Povești cu dor de ducă și aventuri câte și mai câte

Cristina face Aventură

Category: Italia

levanto cinque terre italia

Levanto, poarta către Cinque Terre

Cinque Terre a devenit o destinație atât de căutată de către turiștii din toată lumea încât este sufocant de aglomerat în timpul sezonului. Popularitatea este, însă, binemeritată. Nu știu cine ar rezista peisajelor magnifice ori caselor vopsite în culori pastel, cocoțate pe stâncile Coastei Ligurice.

Cei ce vor să viziteze această regiune pitorească au ca opțiuni de cazare satele în sine, unde e un pic mai scump, sau orașele mărginașe La Spezia și Levanto. Dintre aceste ultime două variante, La Spezia pare a fi cea mai populară: sunt multe oportunități de cazare, este un oraș mai plin de viață și este excelent poziționat pentru a continua călătoria spre Pisa și restul Toscanei.

levanto cinque terre italia

Străzile din Levanto

De ce am ales Levanto?

Aflată fiind în căutare de un loc mai liniștit, eu am ales Levanto. Și nu-mi pare deloc rău de alegerea făcută. Într-adevăr, Levanto este un orășel mai bătrânesc, relaxat, pustiu pe alocuri și care doarme devreme.

Clar nu-i alegerea potrivită pentru cei care vor să petreacă în cluburi până dimineața, deși baruri locale se găsesc fără probleme. Ca și turiști, am văzut mai ales pensionari nemți și francezi, familii cu copii ori grupuri de adolescenți veniți în tabără. Este genul de loc în care lumea merge în principal pentru relaxare și activități în natură, nu pentru distracție.

Dar Levanto are și farmec, alei înguste, clădiri vechi cu fațade frumos pictate, plajă cu nisip, oportunități de drumeții și trasee cu bicicleta. Reprezintă o bază excelentă pentru a explora regiunea fără a fi în mijlocul haosului turistic.

Bonus, am prins și un târg în aer liber care se organizează în fiecare miercuri, cel puțin pe timpul verii. Bazarul se ține undeva nu departe de gară, dar n-am prea văzut turiști, probabil mulți ori nu se treziseră, ori erau deja pe traseele de drumeții. Mi-a plăcut mult să cercetez piața, chiar se vindeau de toate: haine, obiecte pentru casă (de la perdele la farfurii), obiecte decorative, flori, fire de croșetat, accesorii. Toate la prețuri nu prea mari, după părerea mea de turist neobișnuit cu prețurile locului.

Din Levanto în Cinque Terre

Levanto este o adevărată „poartă către Cinque Terre”. Accesul în Monterosso al Mare, primul dintre cele cinci sate, se face cu trenul, cu barca sau pe jos. Le-am încercat pe toate trei, cea mai convenabilă ca timp și preț fiind trenul.

Pentru călătoria cu trenul am cumpărat un abonament Cinque Terre Train Card de la Biroul de Informare Turistică din gara din Levanto. Abonamentul pentru o zi costă 16 euro în timpul sezonului turistic și permite călătorii nelimitate cu trenuri regionale între Levanto, Monterosso, Vernazza, Corniglia, Manarola, Riomaggiore și La Spezia. În lipsa abonamentului, pentru un bilet între fiecare dintre destinațiile de mai sus va trebui să plătiți 4 euro.


Citiți și:

Milano și Cinque Terre, buget de călătorie – cât am cheltuit în Italia în două săptămâni (septembrie 2018)


levanto cinque terre port

Portul din Levanto

Am folosit și feribotul pentru un day trip Levanto – Portovenere. Intenția nu a fost să rămân întreaga zi în Portovenere, dar mi-a plăcut atât de mult orășelul încât m-am întors în Levanto cu ultima navă disponibilă.

Biletul este de tip hop-on, hop-off adică include călătorii nelimitate în ziua respectivă între satele din Cinque Terre, Levanto și La Spezia, excepție făcând Corniglia, care nu are ieșire la mare. L-am achiziționat de la un chioșc în port, a costat 35 de euro și a meritat din plin. Priveliștea chiar e deosebită de pe mare, iar cei de la bord pornesc o înregistrare care povestește despre fiecare sat în parte și ce se vede pe țărm.

Pont: la plecarea din Levanto căutați să vă așezați în partea stângă a bărcii, e cea mai bună priveliște. Dacă luați feribotul dinspre La Spezia spre Cinque Terre, atunci partea dreaptă e de preferat.

În Monterosso al Mare puteți ajunge și pe jos, asta presupunând o drumeție de vreo șapte kilometri peste deal. M-am încumentat la așa ceva în prima mea zi și m-a lăsat complet epuizată, eu nefiind prea bună prietenă cu sportul în general. Am documentat „chinurile” prin care am trecut în articolul de aici.

În realitate, nu este un traseu chiar solicitant, erau mulți pensionari care-l făceau, iar peisajul este cu adevărat memorabil. Cred că am mai scris faptul că eu n-am înțeles cu adevărat expresia „mare de argint” până nu am văzut scânteierile Mării Ligurice în soarele amiezii.

levanto cinque terre

Clădiri vechi, flori și biciclete

Ce puteți vedea în Levanto

Pe lângă mersul pe jos (musai de ajuns pe Via Garibaldi) și admiratul fațadelor pictate ale clădirilor, Levanto găzduiește și un obiectiv aflat în Patrimoniul UNESCO, Loggia Medievale, construită cândva în secolul al XIII-lea.Un alt obiectiv notabil, Biserica Santa Maria della Costa e chiar mai veche de atât.

Și, dacă tot suntem la capitolul biserici, Chiesa di Sant`Andrea întâmpină vizitatorii cu o rozetă gotică faină tare aflată deasupra ușii principale. Una dintre cele mai importante posesiuni ale Chiesa di Sant`Andrea este potirul lui Henric al VII-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman. Cupa, însă, nu este pusă la dispoziția turiștilor decât cu ocazia unor evenimente speciale, iar eu n-am prins așa ceva în scurta mea ședere în Levanto.

loggia medievale levanto

Loggia medievale

Castelul medieval al orașului este perfect conservat, dar poate fi admirat doar din exterior căci este proprietate particulară. Turiștii se pot plimba, însă, prin Piazza Cavour, datând din secolul al XVI-lea, construită inițial ca o curte interioară a unei mănăstiri. Levanto încă inspiră o atmosferă medievală, iar ora exactă dată de clopot, ca pe vremuri, nu face decât să contribuie din plin la această ambianță.

Ce altceva puteți face în Levanto

Levanto are o plaja chiar decentă, destul de lungă și cu nisip fin, ceea ce nu-i chiar obișnuit în zonă. O porțiune este cu plată, amenajată cu umbrele și îngrădită, iar cealaltă parte este cu acces liber.

plaja levanto

Plaja cu plată

Mi-a plăcut lipsa micilor magazine ori bărulețe de pe plajă, dar posibil era din pricină de final de sezon, căci am fost în a doua jumătate a lunii septembrie. Și da, vremea încă era excelentă, apa tocmai bună de scăldat, iar cei mai împrieteniți cu sporturile acvatice își făceau de lucru la caiac ori stand up paddle. Ba, se pare că toamna târziu, atunci când vântul numit Libeccio începe a bate, Levanto devine un paradis pentru surferi.

Pentru cei care preferă a fi mai cu picioarele pe pământ, a fost amenajată o promenadă ce beneficiază inclusiv de o pistă de biciclete.

levanto plaja

Plaja din Levanto

Promenada se prelungește, urmând traseul vechii căi ferate, acum reamenajată, și duce până în satele vecine Bonassola și Framura. A ieșit un traseu pe coastă de până la cinci kilometri, cu tuneluri, golfulețe pustii și peisaje de pus în ramă. Nu vă faceți griji referitor la biciclete, sunt în Levanto magazine care închiriază. În caz că nu sunteți fani pedalat, traseul se poate face pe jos, iar din Bonassola, dacă nu vă mai țin picioarele, luați trenul. Durează 4-5 minute și vă costă cam 2 euro.


Dacă găsiți interesante articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.

levanto cinque terre

Levanto de sus. Cadrul natural e wow 🙂

plaja levanto

Plaja gratuită din Levanto

flori

Flori de vânzare în bazar

levanto cinque terre

Străzi de Levanto

loggia medievale levanto

Loggia medievale mai de aproape

piata italia

Din bazar

trinket market

De prin piață

ca grande universitatea din milano

Milano: tur ghidat gratuit cu Frog Walking Tour. Partea I: detalii organizatorice, Torre Velasca, Universitatea din Milano.

Am prins de la o vreme gustul tururilor ghidate (gratuite au ba) în orașele prin care merg. Vorbesc de tururi pe jos sau cu bicicleta, dimineața sau după-amiaza, organizate de instituții oficiale (precum primării) sau de tineri pasionați, după caz. Mi se pare un mod excelent de a mă familiariza cu orașul, de a afla diferite detalii despre obiectivele din zonă și, de ce nu, de a cunoaște oameni noi.

Tur ghidat gratuit în Milano cu Frog Walking Tour

În Milano a fost mai degrabă vorba despre o refamiliarizare cu urbea, căci mai fusesem în urmă cu niște ani. Căutând internetul în lung și-n lat, i-am descoperit pe cei de la Frog Walking Tour, o gașcă de patru tineri pasionați de orașul lor și dispuși a-și împărtăși cunoștințele despre acesta vizitatorilor.

porta ticinese navigli milano

Porta Ticinese Navigli – nu departe de AirBnb-ul în care am stat 7 nopți

Turul lor se intitulează „Great Milan” și cuprinde obiective din zona centrală, cu celebrul Dom aflat la loc de cinste. Se merge pe jos și durează în jur de două ore sau două ore și jumătate. Deși este prezentat ca fiind gratuit, turul este în realitate pe bază de bacșiș, astfel încât fiecare lasă cât poate și cât crede că merită ghidul: 5, 10, 20 de euro.

Mi-a plăcut faptul că există și o oarecare ordine, ceea ce întâlnim mai rar la un neam de origine latină: pentru a participa trebuie musai rezervat locul completând un formular online, iar anularea se face tot online. Nu e genul de tur la care apar și gata, pornesc la plimbare. Pe băieții de la Frog Walking Tour îi găsiți aici și aici.

Locul de întâlnire pentru turul Frog Walking Tour Milano

este în Piazza San Nazaro, în fața bisericii San Nazaro in Brolo. Se poate ajunge cu metroul, oprire la stația Missori sau Crocetta. Practic, dacă ieșiți de la metrou și aveți în față „ciuperca” Torre Velasca, sunteți în locul potrivit căci punctul de întâlnire e la maxim 5 minute distanță. Eu am venit pe jos, nimic mai înviorător dimineața decât o plimbare pe jos din Navigli, unde am avut cazarea.

tur ghidat gratuit frog walking tour milano meeting point

Locul de întâlnire cu ghidul de la Frog Walking Tour Milano

Ghidul și ceilalți participanți la turul ghidat gratuit Frog Walking Tour Milano

Eu l-am avut ca ghid pe Daniele și mi-a plăcut mult de el. Tânăr, pasionat de științe umaniste, plin de umor, cu un puternic accent italian, destul de arătos și conștient de asta, Daniele are lipici la oameni. Nu-i lipsește nici aroganța specifică italienilor – cred că italienii sunt singurul popor pe care aroganța îi face amuzanți – și, din fericire, s-a dovedit foarte capabil inclusiv de auto-ironie. Una peste alta, mi s-a părut un ghid excelent, cu toate cunoștințele necesare și plin de răbdare.

Navigli milano

Naviglio Pavese, unul dintre canalele din Navigli

După mine, răbdarea e cam musai pentru ghizi: nu se știe niciodată ce fel de oameni participă la tur. În cazul ăsta am fost puțini, vreo 6 sau 8 persoane, toți foarte interesați și curioși. Cei mai simpatici mi s-au părut niște americani, un cuplu de vârstă mijlocie aflat la a nu știu câta vizită în „Cizmă”, pasionați de tot ce înseamnă Italia, de la istorie la il calcio. Ba făcuseră toate eforturile să învețe și limba.

Torre Velasca Milano

a fost prima oprire. Bine, oprire e mult spus, nu ne-am întors spre turn de la locul de întâlnire, Daniele doar ni l-a indicat și ne-a spus câte ceva despre clădirea construită în stil brutalist la finele anilor 50. Aflat în plin centru istoric, printre clădiri gotice și pline de istorie, Torre Velasca nu pare să-și aibă locul, iar ghidul nostru nu s-a sfiit a învinui pentru apariția acestuia graba de a reconstrui de după război, în timpul așa-numitului „miracol economic italian”.

Torre Velasca milano

Torre Velasca

Hotărât lucru, localnicii preocupați de subiect sunt împărțiți între cei ce consideră Torre Velasca o greșeală și cei care văd în clădire un mod de a conecta trecutul cu viitorul. Căci asta a fost intenția arhitecților: în loc de un zgârie-nori în stil american, foarte la modă în perioada aceea, au vrut să construiască o clădire înaltă, utilă, dar care să amintească de un turn de pază din vremuri medievale, reușind astfel să se încadreze cumva în peisajul centrului istoric.

gelato milan frog walking tour

Fără o gelato, două, trei, nu se poate. Piazza San Nazaro pe fundal

Între noi fie vorba, se pare că nici dacă ar fi vrut n-ar fi putut face ceva din oțel și sticlă atunci, dată fiind starea industriei de oțel și fier din Italia din acel moment. Cel puțin asta a sugerat o firmă din New York însărcinată a face un studiu preliminar la vremea respectivă.

Din seria „știați că?” despre Torre Velasca: unul dintre membrii fondatori ai firmei de arhitectură care s-a ocupat de proiect, BBPR (fondată în 1932), a murit într-un lagăr de concentrare în 1945.

