Monterosso al Mare. Apoi am uitat cât de frumos era tot ce vedeam, am început să bombăn, să dau cu picioarele în bolovani, să arunc sticla cu apă cât colo (nu săriți, am luat-o apoi, nu las gunoi!), să mă așez precum copiii răsfațați fix în fund și să refuz să mă mișc de acolo. Pentru că “da` nu mai ajungem?”

Ultimele două ore din această drumeție în Cinque Terre le-am petrecut sperând la fiecare colț să zăresc Monterosso, dar tot ce vedeam erau și mai mulți copaci, și mai multă mare, și mai mult deal.

A fost o plimbare cu bucluc: priveliște splendidă, e adevărat, dar spre final mi se părea că nu se mai termină. Credeam că voi înnopta acolo și mai multe nu! N-am experimentat niciodată în viața de adult așa nervi și aproape isterie în fața a ceva atât de frumos. Și da, tânărul despre care am povestit la începutul articolului avea dreptate: mintea mi-a cedat, corpul mă mai ținea, chiar dacă eram la nivelul șontâc-șontâc.

Să mai amintesc și de pensionarii germani și francezi care treceau pe lângă mine parcă plutind în timp ce eu mă zbăteam fără aer? M-au depășit grupulețe de oameni trecuți de 60 de ani. Ori să mai zic de tipul care practica trail running de a alergat un sfert din traseu și care nu respira alergând așa cum respiram horcăiam eu mergând ?

drumetie in cinque terre

Monterosso de sus

Drumeție în Cinque Terre, traseul Levanto – Monterosso al Mare. The Good.

am ajuns în Monterosso!

Da, după cinci ore, însă am reușit! Și cum am ajuns, m-am pus pe testat toate gelateriile care mi-au ieșit în cale – am găsit că Slurp e cea mai bună, în caz că vă interesează.

Dar ce vreau să spun e că există speranță. Chiar dacă n-am mai fost bună de nimic în restul zilelor petrecute în Cinque Terre după ce am făcut traseul Levanto – Monterosso al Mare, întreaga poveste m-a făcut să îmi doresc o condiție fizică mai bună. Așa că de vreo trei săptămâni merg la sală.

Că nu-s eu în stare să fac prea multe nici la sală nu prea contează acum, important e că merg și vedem rezultatele mai târziu, când voi pluti și eu pe dealurile din Cinque Terre precum pensionarii ceia sau franzuțul super fit care, după ce m-a văzut behăind de oboseală și m-a prins singură prin Portovenere câteva zile mai târziu, m-a invitat în oraș. Am refuzat de rușine, nu cumva să vrea să povestim despre trasee de drumeție în Cinque Terre și de cum am fost în pragul crizei de nervi pe un delușor italian.

traseul levanto - monterosso al mare

Priveliștea nu-i rea deloc.

Drumeție în Cinque Terre, traseul Levanto – Monterosso al Mare. The Beautiful.

După ce m-am văitat atât, musai să vă spun că peisajul pe traseul Levanto – Monterosso al Mare este, într-adevăr, de vis și merită fiecare fărâmă de efort. Expresia „mare de argint”, citită și răscitită prin tot felul de cărți și articole, nu mi-a fost pe deplin înțeleasă până nu am văzut Marea Ligurică sclipind la amiază.

Este nu doar un traseu frumos, dar și divers: începe asfaltat și continuă fie ca o cărare pe lângă mare, fie ca o cărare prin pădure, fie ca o alee plină de bolovani. Iar Monterosso privit de sus este o mică bijuterie. Fie și doar pentru acea priveliște vreau să revin în Cinque Terre și să decopăr mai îndeaproape Riviera Italiană.

Drumeție în Cinque Terre, chestiuni organizatorice

Deși pentru a accesa anumite trasee din Cinque Terre turiștii trebuie să plătească, traseul Levanto – Monterosso al Mare este gratuit și foarte bine marcat cu roșu și alb. E bine să rețineți marcajul și să îl căutați în cazul în care la un moment dat simțiți că vă rătăciți, în anumite locuri e pictat pe copaci sau stânci.

Cred că cel mai bine de vizitat e primăvara și toamna. Vara e și prea cald și prea aglomerat. Eu am fost la finele lui septembrie, vremea perfectă și lume pe dealuri doar cât să nu fie pustiu.

Aveți nevoie de apă și cremă de protecție solară. De încălțăminte specială pentru trekking/hiking nu e neapărată nevoie, dar nici în sandale sau papuci n-aș merge.

În afara cazului în care aveți o condiție fizică bună spre foarte bună, fapt pentru care vă invidiez, ar fi bine să începeți urcarea dinspre Levanto spre Monterosso. În sens invers e mai abrupt și poate fi descurajant.

Traseul începe în Levanto, sub „vila albastră” care trebuie să aibă ceva nume oficial, dar pe care nu m-am străduit să-l aflu. Vila este cumva peste drum de portul de îmbarcare în feribotul care duce spre satele din Cinque Terre și imposibil de ratat dacă faceți o plimbare pe faleza din Levanto. Indicatorul spre Monterosso e discret, dar vizibil.


Dacă găsiți interesante articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.

drumetie in cinque terre

De pe traseul Levanto – Monterosso al Mare

drumetie cinque terre levanto monterosso

Cam așa s-a văzut când m-am apropiat de Monterosso al Mare.

levanto monterosso drumetie cinque terre

Aici e la plecare, golfulețul acesta duce spre Levanto.

cinque terre monterosso drumetie levanto

Monterosso al Mare tot mai aproape

levanto monterosso al mare cinque terre

Încotro?

drumetie levanto monterosso cinque terre

Aici traseul Levanto – Monterosso al Mare devenise doar o cărăruie cu vedere la mare.

drumetie cinque terre monterosso levanto

Monterosso al Mare de sus. A meritat tot efortul.

levanto cinque terre

Levanto de sus. Nici priveliștea asta nu e de lepădat.

traseu levanto monterosso padure cinque terre

Traseul Levanto -Monterosso al Mare trece și prin pădure.

marea ligurica cinque terre

În drum spre Monterosso.

levanto monterosso drumetie cinque terre

Aceasta este vila albastră, de sub ea începe traseul spre Monterosso.

levanto monterosso drumetie

Sub arcada vilei albastre se află indicatorul către Monterosso al Mare. Acesta este începutul traseului.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén