Călătorii solo la feminin. Interviu cu Anca Șerban, cea care ne duce în (cel puțin) 1001 călătorii.

Anca se plimbă singură și ne povestește despre asta pe blogul ei, 1001calatorii. A mers din Canada în Slatina, din Rio în Curtea de Argeș, din India în Vatra Dornei. Este genul de călătoare care găsește bucurie oriunde, atât în orașele mari și haotice cât și în drumețiile în mijlocul naturii. Iar dacă nu e pe drumuri, atunci sigur plănuiește următoarea plecare.

Am luat-o puțin la întrebări și mi-au plăcut atât de mult răspunsurile ei, încât n-am nicio îndoială că este și o persoană tare faină, nu doar o călătoare neobosită. Sunt convinsă că citind ce are Anca a ne spune, veți ajunge la aceeași concluzie.

https://www.instagram.com/p/B6rIPqSH7Px/

Care a fost prima ta călătorie solo și cum de te-ai decis să pleci neînsoțită?

O călătorie cu trenul la Viena și Budapesta în vara lui 2008. Nu mai fusesem decât o singură dată în străinătate și voiam să retrăiesc bucuria de a descoperi locuri noi, așa că m-am gândit că poate mă descurc și singură, fără o agenție sau alți oameni care să facă asta în locul meu. S-a dovedit că nu e chiar așa de greu și ăsta a devenit stilul meu de a călători, iar călătoriile principalul meu viciu. Nu mi-am pus niciodată problema că plec neînsoțită: am fost un copil independent și am crescut în stilul ăsta, e important pentru mine să nu depind foarte mult de alții, să fiu stăpână pe propria mea viață, să-mi permit mici libertăți ca aceea de a călători până la capătul lumii și înapoi.

Evident, ți-a plăcut această primă escapadă, doar de atunci tot călătorești. Așadar, cum îți alegi destinațiile? Ai o listă cu locurile în care musai vrei să ajungi și te ții de ea sau „mergi după ureche”?

Sunt locuri în care îmi doresc să ajung și le urmăresc constant, mă uit după bilete de avion, chiar fac planuri de vacanță destul de detaliate ca să îmi dau seama câte zile aș avea nevoie să stau acolo. Și mai sunt acele locuri care nu sunt deloc pe radarul meu și pe care mă hotărăsc pe nepusă masă să le vizitez. Așa a fost iarna trecută, când voiam să merg în Argentina, dar am găsit bilete de avion pentru Brazilia și mi-am zis ”de ce nu?”, nu suna așa de rău să fiu de Anul Nou în Rio 😀 Am cumpărat biletele de avion și am avut cea mai grozavă vacanță de până acum.

Îmi place să las loc și imprevizibilului, încă mai visez la o călătorie lăsată complet în voia hazardului, în care să mă urc la întâmplare într-un tren și să văd după aceea unde ajung. Dar încă mi-e teamă de conductori, cred 😀

https://www.instagram.com/p/B8TjHgNJvfv/

Am văzut că tu te plimbi foarte mult și în România, în orașe mici și mai puțin tentante din punct de vedere turistic. Ai un loc preferat de la noi din țară?

Îmi place foarte mult să călătoresc pe cont propriu prin țară, cu trenul sau cu autocarul, și să vizitez tot felul de orașe și orășele în care n-am fost niciodată. Găsesc ceva interesant în fiecare dintre ele și puține lucruri se compară cu bucuria de a te urca într-un tren, cu o cafea în mână și cu playlistul preferat în telefon și să pleci spre un loc nou și necunoscut 😊 Nu am locuri preferate în România, am locuri în care m-am simțit bine și-mi amintesc cu plăcere de ele: Vatra Dornei, Sulina, Craiova, Saschiz, Curtea de Argeș. Mie mi-a plăcut și la Slatina, așa că e greu să fiu dezamăgită când e vorba de călătorii 😊

Dar un loc preferat din toate cele vizitate până acum?

Nu am un singur loc preferat, îmi plac orașele mari și agitate, dar pline de viață, ca Rio de Janeiro, New Delhi, Tokyo, Marrakesh. Sunt o lume într-un oraș, nu te plictisești niciodată. Dar îmi place și natura, așa că încerc să le împac pe amândouă.

https://www.instagram.com/p/B6tzeHAH7zH/

Cei ce iți urmăresc blogul știu că ai fost în locuri considerate a fi periculoase pentru femeile care călătoresc singure precum Rio sau India. Și, totuși, sunt destinatii in care nu ai merge solo, ci doar alături de prieteni sau pereche? 

Nu. Sunt doar locuri în care nu mă duc deocamdată pentru că sunt zone de conflict.

Care a fost cea mai neplăcută sau nesigură situație în care te-ai aflat în călătoriile tale? Și cum ai depășit-o?

În călătoria din Turcia spre Caucaz am avut două zile dificile, în prima m-am rătăcit prin Trabzon, seara, și m-au ajutat niște localnici să găsesc pensiunea, în a doua zi autobuzul care ne ducea de la Trabzon la Batumi ne-a abandonat la granița cu Georgia și a trebuit să trec granița pe jos și să iau un taxi din partea cealaltă împreună cu o familie din Azerbaijan. Apoi când am ajuns într-un final la hotel am aflat că nu aveam cazare.

De fiecare dată am găsit ajutor la localnici, chiar dacă ne înțelegeam mai mult prin semne. Oamenii îți sar singuri în ajutor, e emoționant când se întâmplă asta și știi că n-au niciun interes, n-o să-i mai vezi niciodată, nu te cunosc, e pur și simplu bunătate și o legătură între oameni care n-are nevoie de limbaj.

https://www.instagram.com/p/B7p7PGwFrAE/

Ca urmare a intrebării de mai sus, ce măsuri de siguranță îți iei în general în călătorii?

Cele pe care mi le iau și în București sau la noi în țară 😊 Evit locurile dubioase și oamenii așijderea și încerc să nu umblu noaptea prin locuri pe care nu le cunosc.

Ești control freak în planificare sau lași loc și de spontaneitate? 

Ambele 😀 În ultimii ani, dacă nu-mi iese ceva așa cum am planificat eu acasă, nu mă mai stresez din pricina asta. Peste vreo zece zile ar fi trebuit să plec la New York, dar între timp SUA au anunțat restricțiile de călătorie din cauza pandemiei cu coronavirus și e neclar dacă voi mai putea călători sau nu. Vara trecută eram în Hong Kong în timpul protestelor de stradă și șansele erau 50-50 să nu mai pot decola în ziua plecării, se anulaseră sute de zboruri.

Nu pot controla totul și nici nu-mi doresc asta. Dar mă pot pregăti cât mai bine, astfel încât să mă pot bucura de călătorie, în loc să mă stresez că am uitat să-mi notez adresa hotelului.

https://www.instagram.com/p/B8l-y5ypePo/

Trebuie să intreb, căci e o întrebare pe care o primesc și eu adesea: te simți singură vreodată in călătoriile tale?

Da, dar mult mai rar decât își imaginează alții 😊 Nu prea m-am potrivit cu preferințele altora la călătorii, însă asta e mai degrabă o scuză pe care mi-o spun mie, în realitate îmi place foarte mult să călătoresc singură, îmi aduce aminte de explorările din copilărie când totul era o aventură, mai grozave decât descoperirea Americii. Dar sunt momente în care a fi doar tu cu tine nu e de ajuns, chiar dacă în jurul tău sunt mulți oameni.

https://www.instagram.com/p/B6rNuLTnAHf/

Și ultima întrebare: ce sfaturi ai pentru femeile care ar vrea să călătorească singure, dar din diverse motive nu o fac?

Să înceapă treptat, cu locuri mai ușor de vizitat (cum sunt cele din Europa) și cu drumuri mai scurte, să vadă dacă le place sau nu. Iar dacă nu le place, asta e, nu trebuie ca o călătorie să fie în vreun fel anume, doar să ne bucurăm de locurile pe care le vedem, de experiențe, de faptul că trăim într-o lume extraordinar de frumoasă.

---

Călătoriile solo feminine nu-s un baubau, după cum am încercat a povesti și în acest articol publicat acum ceva vreme pe lipa-lipa. Deși privite încă oarecum circumspect la noi, sunt totuși o mulțime de românce care călătoresc singure. Și ne place. Prin această serie de interviuri încerc să vă prezint câteva dintre ele, poate găsiți inspirație. Recunosc, pe mine mă inspiră fiecare în parte.

Sursă foto.