Universitatea din Milano

Aflată foarte aproape de Biserica San Nazaro in Brolo, Universitatea din Milano a fost cea de-a doua oprire. De fapt am vizitat așa-numita Ca’ Granda, sediul central al instituției. Acuma, câți dintre noi ar trece această clădire pe lista obiectivelor de văzut la o eventuală vizită în Milano? Eu, în ciuda unui proces destul de serios de documentare înainte de călătorie, n-o aveam pe listă. Și îmi pare rău căci merită din plin, este o clădire renascentistă, plină de istorie.

Construcția a început în 1456, la dorința Ducelui de Milano de la acea dată, Francesco Sforza. Însărcinat cu proiectul a fost celebrul arhitect florentin Filarete, iar destinația inițială a clădirii a fost aceea de spital pentru săraci.

Sforza intenționa să unească astfel mai multe spitale mici din oraș sub un singur acoperiș în încercarea de a îmbunătăți condițiile de tratament pentru cei bolnavi. Ghidul nostru, cunoscător de ceva mai multă istorie decât noi, s-a dovedit foarte sceptic în privința motivelor: „n-a fost altruism, ci varianta renascentintă a unei mișcări de PR”.

ca granda universitatea milano

Arcadele din Ca’ Granda mai de aproape

În 1930 Ca’ Granda a devenit sediul Universității de Medicină, iar azi este sediul central al Universității de Stat din Milano. Clădirea a fost afectată teribil de bombardamentele Aliaților în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și refăcută apoi încercând a se recupera, pe cât posibil, materialele originale. Mi-a plăcut mult că nu vor ca istoria să se uite: chiar la intrare sunt câteva poze ale Ca’ Granda în ruine, iar pereții sunt știrbiți, cu urme care amintesc de trecut. Au fost lăsați așa intenționat în timpul procesului de restaurare, să nu uite nimeni ce s-a întâmplat.

Din seria „curiozități”: se știe că studenții și fotbaliștii sunt foarte superstițioși. Există o superstiție și la Universitatea din Milano legată de spațiul verde: nimeni nu calcă pe iarbă de teamă că nu va termina facultatea. Evident, în ziua absolvirii nimănui nu-i mai pasă așa că aceea este ziua în care toți dau iama în pătratul verde din mijlocul curții.

universitatea din milano bombardament

Așa arăta după război

ca granda universitatea din milano

Ca’ Granda Universitatea din Milano – detaliu

ca granda milano frog walking tour

Ca’ Granda Universitatea din Milano – detaliu

ca granda milano tur ghidat gratuit

Un trecut zbuciumat

piazza san nazaro milano

După-amiaza e o mică piață în Piazza San Nazaro

milano piazza san nazaro

Tot felul de cercei, coliere și brățări.

duomo italy milan

Buget de călătorie Milano și Cinque Terre. Cât am cheltuit în Italia în aproape două săptămâni (septembrie 2018)

Haideți să vă arăt bugetul meu de călătorie în Milano și Cinque Terre, vacanță făcută toamna trecută, în septembrie. Îmi pare că a fost o vacanță destul de ieftină. Bine, nu chilipir, dar am cheltuit mai puțin decât mă așteptam. Oricum, eu sunt de părere că ne facem vacanțele pe cât de ieftin sau scump ne dorim și ne duce punga. Trebuie numai puțin efort de documentare înainte de plecare.

Pentru Milano și Cinque Terre nu am avut pregătit un buget de călătorie exact și n-am avut niciun plan de bătaie precis, pur și simplu am făcut ce am vrut, când am vrut, după cheful cu care m-am trezit dimineața.Cu un pic de organizare mai atentă, se poate chiar mai ieftin (cel puțin biletele de tren spre și dinspre Cinque Terre puteau fi luate cu reducere semnificativă dacă le cumpăram dinainte).

Am stat în Italia 12 nopți în total: 8 în Milano și 4 în Levanto, poarta către Cinque Terre. Din Milano am făcut și două excursii de o zi: una în Varenna, cea de-a doua în Vigevano.

Biletul de avion nu este inclus în total, eu am ajuns în Milano cu Air Italy, unde am prins o pomană de bilet: 360 de euro Bangkok – Milano și retur (nu căutați că nu mai zboară ruta asta din martie 2019). Dară de ajuns nu-i o problemă, sunt o mulțime de companii low-cost care zboară din România spre Milano.

Dacă am uitat să trec ceva, e vorba de câte o Cola sau o gelato luată pe ici, pe colo, deci tabelul poate fi privit cu o marjă de eroare, însă una nu prea mare.

Categorie Cheltuială Suma în EUR
Obiective turistice bacsis ghid tur ghidat Milano 10
Diverse cosmetice 23.83
Transport tren Malpensa – Cadorna 13.5
Transport metrou 1.5
Suvenir Album de arta San Maurizio 29
Obiective turistice Intrare Pinacoteca di Brera 10
Transport metrou 1.5
Transport cartela 10 calatorii 13.8
Transport tren Milano – Varenna retur 13.4
Transport tren Milano – Vigevano retur 7.2
Obiective turistice intrare Turn Forzesco Vigevano 3
Obiective turistice Intrare La Scala Museum 9
Transport tren Milano – Levanto 26
Transport Cinque Terre Train Card pentru o zi 16
Transport tren Monterosso – Levanto 4
Transport ferry Levanto – Portovenere si retur 35
Transport tren Levanto – Milano 26
Transport tren Milano – Malpensa 13
Cazare Hotel Palazzo delle Stelline Milano 1 noapte 72
Cazare Levanto 4 nopți 112
Cazare AirBnb Milano Navigli 7 nopți 360.32
Mâncare și băutură 354.81
Total 1144.86
Transport Air Italy BKK – Milano și retur 360

Buget de călătorie Milano și Cinque Terre: cazarea

Cazarea în Milano

Când lumea spune că Milano e un oraș scump se referă și la cazare. Hotelurile sunt scumpe fără a fi grozave, pentru o locație cât de cât centrală trebuie băgată adânc mâna în buzunar. Practic, tot uitandu-mă la hoteluri găseam că cele în care aș vrea să stau sunt minim 100 de euro, iar cele mai accesibile ca preț nu îmi spuneau nimic și-mi păreau că nu merită banii.

Cred că sufeream și de un pic de eroare de judecată, căci încă nu mă adaptasem mental la prețuri europene, comparam cu Asia unde pentru 100 de euro poți sta la 4 stele sau chiar, cu puțin noroc, la 5 stele.
airbnb milano italia

Airbnb Navigli

M-am îndreptat apoi către AirBnb și m-am uitat direct la apartamente în cartierul care mă interesa cel mai mult, Navigli. Nu eram pentru prima dată în Milano, iar de data asta voiam să stau într-un loc plin de viață seara târziu și cât mai aproape de sufletul aperitivo. Așa că am închiriat o cameră la localnici în Naviglio Pavese, într-o clădire istorică. Am plătit 360 de euro pentru o cameră pentru șapte nopți, micul dejun inclus, acces la bucătărie și baie proprie. Curățenie exemplară, amplasare cum voiam, n-am a mă plânge de nimic.

italia milano muzeu la scala

Muzeul La Scala

La întoarcerea din Cinque Terre urma să mai petrec o noapte în Milano și atunci am găsit un hotel pe gustul meu, unul cu o istorie fascinantă și aflat chiar peste drum de Santa Maria delle Grazie, biserica ce adăpostește Cina cea de Taină, celebra frescă a lui Leonardo da Vinci. Despre Hotelul Palazzo delle Stelline am scris aici.

Cazarea în Cinque Terre

s-a dovedit a fi la fel de problematică.A sta într-unul din cele cinci sate părea puțin cam prea scump față de cât (credeam eu) că merită așa că m-am orientat către La Spezia sau Levanto, „porțile” către Cinque Terre. Toată lumea părea să se cazeze în La Spezia, un loc mai tineresc și mai activ.

Cum după o săptămână în Navigli și o privire în buletin deja mă simțeam bătrână, am optat pentru Levanto și am fost foarte mulțumită de alegerea făcută. Orășelul e într-adevăr liniștit, adormit, dar plăcut tare, cu fațadele caselor pictate, un părculeț liniștit, apusuri decente, o plajă nu prea rea și punctul de plecare pentru multe activități în natură precum drumeții sau ciclism montan. Nu la fel de mulțumită am fost de cazarea cam murdară pentru care am plătit 112 euro pentru patru nopți cu mic dejun inclus.

Buget Milano și Cinque Terre: obiective turistice și activități

În articolul de aici am povestit cum am regăsit Milano după un deceniu. Spoiler alert: mi-a plăcut la nebunie. Unul dintre motivele pentru care mi-a plăcut atât de mult și pentru care îmi place Europa în general, e faptul că multe obiective turistice și muzee pot fi vizitate gratuit în anumite zile sau sunt reduceri substanțiale pentru cetățenii UE de anumite vârste.

Și nu doar pentru că „românului îi place ce e moka”, așa cum am mai auzit spunându-se, ci pentru că mi se pare important ca cei care doresc să învețe despre cultură, artă și istorie să o poată face la prețuri deloc prohibitive.

Pe lângă asta, sunt și o mulțime de evenimente gratuite. Bunăoară, cât am stat în Milano am participat la diverse spectacole de muzică de film sau clasică, vizionări de film, bașca intrări gratis la muzee precum Museo del Risorgimento.

Puzderia de asemenea evenimente, precum și faptul că deja văzusem priveliștea de sus, de pe Dom, și admirasem Cina cea de Taină a lui da Vinci la vizita anterioară, au făcut ca în tabelul meu de cheltuieli să apară puține obiective turistice pentru care am plătit.
milano italia basilica di san lorenzo

Basilica di San Lorenzo – concert de muzică de film

De fapt, descoperirea milaneză delicioasă la această vizită, magnifica biserică San Maurizio al Monastero Maggiore, permite intrarea gratuită tuturor vizitatorilor. Locul mi-a plăcut atât de mult încât mi-am dorit să-i susțin cumva, așa că am luat de la magazinul de suveniruri un album de artă cu picturile murale din biserică, picturi datând din perioada Renașterii.

Am mai făcut și două excursii de o zi din Milano: una în Varenna, pe malul lacului Como, pentru a mă vedea cu niște prieteni dragi, și alta la Vigevano, un orășel medieval pe care îl recomand din tot sufletul.

În ceea ce privește Cinque Terre,

lucrurile stau mai simplu: mergem acolo pentru pitoresc, pentru plimbat, pentru sătucurile în sine, pentru natură și drumeții.

M-am încumetat și eu la o drumeție între Levanto și Monterosso al Mare, dar e greu cu kilogramele în plus și așa de tare m-a epuizat încât n-am mai fost bună de nimic restul zilelor. Sunt și câteva galerii de artă în sate, iar Portovenere (care nu e chiar parte integrantă din Cinque Terre) merită toată atenția, eu m-am îndrăgostit de locul acela.

Buget de călătorie Milano și Cinque Terre: mâncarea

Să vă spun: aseară la cină am avut paste, azi la prânz am avut…paste. Aș mânca pizza și paste zilnic, dacă ar fi posibil. Așadar, inutil să menționez că mâncarea din Italia este pe gustul meu. Nici măcar n-am plecat cu un plan sau cu o listă de restaurante, mi-am spus că musai mâncarea trebuie să fie bună. Și a fost.

Singurul preparat pe care nu l-am agreat neapărat a fost celebrul risotto milanese, posibil pentru că nu-s prea mare fan orez în general și mai vin și după niște ani de Asia, unde-s alte tipuri de orez și unde știu a-l găti mult mai bine.

Cele mai bune paste le-am mâncat în Vigevano, într-un restaurant din Piazza Ducale: gătite al dente, cu roșii cherry și cu brânză burrata. Nimic mai simplu și nimic mai delicios!

Mâncarea în restaurantele din Milano e destul de scumpă, deși n-aș zice că prețurile sunt chiar de speriat. Spre comparație, în Bangkok o pizza bună și când spun „bună” apăi zic BUNĂ e de la 600 de baht în sus (adică vreo 17-20 de euro) și tot cam pe atâta e și în Milano în restaurantele din zonele turistice. Așa că prețul la mâncare nu m-a speriat deloc, în Bangkok mâncarea servită la restaurantele occidentale tot cam pe acolo ajunge.

View this post on Instagram

Can't go to Northern Italy and not have an Aperol Spritz. Or more 🙈

A post shared by Cristina (@cristinafaceaventura) on

Sunt și opțiuni ieftine chiar în buricul târgului în Milano

Pe străduțele de lângă Dom se găsește faimosul Luini de unde puteți cumpăra și mai faimoasele panzerotti cu tot felul de umpluturi, de la mozzarella la bacon.

Cu panzerotti am chiar o istorioară, nu mâncasem la prima mea vizită aici, iar acum am făcut un tur gratuit ghidat al orașului și ghidul, Daniele, mi-a tot recomandat să le încerc. Și să vedeți minune: panzerotti aveau gust de…scovergi. Aluatul, cel puțin. În zona de unde sunt eu aluatul cela se umple cu brânză, se împăturește în aceeași formă ca panzerotti și se prăjește în ulei încins. I se spune brânzoaică. E, fix aia e și panzerotti, doar că au umpluturi mult mai variate. I-am și spus mamei că în Italia lua doi-trei euro gătind așa ceva.

View this post on Instagram

I am not a morning person. I mean I'd rather not sleep at all than wake up in the morning to catch a sunrise. Or better yet, just #watch the #sunset and forget about the sunrise altogether. I did try to be on the #beach in time for sunset every #evening while in Levanto (see, I DO make an effort). One of those evenings I was so hungry after roaming about all day I couldn't wait for #dinner but couldn't miss the sunset either. So grabbed a #focaccia and something to drink (alcoholic, yes, shhh!) and ran on the beach. This focaccia is #vegetarian and it was surprisingly good. I usually avoid vegetarian focaccia or #pizza as I find it quite bland, but once again Italians know their stuff when it comes to food. I simply devoured it.

