Povești cu dor de ducă și aventuri câte și mai câte

Cristina face Aventură

Tag: chinezesc

restaurante melaka malaezia

Unde mâncăm și unde nu mâncăm în Melaka, Malaysia. 3 restaurante testate.

Pe lângă istoria interesantă, Melaka este o destinație căutată și de cei pasionați de arta culinară, fiind locul de naștere al uneia dintre primele gastronomii fusion din istorie. Este vorba despre Nyonya sau Perankan Cuisine, născută în urma amestecului de ingrediente din bucătăria chinezească și cea a localnicilor malay.

Cele trei restaurante din Melaka despre care vă voi povesti azi nu sunt Nyonya, dar dacă vreți musai o recomandare pentru a testa bucătăria Perankan, vă îndrum cu drag spre Nancy’s Kitchen. În schimb, vă voi povesti despre două restaurante cu specific indian (Pak Putra Restaurant și Selvam) și unul chinezesc (Hoe Kee Chicken Rice Ball), toate încercate în excursia din Melaka de anul trecut.

pak putra restaurant melaka malaezia

Lume multă la Pak Putra

Pak Putra Tandoori & Naan Restaurant Melaka

Mâncarea indiană este, cred, preferata mea. N-am ajuns încă în India, dar testez bucătăria indiană pe unde apuc și am norocul de a locui în Bangkok, unde sunt restaurante indiene la tot pasul, de la cele de la colțul străzii la cele menționate în Ghidul Michelin.

În cazul Pak Putra am fost „o fată aflată în misiune” căci este primul loc în care am mâncat în Melaka. Eram chitită să merg acolo, să încerc puiul lor tandoori atât de lăudat. Se pare că baițul în care este marinată carnea este făcut din vreo 12 ierburi și mirodenii, iar sosul de mentă care însoțește porția de pui tandoori cuprinde, la rândul lui, în jur de 10 ingrediente, inclusiv Thai chili.

tandoori pak putra restoran melaka malaezia

Cuptoare tandoori, pui și aluat de naan

Am ajuns cam la o jumătate de oră după deschidere și era deja aglomerat. Mulți localnici, dar și câțiva turiști. Voiam să comand doar puiul tandoori, dar n-am rezistat și am luat butter chicken. De, lacomă, am zis că oricum conține și puiul respectiv! A fost bun, dar sinceră să fiu, am mâncat un sos mai acătării prin alte părți. Carnea, într-adevăr, excelentă, deloc uscată și aromată cum trebuie.

butter chicken pak putra restaurant

Butter chicken cu cheese naan

Am plătit 22RM pentru o porție de butter chicken alături de cheese naan, un ceai cu gheață și două ape.Mâncarea se gătește în bucătărie, dar pâinea naan și puiul se fac afară, în fața restaurantului, în două cuptoare tandoori mari.

Ce trebuie să rețineți este faptul că este un restaurant de tip street food, adică mâncarea va fi bună și ieftină, iar serviciul destul de rapid, însă indiferent. Prin urmare, nimeni n-o să vă „gâdile” pentru că sunteți clienți, ca la restaurantele high end. Totodată, dacă aveți probleme legate de igienă, nu este o idee bună. Locul nu este neapărat murdar (după standarde asiatice), dar nici nu strălucește de curățenie.

Utile: dacă vreți să evitați aglomerația, mergeți imediat după deschidere sau cât mai târziu posibil (după ora 9 seara). Pak Putra Restaurant este deschis de marți până duminică, între 5:30pm și 1am.

