Road trip: Laos Loop - ziua 3. R & R în Tha Lang. Plus Anul Nou

După cum ziceam, am reușit a ajunge pe 31 Decembrie seara la Sabaidee Guesthouse în Tha Lang.

Tha Lang este un sătuc de-a lungul râului Nam Theun, care nu prea mai e râu acum, ci mai degrabă un lac format în urma nu știu căror proiecte de baraje și hidrocentrale. Nu sunt foarte multe locuri de cazare în zonă, doar vreo două-trei pensiuni, însă cătunul vine cu multe recomandări, atât de la oameni de turism din Thakhek, cât și din ce-am citit online precum și de la cei câțiva omi pe care îi știu personal și care au fost în Laos. Ca întotdeauna, zicala cu pomul lăudat și sacul se adeverește. Nu că e un loc nașpa, chiar nu. Dar nu e nici atât de wow precum mi-a fost descris. Pe de altă parte, este cel mai plăcut loc în care se poate petrece prima noapte în timpul Laos Loop. Chiar dacă în Nakai există varianta unei cazări mai bune, cu siguranță nu poate oferi natura (a se citi lacul) din Tha Lang.

Sabaidee Guesthouse mi-a fost atâta de ridicată în slăvi încât mă așteptam să fiu întâmpinată de ceva zei înalți de doi metri, semi goi și cu pătrațele pe abdomen, pregătiți să-mi facă masaj toată noaptea de Revelion. Ei, aș! Nici măcar de cazarea ce-o rezervasem cu vreo trei săptămâni în urmă nu am avut parte. Pentru că, așa cum am zis – Asia de Sud-Est. Și, tot așa cum am zis, țipatul și enervatul nu-și au rostul. Mai ales că nu e vorba de vreun hotel de 5 stele, ci de-o casă de oaspeți pentru backpackeri de trei dolari pe noapte.

La sosire – nici urmă de rezervarea pe care o făcusem prin bookingdotcom pentru două nopți. Ne-am gândit că vom petrece aici noaptea de 31 și, cum toți suntem cam băutori, cel mai bine e să rămânem și pe 1 pentru a ne reveni, iar pe 2 ianuarie dimineața să mergem mai departe. Doar timp aveam berechet. Nu și camere. Tot ce aveau disponibil era o cameră dublă și locuri în dormitor comun.

Fata de la recepție să facă infarct când i-am arătat rezervarea făcută online, l-a sunat pe proprietar care nu știa cum să-și mai ceară scuze. Într-un final ne-am înțeles ca ăi doi din noi de vor dormi în dormitorul comun stau gratis, iar pentru a doua noapte se va mai scotoci el de o a doua cameră. A mai promis niște beri din partea casei și am bătut palma telefonic.

Mai spre seară, când a ajuns și ne-a adus berile, s-a scuzat din nou și voia să mai adauge și niscai țucat la tocmeală că mă tot întreba dacă îl iert dacă mă pupă. E un om așa cam la 1.50, foarte amuzant și primitor și ușor dement. Știe să se facă plăcut, stă mereu printre hipioții de se cazează la el, dă binețe, glumește și drojdește cu oaspeții. Doar că nu-și citește rezervările făcute online, am avut acces la laptopul de la recepție că muzica vine de pe iutub și oricine poate face pe dijeiul, iară omul avea vreo 97 de mail-uri necitite.

20170101_134825 — Ză crismăs tree. Pe bune

Pensiunea în sine nu are nimic special, dar fetele de lucrează acolo sunt toate foarte tinere și amabile. Nicidecum nu are ieșire la lac, așa cum am fost lăsată să cred. Da, poți vedea lacul, dar e peste drum, nu te poți arunca de la tine din bungalow fix în apă pentru a te trezi dimineața. Mâncarea nu e grozavă (în afara clătitelor care îs fix clătite ca la noi, nu pancake style), dar e proaspătă. Organizează și câteva excursii interesante: răsărit cu barca pe lac, sau o zi întreagă cu barca pe lac – de la răsărit la apus plus vizitat ceva sat tradițional între timp, drumeție la apus cu jeep-ul. Sunt și hamace de lenevit, vreo două corturi de închiriat, foc de tabără, bere ieftină. Una peste alta, nu e un loc rău și, again, depinde de persoană. Rekăi i-a plăcut enorm atmosfera, dar ea nu a mai fost în locuri asemănătoare. Pentru noi, restul, a fost doar un loc util cu oameni de treabă.

Și, cum ziceam, cu bere ieftină. E un amănunt important pentru că pe 1 ianuarie băieții au luat-o de la 10 dimineața cu bere, au băut vreo 30 pe nesimțite plus niscai whiskey prost. Săracul proprietar ne-a zis a doua zi la plecare „I like your style” și ne-a dat și niscai croissante de drum din partea casei. Doar am fost cheltuitori mari, am lăsat acolo in două zile vreo $130 în patru oameni, cred că era mai scump și dacă stăteam acasă și beam alcool de la aprozar. Am uitat să spun că la guesthouse fac produse de patiserie proaspete, moștenire de la coloniștii francezi. Nu, merdenele n-am văzut. Spre lauda mea, eu nu am băut DELOC pe 1 ianuarie. Nu voiam să fiu mahmură a doua zi pe serpentine.

20170101_005235 — Dovada că am beut și apă

Dară la sosire, pe 31 decembrie, am țucsuit oleacă tocmai ca să uit că era să mor de câteva ori în aceeași zi. N-a fost un Revelion urât, pe la 11 jumate tot personalul s-a adunat în restaurant, ne-au chemat să petrecem cu ei, i-au chemat și pe cei ce erau afară la focul de tabără. Oameni simpli, modești care se bucurau sincer să dansezi și să te pozezi cu ei. Jur că i-am iubit pe toți!