A post shared by Cristina (@cristinafaceaventura) on

O altă opțiune ieftină și în aceeași zonă a Domului este Pizza Spontini, unde pentru vreo 7 euro e rost de ostoit foamea cu o felie de pizza grăsană și o Cola. A trebuit să apelez la locuri precum Pizza Spontini căci ora mea de prânz e total diferită de cea a italienilor. Astfel, mă trezeam că n-am unde mânca pentru că restaurantele erau închise. Practic, singura zi în care am avut un prânz așa cum trebuie în Milano a fost cea în care m-am plimbat prin Cimitero Monumentale și zona Porta Garibaldi.

italia milano pizza spontini

Pizza Spontini

Tot într-o astfel de zi cu restaurante deschise de negăsit am intrat și la Pasticceria Marchesi, unde am mâncat cea mai scumpă prăjitură din viața mea: o monoporzione lampone pe care am dat 10 euro. Ce-i drept, a fost și bună.

italia milano pasticceria marchesi monoporzione lampone prajitura

La 10 euro trebuie să-i fac o poză

În Cinque Terre,

din nou, lucrurile au stat mai simplu: focaccia, pizza și farinata la greu, cu niscai ravioli și mozzarelline printre. Oricum, atât în Milano, cât și în Cinque Terre n-am lăsat nicio zi să treacă fără una ori mai multe gelato. Vin și cu o mică recomandare: Slurp în Monterosso al Mare face niște gelato artigianale de m-am lins pe degete și mai multe nu!

Am intrat și în supermarket de câteva ori, mai întâi pentru cosmetice căci zburasem doar cu bagaj de mână, și apoi pentru apă și alcool sau când mi se făcea poftă de fructe.

Buget de călătorie Milano și Cinque Terre: transportul

Prin Milano m-am deplasat mai mult pe jos, iar când distanța nu mi-a permis, am luat metroul. Mi-am luat chiar și o cartelă de 10 călătorii, dar am estimat greșit cât voi folosi mijloacele de transport așa că am rămas cu jumătate de călătorii neutilizate. Biletele se cumpără de la automate, n-am prea văzut ghișee în afara locurilor de unde se iau bilete pentru Malpensa Express. Nu zic că nu sunt, ci doar că eu n-am văzut.

buget calatorie milano cinque terre

Străzi Milaneze

În Cinque Terre

tot trenul e de bază, există și Cinque Terre Train Card care costă 16 euro pentru o zi în sezonul de vârf și include drumuri nelimitate între La Spezia și Levanto. Altfel, un singur bilet oriunde între La Spezia și Levanto costă 4 euro. Călătoria între sate durează puțin, cam 2-3 minute. Cei cu un nivel de fitness mai ridicat și cu mai mult timp la dispoziție pot opta pentru drumeții, dar oricum ar fi, cu trenul tot veți merge la un moment sau altul.

milano italia calatorii strazi milaneze

Ceva vechi la tot pasul

Un alt mod de transport între sate este feribotul, pe care eu îl recomand pentru că una e să vezi cele cinci sătucuri din tren sau pe jos și alta e de pe barcă. E o altă perspectivă și una cât se poate de interesantă. Eu am plătit 35 de euro pentru un bilet valabil o zi întreagă, opriri oriunde și oricând între Levanto și Portovenere.

Între Milano și Levanto am mers tot cu trenul și aici puteam economisi bine, ba chiar până la jumătate din costul biletului. La rezervarea în avans sunt reduceri substanțiale, când m-am uitat inițial cu o săptămână înainte, biletul era redus de la 26 de euro la 15. Numai că nu aveam plan exact de ajuns ori dată fixă așa că am cumpărat la preț întreg în ziua călătoriei.

Am avut parte și de o întârziere sănătoasă de vreo 50 de minute la întors din Levanto spre Milano, când s-a stricat locomotiva. Apropo de asta, Trenitalia despăgubește în proporție de 100% contravaloarea biletului în cazul în care întârzierea e mai mare de 60 de minute. Asta în caz că vă aflați prin zonă și aveți parte de întârzieri.


Dacă vă plac poveștile citite aici, nu uitați să vă abonați pentru a fi primii care află când scriu ceva nou. Pentru aventuri povestite live, mă puteți urmări și pe Facebook sau Instagram.

cimitero monumentale milan travel italy

Zi relaxantă cu obiective turistice din Milano mai puțin căutate de turiști. Cimitero Monumentale, Cartierul Porta Garibaldi, Parcul Indro Montanelli, Bosco Verticale.

Am inclus în excursia din Milano o zi relaxantă de mers pe jos prin oraș. Relaxantă pentru că a fost fără un plan exact, o zi care a început leneș, mai târziu decât de obicei, pornind de la stația de metrou Garibaldi.

Am sfârșit a petrece acea zi admirând Bosco Verticale, plimbându-mă prin Cimitero Monumentale, explorând tot mai popularul cartier Porta Garibaldi și citind în Parcul Indro Montanelli. Bonus, toate aceste obiective turistice din Milano menționate în articol sunt gratis.

Bosco Verticale sau Pădurea Verticală

a fost prima oprire. Bosco Verticale este un proiect apărut din dorința de sustenabilitate, un proiect ce a câștigat câteva premii, printre care și prestigiosul International Highrise Award în 2014.

bosco verticale milan unicredit tower

Bosco Verticale de la distanță alături de Unicredit Tower

Bosco Verticale sau Pădurea Verticală, este, așa cum îi spune numele, o pădure dezvoltată pe verticală, devenind fațada unui ansamblu rezidențial. Este o idee magnifică ce îl are în spate pe arhitectul Stefano Boeri, arhitect preocupat de poluare și de orașe verzi.

Ideea, spune el, a început a încolți în Dubai, unde a văzut orașul dezvoltându-se rapid, dar construit în așa fel încât zgârie-norii doar amplificau căldura. Boeri și-a propus să facă ceva diferit, proiectul a prins și a atras atenția, iar țări precum Olanda vor să găsească soluții pentru a-l implementa și pentru locuințe sociale, nu doar în ansambluri rezidențiale de lux, cum se întâmplă acum.

cimitero monumentale milan

Obiective turistice din Milano mai puțin populare: Cimitero Monumentale, un cimitir-muzeu-parc

De la Bosco Verticale am mers pe jos către…cimitir. Nu pentru că voiam brusc a onora predilecția pe care o am pentru gotic, ci pentru că Cimitero Monumentale este de fapt un muzeu în aer liber, așa de faine și artistice sunt mausoleele. Iar dacă mai e nevoie de un motiv în plus, aflați că locul adăpostește și o versiune mai mică a Coloanei lui Traian. Da, chiar aceea din Roma care povestește despre războaiele daco-romane.

Pe la mijlocul veacului al XIX-lea, mai marii orașului au decis a desființa câteva cimitire mici și a le unifica, iar rezultatul e astăzi deopotrivă parc și muzeu în aer liber, dar și loc de odihnă veșnică pentru personalități precum Alessandro Manzoni, Arturo Toscanini sau Giuseppe Meazza. Ba chiar și Verdi a fost îngropat aici timp de vreo lună. Remarcabil e că, deși este un cimitir catolic, există o zonă pentru familii necatolice, dar și una evreiască.

cimitero monumentale milan

Cimitero Monumentale Milano

cimitero monumentale milan

Una dintre sculpturile din Cimitero Monumentale

Cimitero Monumentale nu are deloc apăsarea și tristețea unui loc destinat celor fără de viață, ci aduce mai degrabă a parc decorat cu multe sculpturi arătoase.

Bine, eu vorbesc din perspectiva persoanei care nu e la prima tură de turism prin cimitir, ba a trebuit să mă adăpostesc de ploaie la intrarea într-o criptă în Père Lachaise din Paris și prin 2008 am stat o noapte într-o pensiune în Sibiu care era și casă de servicii funerare și mai era și peste drum de țintirim. Nu vreți să auziți ce glume erau pe noi a doua zi dimineață după așa cazare.

Sculpturile din Cimitero Monumentale sunt într-adevăr opere de artă, iar dacă nu știți încotro să vă îndreptați în imensul muzeu în aer liber de peste 250.000 de metri pătrați, la intrare se pot găsi gratuit hărți marcate cu cele mai impresionante mausolee. Eu am preferat doar să mă plimb aiurea și să mă bucur de liniște.

cimitero monumentale milano italia

Aleile din Cimitero Monumentale

porta garibaldi milan

Porta Garibaldi

Cartierul Porta Garibaldi Milano

Din cimitir am plecat de foame cu gândul de a merge în Chinatown, dar m-a cucerit zona din jurul Porta Garibaldi, un arc în stil neoclasic construit pentru a comemora vizita lui Francisc I de Austria în 1825, dar dedicat apoi eroului național Garibaldi.

Cartierul ăsta freamătă de viață (da, în ciuda apropierii de Cimitero Monumentale), e plin de restaurante, magazine chic, baruri și cluburi, iar momentan e unul dintre locurile cele mai interesante pentru a experimenta viața de noapte milaneză. Fiind ora prânzului, eu m-am mulțumit cu o terasă unde am putut mânca ceva, bea un pahar cu vin și nelipsitul espresso și trage cu urechea la conversațiile corporatiștilor ieșiți la prânz.

obiective turistice din milano palazzo dugnani

Palazzo Dugnani Milano

autum milan park indro montanelli

Parcul Indro Montanelli

Parcul Indro Montanelli Milano

Ziua am încheiat-o citind pe o bancă în Giardini Pubblici Indro Montanelli, cel mai vechi parc din oraș, care astăzi poartă numele jurnalistului Indro Montanelli.

Este și o statuie a acestuia în grădina publică, în apropiere de locul în care a fost împușcat în picioare în 1977 de membri ai grupării teroriste Brigate Rosse. Deși parcul este o atracție în sine, acesta include și alte obiective turistice din Milano precum Muzeul de Istorie Naturală, Planetariul, dar și Palatul Dugnani, construit în secolul al XVII-lea.

indro montanelli park milano italia

Parcul Indro Montanelli

Mai jos am lăsat harta traseului făcut de mine și, pentru că vreau să mă laud, mai e și o a doua hartă, care arată cât am mers pe jos întreaga zi. Din Parcul Indro Montanelli am continuat spre Dom și apoi Navigli, unde aveam cazarea. Deloc rău pentru o zi relaxantă, așa-i?

milan walks map

Traseul Bosco Verticale – Cimitero Monumentale – Porta Garibaldi – Parcul Indro Montanelli

 

milan walks map

Bosco Verticale – Cimitero Monumentale – Porta Garibaldi – Parcul Indro Montanelli – Il Duomo – Naviglio Pavese


Citiți și:

Buget de călătorie Milano și Cinque Terre. Cât am cheltuit în Italia în aproape două săptămâni (septembrie 2018) 

Milano: tur ghidat gratuit cu Frog Walking Tour. Partea I: detalii organizatorice, Torre Velasca, Universitatea din Milano.


Dacă vă plac poveștile citite aici, nu uitați să vă abonați pentru a fi primii care află când scriu ceva nou. Pentru aventuri povestite live, mă puteți urmări și pe Facebook sau Instagram.

hotel italy palazzo delle stelline travel accommodation

Unde am stat în Milano, categoria „în pat cu istoria”. Hotel Palazzo delle Stelline

Dacă este vreun motiv principal pentru care aș putea recomanda hotelul ăsta, apăi acela e distanța față de unul dintre cele mai importante obiective legate de moștenirea lui da Vinci din Milano, adicătelea celebra frescă Cina cea de Taină. Este atât de aproape încât dacă arunci o piatră din ușa hotelului, sigur spargi o fereastră a bisericii Santa Maria delle Grazie, care adăpostește pictura murală pentru care mulți ajung a plăti aproape înzecit să o vadă.

Recunosc, divaghez și exagerez, dar cam am un dinte împotriva agențiilor care profită la modul măgăresc de popularitea lucrării geniului renascentist. Adică îmi pare cam deplasat a cere de cinci ori mai mult (da, am văzut oferte de peste 60 de euro!) pentru un tur de vreo trei ore care include și Il Cenacolo Vinciano. Asta în condițiile în care biletul la preț întreg pe site-ul oficial e 12 euro la care mai pui încă 3.5 dacă intri la vizita ghidată. Printre avantajele enumerate de agenții e că nu stai la coadă! Ceea ce-i un mare fâs pentru că oricum biletul, chiar și luat pe cont propriu, e cu programare deci nu stai la coadă nicicum.

Eu am plătit 5 sau 6 euro acum mai bine de 10 ani, asta incluzând reducerea de 50% pentru că eram tânără/studentă. Și nu zic, e normal ca o agenție să crească prețul, dar un 20-25 de euro îmi pare rezonabil, suficient să mănânce și ei o pâine, dar și să apuce a se culturaliza un Gigel cu venituri medii și cu dorința de a evolua un pic spiritual, artistic, intelectual și mai cum vreți voi.

Acum că m-am calmat, vă spun că nu puteți merge să vedeți Cina cea de Taină în pijamale, chiar dacă hotelul e atât de aproape, dar puteți da o fugă rapidă înainte sau după micul dejun să întrebați dacă a anulat cineva în ziua respectivă și așa poate aveți noroc a vedea fresca în cazul în care n-ați mai apucat bilete și nu vreți să faceți burdihanele (și mai) mari vreunei agenții lacome. Șmecheria asta cu întrebatul dimineața mi-a spus-o Daniele, ghidul pe care l-am avut la un tur ghidat gratuit al orașului, despre care voi scrie, sper, curând.

hotel italy accommodation travel palazzo delle stelline

hotel italy accommodation travel palazzo delle stelline

Pe lângă faptul că-i așa aproape de Santa Maria delle Grazie (și de alte obiective, să ne înțelegem), Palazzo delle Stelline este într-o zonă centrală și sigură, aproape de stația de metrou Cadorna, dar și de trenul care duce la aeroportul Malpensa. De fapt, acest din urmă avantaj m-a determinat să aleg hotelul ăsta: veneam din Cinque Terre și aveam nevoie de un loc unde să stau pentru o noapte înainte de a zbura spre București.

Okay, recunosc, l-am ales și grație istoriei interesante. Am mai spus că îmi plac locurile de cazare care au ceva special, fie sunt decorate funky, fie au o istorie aparte. Ei bine, hotelul ăsta a fost în secolul al XV-lea o mănăstire a unor călugărițe benedictine, denumită Santa Maria della Stella. Ulterior, din ordinul arhiepiscopului de Milano, San Carlo Borromeo, clădirea a fost transformată în spital pentru săraci, iar apoi în orfelinat pentru fete, poreclite „stelline” (adică steluțe) în amintirea fostelor călugărițe. În anii ’70 orfelinatul a fost mutat, iar clădirea a fost cumpărată de primărie.

hotel italy accommodation travel palazzo delle stelline

hotel italy accommodation travel palazzo delle stelline

hotel italy accommodation travel palazzo delle stelline

Astăzi e un hotel de 3 stele și un centru important de conferințe, congrese și diferite alte evenimente. Este extrem de curat, păstrează foarte multe detalii arhitectonice originale, inclusiv scările de piatră. Există și o curte interioară tipică secolului în care a fost construită clădirea, cu o grădină privată despre care se spune că ar fi fost la un moment dat parte a unei podgorii dăruită de către Ludovic Maurul lui Leonardo da Vinci în semn de mulțumire pentru serviciile sale. Chiar dacă nu veți înnopta aici, grădina e un loc excelent, ascuns de lume, pentru o băutură sau un prânz ușor în timpul verii, atunci când se deschide un bar-restaurant.

hotel italy accommodation travel palazzo delle stelline

 

hotel italy accommodation travel palazzo delle stelline

 

hotel italy accommodation travel palazzo delle stelline

Utile: micul dejun este inclus, dar nu l-am încercat pentru că m-am trezit târziu. Am plătit în jur de 70 de euro pentru o noapte.

Ce n-a fost chiar ok: liftul este, cred, cel mai mic lift pe care l-am văzut în viața mea. Nu l-am folosit, clădirea are puține etaje și am preferat a urca scările, doar se presupune că-s cele originale, vechi de secole! De asemenea, pereții sunt cam subțiri, puteam auzi cum îi suna cineva pe skype pe cei din camera vecină.

Toate pozele sunt fie de pe booking.com, fie de pe site-ul hotelului.


Dacă vă plac poveștile citite aici, nu uitați să vă abonați pentru a fi primii care află când scriu ceva nou. Pentru aventuri povestite live, mă puteți urmări și pe Facebook sau Instagram.

Cum am găsit Milano după mai bine de un deceniu

Milano este primul oraș pe care l-am vizitat în afara țării. Eram destul de tânără și cu buget foarte limitat, am stat la un hostel nu mai știu pe unde în oraș, iar vizita asta a reprezentat începutul meu într-ale backpacking-ului. Era perioada aia în care telefoanele ne erau inutile pentru că roaming-ul era scump, harta de hârtie era sfântă și eu alergam de bezmetică de la un obiectiv la altul pentru că încă nu învățasem despre mine că și călătoritul ăsta îmi place așezat și că nu-i musai să văd tot.

milan streets

Străzi milaneze

Am stat atunci patru zile, trei în oraș și una în Como. M-a impresionat Milano la vremea aceea, l-am iubit pentru că m-a primit frumos, cu străzi vechi, cu artă, istorie, gelato, sport (în perioada aia mă uitam la fotbal și San Siro era în cap de listă), iar în Como a trebuit să-mi țin respirația o clipă când am ajuns pe malul lacului, așa de frumos mi s-a părut.

Mi-a fost și destul de prietenos cu bugetul, am văzut Cina cea de Taină pentru o nimica toată, beneficiind de reducerea aferentă celor sub 25 de ani. Domul era cu intrare gratis, iar de urcat n-a fost scump deloc.

milan royal palace palazzo reale

Palatul Regal

Între timp

am văzut destule alte locuri, nu le știu numărul exact pentru că nu călătoresc pentru statistici, ci pentru sufletul meu. Nu-s nici prea multe și nici prea puține. Îmi permit, de cele mai multe ori, a călători cu un buget mult mai generos decât cel avut la dispoziție atunci și nici atât de tânără nu mai sunt precum eram la prima vizită.

Atâtea schimbări s-au petrecut cu mine încât mă întrebam cum s-a schimbat și orașul. Mă gândeam, inevitabil, că fascinația mea pentru Milano e datorată faptului că e primul oraș străin pe care l-am văzut, așa ceva nu are cum să nu-ți rămână în suflet.

autumn in milan indro montanelli park

Toamnă în parcul Indro Montanelli

Cum mi s-a părut Milano după atâta vreme

Ei bine, ca să nu mai lungesc vorba, vă spun că m-am reîndrăgostit de Milano! Am petrecut în oraș cinci zile pline și mi-a plăcut și mai mult decât la prima vizită. Da, evident că s-a schimbat între timp, e mult mai aglomerat, carabinieri stau cu mitraliera în brațe în Piazza del Duomo, au aceleași probleme cu imigranții ca multe alte orașe europene, e sufocat de turiști, iar serviciile în industria ospitalității sunt destul de proaste, fără a fi jignitoare, căci numai italienii pot fi nepoliticoși fără a fi jignitori.

Dar, Doamne, ce oraș tânăr, vibrant și plin de viață! Cu oameni îmbrăcați cu gust, cu multă artă, istorie, boutique-uri cu articole de modă unice, evenimente și expoziții la tot pasul. Cu vechi și nou amestecat, cu urât presărat peste magnific, cu o mulțime de străzi de descoperit și cu multă mâncare delicioasă de mâncat.

Milano nu e un oraș frumos, însă e un oraș viu, exuberant, în care mereu se întâmplă câte ceva. Și e singurul oraș european, în afara Lisabonei, în care mi-ar plăcea să locuiesc.


Dacă găsiți interesante articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.

L.O.V.E. maurizio catellan milan stock exchange

Bursa din Milano, în fața căreia se află controversata statuie L.O.V.E. a și mai controversatului Maurizio Cattelan

la scala theatre milan

Teatrul La Scala

naviglio pavese milan navigli district

Naviglio Pavese în cartierul Navigli

piazza del duomo milan

Piazza del Duomo

pinacoteca di brera milan

Pinacoteca di Brera

san maurizio al monasterio maggiore milan sistine chapel

San Maurizio al Monastero Maggiore sau „Capela Sixtină din Milano”

milan street

Străzi milaneze

torre velasca milano milan

Torre Velasca, o clădire în stil brutalist

wall of dolls zidul papusilor milan milano feminicide

Wall of Dolls, un zid cu păpuși pentru a atrage atenția asupra crimelor împotriva femeilor

Drumeție în Cinque Terre, traseul Levanto – Monterosso al Mare. Ce-a fost bun, ce-a fost rău, ce-a fost frumos.

A fost odată ca niciodată un tânăr înțelept și pasionat de natură care i-a spus unei Cristine mai puțin înțelepte că „în drumeții sau mers pe munte nu corpul e cel care te lasă primul, ci capul”. Un deceniu și jumătate mai târziu, Cristina, la fel de puțin înțeleaptă, avea să îi dea dreptate tânărului, astăzi nu chiar atât de tânăr.

Cristina, evident, sunt eu. Și aveam să descopăr că mintea îți joacă feste nu doar urcând ceva Everest sau participând la concursuri de anduranță, ci și urcând un…deal în Italia. Na, fiecare după posibilități.

Mai precis, în cazul meu este vorba despre dealul care leagă Levanto de Monterosso al Mare, un traseu de drumeție în Cinque Terre pe care oamenii normali îl fac în două ore și jumătate, hai trei. Eu am plecat la 10 dimineața și am ajuns în Monterosso cinci ore mai târziu.

Drumeție în Cinque Terre, traseul Levanto – Monterosso al Mare. The bad.

Scuza cum că mi-a luat atât de mult pentru că m-am oprit des să pozez, să admir peisajul și să reînvăț să respir ține cam pentru trei sferturi din traseul Levanto – Monterosso al Mare. Apoi am uitat cât de frumos era tot ce vedeam, am început să bombăn, să dau cu picioarele în bolovani, să arunc sticla cu apă cât colo (nu săriți, am luat-o apoi, nu las gunoi!), să mă așez precum copiii răsfațați fix în fund și să refuz să mă mișc de acolo. Pentru că “da` nu mai ajungem?”

Ultimele două ore din această drumeție în Cinque Terre le-am petrecut sperând la fiecare colț să zăresc Monterosso, dar tot ce vedeam erau și mai mulți copaci, și mai multă mare, și mai mult deal.

A fost o plimbare cu bucluc: priveliște splendidă, e adevărat, dar spre final mi se părea că nu se mai termină. Credeam că voi înnopta acolo și mai multe nu! N-am experimentat niciodată în viața de adult așa nervi și aproape isterie în fața a ceva atât de frumos. Și da, tânărul despre care am povestit la începutul articolului avea dreptate: mintea mi-a cedat, corpul mă mai ținea, chiar dacă eram la nivelul șontâc-șontâc.

Să mai amintesc și de pensionarii germani și francezi care treceau pe lângă mine parcă plutind în timp ce eu mă zbăteam fără aer? M-au depășit grupulețe de oameni trecuți de 60 de ani. Ori să mai zic de tipul care practica trail running de a alergat un sfert din traseu și care nu respira alergând așa cum respiram horcăiam eu mergând ?

drumetie in cinque terre

Monterosso de sus

Drumeție în Cinque Terre, traseul Levanto – Monterosso al Mare. The Good.

am ajuns în Monterosso!

Da, după cinci ore, însă am reușit! Și cum am ajuns, m-am pus pe testat toate gelateriile care mi-au ieșit în cale – am găsit că Slurp e cea mai bună, în caz că vă interesează.

Dar ce vreau să spun e că există speranță. Chiar dacă n-am mai fost bună de nimic în restul zilelor petrecute în Cinque Terre după ce am făcut traseul Levanto – Monterosso al Mare, întreaga poveste m-a făcut să îmi doresc o condiție fizică mai bună. Așa că de vreo trei săptămâni merg la sală.

Că nu-s eu în stare să fac prea multe nici la sală nu prea contează acum, important e că merg și vedem rezultatele mai târziu, când voi pluti și eu pe dealurile din Cinque Terre precum pensionarii ceia sau franzuțul super fit care, după ce m-a văzut behăind de oboseală și m-a prins singură prin Portovenere câteva zile mai târziu, m-a invitat în oraș. Am refuzat de rușine, nu cumva să vrea să povestim despre trasee de drumeție în Cinque Terre și de cum am fost în pragul crizei de nervi pe un delușor italian.

traseul levanto - monterosso al mare

Priveliștea nu-i rea deloc.

Drumeție în Cinque Terre, traseul Levanto – Monterosso al Mare. The Beautiful.

După ce m-am văitat atât, musai să vă spun că peisajul pe traseul Levanto – Monterosso al Mare este, într-adevăr, de vis și merită fiecare fărâmă de efort. Expresia „mare de argint”, citită și răscitită prin tot felul de cărți și articole, nu mi-a fost pe deplin înțeleasă până nu am văzut Marea Ligurică sclipind la amiază.

Este nu doar un traseu frumos, dar și divers: începe asfaltat și continuă fie ca o cărare pe lângă mare, fie ca o cărare prin pădure, fie ca o alee plină de bolovani. Iar Monterosso privit de sus este o mică bijuterie. Fie și doar pentru acea priveliște vreau să revin în Cinque Terre și să decopăr mai îndeaproape Riviera Italiană.

Drumeție în Cinque Terre, chestiuni organizatorice

Deși pentru a accesa anumite trasee din Cinque Terre turiștii trebuie să plătească, traseul Levanto – Monterosso al Mare este gratuit și foarte bine marcat cu roșu și alb. E bine să rețineți marcajul și să îl căutați în cazul în care la un moment dat simțiți că vă rătăciți, în anumite locuri e pictat pe copaci sau stânci.

Cred că cel mai bine de vizitat e primăvara și toamna. Vara e și prea cald și prea aglomerat. Eu am fost la finele lui septembrie, vremea perfectă și lume pe dealuri doar cât să nu fie pustiu.

Aveți nevoie de apă și cremă de protecție solară. De încălțăminte specială pentru trekking/hiking nu e neapărată nevoie, dar nici în sandale sau papuci n-aș merge.

În afara cazului în care aveți o condiție fizică bună spre foarte bună, fapt pentru care vă invidiez, ar fi bine să începeți urcarea dinspre Levanto spre Monterosso. În sens invers e mai abrupt și poate fi descurajant.

Traseul începe în Levanto, sub „vila albastră” care trebuie să aibă ceva nume oficial, dar pe care nu m-am străduit să-l aflu. Vila este cumva peste drum de portul de îmbarcare în feribotul care duce spre satele din Cinque Terre și imposibil de ratat dacă faceți o plimbare pe faleza din Levanto. Indicatorul spre Monterosso e discret, dar vizibil.


Dacă găsiți interesante articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.

drumetie in cinque terre

De pe traseul Levanto – Monterosso al Mare

drumetie cinque terre levanto monterosso

Cam așa s-a văzut când m-am apropiat de Monterosso al Mare.

levanto monterosso drumetie cinque terre

Aici e la plecare, golfulețul acesta duce spre Levanto.

cinque terre monterosso drumetie levanto

Monterosso al Mare tot mai aproape

levanto monterosso al mare cinque terre

Încotro?

drumetie levanto monterosso cinque terre

Aici traseul Levanto – Monterosso al Mare devenise doar o cărăruie cu vedere la mare.

drumetie cinque terre monterosso levanto

Monterosso al Mare de sus. A meritat tot efortul.

levanto cinque terre

Levanto de sus. Nici priveliștea asta nu e de lepădat.

traseu levanto monterosso padure cinque terre

Traseul Levanto -Monterosso al Mare trece și prin pădure.

marea ligurica cinque terre

În drum spre Monterosso.

levanto monterosso drumetie cinque terre

Aceasta este vila albastră, de sub ea începe traseul spre Monterosso.

levanto monterosso drumetie

Sub arcada vilei albastre se află indicatorul către Monterosso al Mare. Acesta este începutul traseului.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén