Tag: ARMA

Oricât de rău-prevestitor i-ar fi acronimul, ARMA Ubud este un loc tare fain din Bali, o oază de liniște aflată chiar lângă unul dintre cele mai aglomerate drumuri din oraș.

În schimbul a 80 000 de rupii indoneziene, cât costă intrarea, poți petrece o zi întreagă într-un loc fain care este și parc, și loc de cazare, și loc de învățat diverse precum sculptură în lemn, și loc de văzut dansuri tradiționale balineze, și loc de savurat o cafea cu ochii la câmpuri de orez, și loc de pierdut ore întregi într-o grădină cu lotuși, arătoasă și bine întreținută.

De ce Agung Rai Museum of Art (ARMA) ?

Agung Rai este fondatorul ARMA, muzeu deschis în 1996. Omul s-a născut sărac, dar pur spirit balinez, s-a născut și iubitor de frumos. În tinerețea săracă vindea tablouri turiștilor pe plaja din Kuta, iar când a strâns suficienți bani și-a transformat trei dintre camerele casei părintești în cazare pentru turiștii veniți în Ubud.

Nu s-a lăsat, totuși, de artă și a tot colecționat la tablouri, iar apoi și-a dorit să le expună pentru ca și alții să se poată bucura de arta balineză. A sfârșit a deschide mult mai mult decât un muzeu, căci ARMA este astăzi resort, parc, dar și o fundație care se îngrijește de arta și tradițiile balineze.

ARMA Ubud – muzeul

De fapt muzeele, pentru că sunt două clădiri: una dedicată artei contemporane, iar cea de-a doua cu lucrări tradiționale, inclusiv picturi tradiționale Kamasan, realizate pe scoarță de copac.

Se pot admira tablouri de artiști balinezi proeminenți, artiști pe care nu-i voi menționa cu nume și prenume pentru  că oricum nu sunt suficient de culturalizată și nu știu nimic despre ei, dară omul cât trăiește învață.

Străinii sunt reprezentați de pictori care au trăit și au lucrat în Bali (în special olandezi, dată fiind istoria colonială a insulei). Un loc aparte îl ocupă tablourile pictorului german Walter Spies, pictor care a avut o influență enormă în dezvoltarea artei balineze în anii ’30.

ARMA se remarcă și ca fiind singurul loc din Bali unde se pot admira lucrările importantului artist javanez Raden Saleh. Acesta este considerat primul artist modern din Indonezia, picturile lui fiind aliniate curentului romantic ce făcea „ravagii” prin Europa veacului al nouăsprezecelea.

Și un amănunt picant despre Raden Saleh, aflat din The Glamour of Strangeness: Artists and the Last Age of the Exotic scrisă de Jamie James: deși localnic (adică avea pielea maro – șoc și groază!), s-a căsătorit cu o colonistă albă putred de bogată ce locuia în Batavia (Jakarta de azi). Uniune care a iscat multe controverse și discuții, o asemenea pereche nu era chiar la ordinea zilei în colonii.

Din păcate, locul are un cusur chiar important pentru un muzeu: lumina este destul de proastă. Cred că lumină mai proastă am văzut doar la Muzeul Bruckenthal din Sibiu și, deși nu-s născută prin muzee ori școlită într-ale artei, am văzut, totuși, destule asemenea locuri încât să îmi pot da seama când experiența mea e oarecum împiedicată de becuri și spoturi neinspirat așezate.

ARMA Ubud – resortul

Cum am zis, la ARMA te poți caza. Eu habar n-aveam  de asta până să ajung în Bali și îmi cam pare rău, mi-aș fi dorit să stau acolo măcar o noapte sau două. Asta e, data viitoare.

Au atât camere duble cu acces la piscina comună, cât și faimoasele vile balineze cu piscine private. Prețurile încep de la 100 USD pe noapte pentru o cameră dublă, vila fiind ceva mai scumpă.

Evident, există și spa, doar vorbim despre Bali. Mai e și un restaurant cu mâncare thailandeză, un alt restaurant vizibil din șoseaua principală și un warung cu vedere la câmpuri de orez. La acesta din urmă m-am oprit pentru a savura cafeaua inclusă în prețul biletului de intrare.

Acum se pune întrebarea dacă merită cazarea aici, în mijlocului orașului, lângă o șosea foarte aglomerată, în condițiile în care sunt vile cu piscină privată și vedere spre junglă la prețuri mai mult decât decente, aflate în mijlocul naturii, în afara orașului.

Râspunsul este subiectiv, ca de obicei, și depinde de fiecare în parte. Mie tare mi-ar plăcea să petrec o noapte – două la ARMA Ubud, să mă trezesc dimineața și să merg în papuci la muzeu, să-mi dezmorțesc picioarele cu o plimbare prin grădină, să particip apoi la un atelier la care să învăț ceva nou despre cultura locală, iar seara să văd un spectacol de dans tradițional.

Ce e bine de știut e că, deși e lângă o șosea aglomerată, din momentul în care ai pășit pragul ARMA, nu se mai aude nimic. Este, într-adevăr, o oază de liniște și chiar dacă nu te cazezi aici, este un loc tare potrivit pentru o zi relaxantă, în mijlocul naturii.

ARMA Ubud – ateliere, conferințe, spectacole, cursuri

La intrare este afișat un program de dansuri tradiționale, iar plimbându-te prin parcul imens care e ARMA poți da de diferiți balinezi practicându-și meșteșugul. Când am fost eu, un domn făcea sculpturi în lemn și s-a oferit imediat să-mi dea lecții.

Adesea se țin conferințe, iar studenți străini și de-ai locului participă la ateliere și la cursuri menite a-i iniția în arta balineză. O listă completă cu atelierele și cursurile disponibile, dimpreună cu prețurile pentru fiecare în parte, poate fi consultată aici.

The Golden Hour cu Agung Rai

Cunoscută mai ales celor pasionați de fotografie, „the golden hour” ori „ora de aur” este acel scurt interval de timp imediat după răsăritul soarelui și chiar înainte de apus. În cazul ARMA, ea se referă strict la răsărit și e ora la care poți merge într-un tur prin satele din jurul Ubud alături de fondatorul muzeului, Agung Rai.

---

Dacă găsiți interesante articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.