Mergeți la Pak Putra pentru: pui tandoori, jeera aloo și multe tipuri de pâine naan.
selvam restaurant melaka
 Selvam Restaurant Melaka

Ăsta este, cred, cel mai prietenos cu mediul restaurant la care am mâncat vreodată. Bucatele se mănâncă folosind degetele, în adevărat stil indian. Mâncarea este servită pe frunză de banan. Papadum-ul este aruncat pe masă dintr-un sac imens, orezul se trântește pe frunză dintr-un lighean mare de aluminiu, iar sosurile vin din oale din alea de metal în care se ține sambalul. Ceaiul negru cu lapte și gheață este adus într-o cănuță de sticlă.

rice with vegetables and dhal selvam restaurant melaka

Pe frunză de banan. Mesele astea sunt delicioase de obicei.

Dar cel mai mult și cel mai mult cred că cei de la Selvam ajută mediul prin cantitatea infimă de detergent pe care se pare că o folosesc la a menține curățenia restaurantului. Probabil de aceea nici n-am văzut străini căci, deși aglomerat, toți clienții erau de-ai locului. Dară să știți că nu e de speriat, eu am așteptat aproape un an până să scriu articolul ăsta și n-am fost diagnosticată cu nimic între timp.

Personalul este foarte amabil, lumea curioasă să te întrebe de binețe. Un ceai și o porție de orez cu trei feluri de legume și dhal curry m-au costat 9RM. Legumele și dhal-ul sunt „free flow” adicătelea plătești o dată, iar ei îți umplu farfuria frunza ori de câte ori poftești. Dhal curry a fost chiar delicios, să știți.

CITIȚI AICI DESPRE CUM AM GĂTIT DHAL LA UN CURS DE GĂTIT ÎN KUALA LUMPUR.
Utile: deschis de luni până duminică de la 7am la 10pm. Popular pentru micul dejun și prânz. Prietenos cu veganii și vegetarienii.

Mergeți la Selvam pentru: a vă testa sistemul imunitar. Și pentru a avea cum le povesti prietenilor în mod dramatic: „vai, Asia de Sud-Est este murdară”.
hoe kee chicken rice balls melaka

Clădire tare faină, veche și cu lemn mult.

Hoe Kee Chicken Rice Ball Melaka

Dacă ați fost în Singapore, ați încercat cu siguranță celebrul Hainanese Chicken Rice adicătelea pui cu orez gătit în stil hainanez. Ori dacă ați fost în Thailanda probabil ați testat varianta thai, khao mun gai. Este vorba, practic, de pui servit pe un pat de orez fiert (nu în apă, ci în supă de pui), cu niscai felii de castraveți pe post de garnitură. Împreună vine și un mic bol cu supă clară de pui, iar restaurantele care se respectă pregătesc și un sos de pus peste.

Ei bine, Melaka este celebră pentru versiunea proprie, în care orezul vine sub formă de biluțe de dimensiunile unei mingi de ping pong. De aici și denumirea de Rice Ball. Hoe Kee este unul dintre locurile celebre pentru acest preparat și este atât de popular încât cel mai probabil va trebui să așteptați la coadă pentru a fi serviți. Eu am avut norocul de a ajunge la acest restaurant din Melaka imediat după ora prânzului, când mai erau doar câțiva mușterii la masă.

chicken rice balls hoe kee

Mingiuțe de orez, pui și varză înăbușită

Legenda Hoe Kee

Pentru că un loc nu-i popular destul până nu există și o legendă creată în jurul lui, iată și povestea din spatele acestui restaurant, ce-și însușește fără jenă invenția orezului sub formă de minge de ping pong. Deși, între noi fie vorba, cel mai probabil alte versiuni legate de apariția acestor sfere sunt mai plauzibile. Spre exemplu, cea care vorbește despre păstrarea orezului cald mai multă vreme ori cea care amintește despre ușurința cu care poate fi transportat orezul sub formă de minge.

Legenda spune că acum peste jumătate de veac un pescar din Melaka pe nume Hoe Kee a „scăpat” în apele indoneziene, a fost prins de autoritățile locale și arestat. Nevastă-sa, originară din Muar (tot în Malaysia, dar mai spre sud), s-a trezit cu bărbatul în pușcărie și copii de crescut așa că s-a apucat să muncească, spălând rufe pentru o nimica toată.

Cum banii nu erau suficienți, femeia a decis să facă și altceva. S-a apucat, deci, de gătit pui cu orez pe care-l vindea în fiecare dimineață lucrătorilor din port. Pentru că în asemenea medii de lucru se mănâncă pe fugă și timpul pierdut cu masa înseamnă bani pierduți, a venit cu ideea de a servi orezul sub formă de mingiuțe. Asta îl făcea mai ușor de manevrat de către clienții care probabil mai cărau o ladă, mai mâncau o sferă de orez.

Citiți despre alte aventuri gastronomice în categoria MÂNCARE.

Soțul, Hoe Kee, s-a întors, dar cum nu mai avea nici barcă și nici plase, confiscate fiind de indonezieni, s-a apucat a munci cu soția la restaurant. Și de atunci această familie nu s-a oprit din a îmbia clienții cu chicken rice balls.

Soția, azi bunică, nu se mai ocupă de restaurant căci l-a lăsat copiilor. Dar dacă aveți noroc o puteți întâlni, cum am întâlnit-o și eu. Este foarte amabilă și deși nu vorbește engleză prea bine, vorbește suficient cât să mulțumească pentru vizită.

hoe kee restaurant melaka malaezia

Decor la Hoe Kee

Hoe Kee Chicken Rice Ball restaurant Melaka

este amplasat într-o casă istorică absolut superbă, în care familia (adică vreo trei generații) locuiește.

Au inclusiv meniuri deja stabilite, în funcție de numărul de persoane. Porția pentru o persoană cuprinde cinci „mingiuțe” de orez și puiul de-l vedeți în imagine. Varza ceea înăbușită vine separat, dar am vrut s-o încerc și bine am făcut, căci a fost delicioasă. Este genul de mâncare pe care trebuie s-o mâncați repede, nici puiul și nici varza nu prea mai au gust dacă se răcesc.

Cât despre orez în sine, ei bine, sferele astea mi s-au părut geniale. Iar eu nu spun asta des despre orez, căci nu-s cel mai mare fan. Pe acestea însă le puteam mânca goale, fără nimic alături: ferme dar nelipicioase, rulate cu mâna cât orezul e încă fierbinte. Servirea este foarte rapidă, iar locul strălucește de curățenie. Am plătit 16RM pentru tot ce se vede în poză, plus băuturi.

Utile: restaurantul este deschis zilnic, între orele 9:30am și 4pm. Pentru a evita aglomerația, ideal este să ajungeți acolo ori înainte ori după ora prânzului.

Mergeți la Hoe Kee Chicken Rice Ball pentru: pui cu sfere de orez și assam curry fish. Și pentru o atmosferă nostalgică, într-o casă veche cu mult lemn și o curte interioară de ți-e mai mare dragul.

Dacă găsiți interesante articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.

Mega-recomandare: Restaurantul Tek Sen din Penang, Malaezia

În Penang am reușit a ajunge anul ăsta prin mai. Deși aveam planuri peste planuri, n-am ieșit din Georgetown, capitala insulei. De fapt n-am ieșit din centrul istoric al orașului, care face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO și care este protejat și conservat ca atare. Nici măcar un pas nu am făcut în afara zonei protejate și nici că-mi pare rău. Pur și simplu aveam acolo absolut tot ce-mi trebuie: clădiri vechi la care să casc gura, străzi și străduțe de bătut, bere de băut și mâncare de mâncat.

Văleu, și ce mâncare! Cea din Malaezia îmi pare cea mai faină încercată de mine până acum în Asia. Și spun asta după 4 ani de Thailanda, cu toată reputația excelentă pe care o are gastronomia thailandeză. Ca idee, mi-a luat vreun an să mă împac cu marea parte a bucătăriei thailandeze în timp ce în Malaezia a fost dragoste la prima îmbucătură, mai întâi în Kuala Lumpur anul trecut și apoi în Penang anul ăsta.

De altfel, Penang este considerată capitala culinară a Malaeziei, ba unii merg atât de departe încât consideră insula ca fiind capitala mâncării stradale din întreaga Asie de Sud-Est.

Tot ca o gheretă ce vindea orez gătit pe stradă a început și chinezescul Tek Sen, în 1965. Între timp, a devenit un restaurant în toată regula, cu ore fixe de funcționare și cu mușterii din belșug.

Acum, să nu vă gândiți la nu știu ce restaurant de lux. Ba, privit din afară mai că nu-ți vine a intra: stai pe niște scaune de plastic și totul arată relativ vechi. Deși locul se pare că e destul de faimos și apare prin mai toate ghidurile orașului, eu nu auzisem de el până când Roshini nu m-a convocat la cină acolo. Iar când un localnic îți spune să mergi să mănânci undeva, apăi mergi!

După cum se știe, la pomul lăudat nu te duci cu sacul. Cu alte cuvinte, la birtul celebru mergi nițel mai sătul că nu se știe. Ei, aici nu e cazul. Roshini și-a tinut cuvântul de mâncăcioasă și, după ce am așteptat un pic la coadă, eram gata de ospăț.

Coadă e mai mereu, uneori îți iau comanda în timp ce aștepți și până te așezi la masă e gata și mâncarea. Oricum servirea nu durează mult, mâncarea vine în vreo 10-15 de minute.

Dar ce-i mai important nu e că vine repede, ci că e absolut delicioasă. E genul de loc în care comanzi vreo sută de feluri și le împarți cu ai tăi comeseni, însă după ce-am gustat mai că-mi părea rău că trebuia să împart. Mai ales felul de mâncare pentru care e recunoscut restaurantul – porcul ăla dublu roasted (nu traduc în română că nu știu exact cum e gătit, să nu zic prostii). De fapt este „double roasted pork with chili padi”, însă noi am luat varianta simplă,fără chili padi. Pur și simplu se topea în gură și-mi venea să comand un porc întreg gătit astfel.

Și tofu! Să fie clar, eu în viața mea nu am mâncat tofu. Aveam mereu senzația că mănânc plastic, singurul mod în care mai gustam un pic era în supa miso. E, dar aici nu mă puteam sătura de tofu! Ori modul cum a fost prăjit, ori combinația aia cu niscai carne și legume, nu-mi dau seama ce a fost exact, tot ce știu e că nu a mai rămas nimic în farfurie.

Am mai comandat și niște pui cu ghimbir și ceapă verde – și ăla foarte bun, iar Roshini s-a ocupat de felul făcut exclusiv din legume, nu mai știu exact ce era că nu am dat foarte mare atenție (deși am gustat și era yum), fiind prea ocupată cu porcul cela lipicios și tofu cela extra-delicios.

Celebrul porc, în spate di tăt

Multe dintre felurile din meniu vin pe mărimi. Astfel, poți comanda o porție mică, medie sau mare. Prețurile se învârt undeva la 14-16 ringgit (1 RM/MYR = 0.2 EUR azi) pentru o porție medie. Excepție fac fructele de mare, unde prețul nu e trecut și trebuie să întrebi înainte pentru că e stabilit în funcție de „prețul pieței”.

Atenție,

restaurantul nu este deschis toată ziua, deschid doar pentru prânz și cină. Pagina lor de Facebook spune că poți mânca la ei de la 12 la 3 și de la 6 la 9, dar Roshini spunea ceva de 1:30 – 3 și 5:30 – 7. Poți suna să întrebi și să rezervi dinainte.

Oricum ar fi, restaurantul ăsta NU trebuie ratat în Penang, e genul de loc unde faima este binemeritată. Și serios, porcul cela trebuie încercat. Porție mare neapărat!

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén