O zi în Hiroshima. Partea I – Castelul Rijo
Hiroshima. Simpla mențiune a acestui oraș trezește deopotrivă emoție și curiozitate. Doar este orașul ras de pe fața pământului în 1945, atunci când prima bombă atomică a fost folosită în război. Orașul este astăzi refăcut, dar nimeni nu a uitat ce s-a întâmplat acum mai bine de șapte decenii și, deși Parcul Memorial și muzeul aferent reprezintă punctele centrale ale oricărei vizite în Hiroshima, mai sunt și alte obiective atât în zonă, cât și în oraș.
https://www.instagram.com/p/BnVMf_NAXw7/
Unul dintre acestea este Castelul Rijo sau, cum mai e cunoscut, Castelul Hiroshima. Construit între anii 1589-1599 de către Mori Terumoto și declarat Comoară Națională în 1931, Castelul Rijo este un exemplu excelent de hirajiro (adică de castel construit pe teren plat, spre deosebire de deal, locul preferat în mod tradițional pentru a ridica o asemenea clădire).
https://www.instagram.com/p/BrjtwYzlsfq/
Ceea ce stă la dispoziția turiștilor în zilele noastre nu este castelul original, acesta fiind distrus împreună cu restul orașului în timpul celui de-al doilea război mondial. Construcția de astăzi este o replică fidelă a turnului principal (tenshu) realizată cu ajutorul tehnologiei și materialelor moderne – ciment în special – în opoziție cu lemnul de pin, care era materialul predominant al vechiului Castel Rijo. Și, deși poate la prima vedere clădirea nu pare impresionantă, cu toate că are peste 26 de metri și este teribil de arătoasă, nu strică să facem un exercițiu de imaginație (așa cum e cazul, de altfel, cu toate obiectivele istorice).
Să ne imaginăm, așadar, acest castel la 1600: pe lângă tenshu din zilele noastre mai erau tot felul de clădiri secundare, turnuri și turle, iar domeniul era atât de vast încât cuprindea o bună parte din zona modernă urbană din Hiroshima de azi, unde s-au construit apartamente, clădiri de birouri, școli sau magazine. Mai avea castelul și trei șanțuri cu apă pentru apărare, iar râul Otagawa era barieră naturală în partea de vest.
În urma abolirii sistemului feudal în Japonia, Castelul Hiroshima a rămas fără daimyo, dar a căpătat o nouă menire: aceea de centru militar important. De fapt, de aici veneau ordinele militare în timpul Primului Război Sino-Japonez și tot aici au fost staționate trupe în timpul celui de-al doilea război mondial, trupe menite a opri o eventuală tentativă a americanilor de a invada Japonia.
După o așa istorie tumultoasă, Castelul Rijo și-a găsit liniștea, astăzi fiind un muzeu unde vizitatorii pot vedea costume de samurai și cum se trăia în Japonia medievală, pot afla informații referitoare la istoria orașului și a castelului și se pot îmbrăca în costume japoneze tradiționale. La ultimul etaj așteaptă o vedere panoramică asupra Hiroshimei. Pe lângă turnul principal (tenshu), pe domeniul actual al castelului se mai pot vedea și un templu shinto denumit Hiroshima Gokoku Jinja, dar și ninomaru, ce reprezenta a doua linie de apărare în timpuri de demult.
Muzeul în sine e așa și așa și, din păcate, cele mai interesante exponate nu pot fi fotografiate. Deși în general sunt ascultătoare și nu-s genul de turist care face poze pe ascuns, nu m-am putut abține la niște costume de samurai care aduceau a Darth Vader așa că le-am fotografiat la coborâre. Ce să fac, nerdul amator de sci-fi din mine iese la iveală când nici nu mă aștept.
Dacă vă plac poveștile citite aici, nu uitați să vă abonați pentru a fi primii care află când scriu ceva nou. Pentru aventuri povestite live, mă puteți urmări și pe Facebook sau Instagram.
15 Comments
ianca
Ai de mine ce costume de samurai, bine ca le-ai pozat! :))) Other than that, cum de ai ajuns in Hiroshima? (nu stiu daca ai mai spus pe aici, scuze) De curiozitate. 🙂
Cristina
Daaaa, chiar nu-mi place să fiu genul ăla de turist care face poze pe furiș și de obicei nu o fac, dar acum nu m-am putut abține. Doar pentru a vedea costumele de samurai și merită muzeul, cred că-s partea cea mai interesantă. Also, chiar un samurai e inspirația pentru masca lui Darth Vader. Îl chema Date Masamune. Pe samurai 😀
Am ajuns în Hiroshima pentru că-s cam defectă și am o fascinație pentru locuri legate de războaie și în general le fac loc în călătorii (așa am făcut și în Coreea de Sud, am fost la granița cu Nordul, în Zona Demilitarizată, la Muzeul Războiului din Ho Chi Minh, la Killing Fields și Muzeul Genocidului în Cambodgia etc.) Nu puteam rata ocazia când am fost în Japonia și mi-am propus ori Hiroshima ori Nagasaki, în cele din urmă am ajuns în Hiroshima pentru o zi. Am venit cu autobuzul de noapte din Tokyo și am plecat cu shinkansen-ul (omg bullet train – îmi plac și trenurile btw :)) ). N-am avut decât o zi la dispoziție, din păcate. Oricum n-ai zice că e un oraș distrus de o bombă atomică. E total refăcut.
ianca
Multumesc pentru detalii – si mie mi-ar placea acolo, si ah, their bullet trains – I just do research on them, dar am inteles ca-s tare faine. 🙂
Cristina
Da, e fain de vizitat, dar de locuit în Japonia n-aș putea. Suntem noi barbari pe lângă ei, dar parcă toți sunt roboți și totul e numai muncă, not my style, eu am descoperit de ceva vreme că munca multă nu-i bună, totul trebuie cu măsură :))
Shinkansen-ul e fain tare, numai că eu am dormit tot drumul. Și așa de lin e încât n-am simțit ori auzit nimic.
Cristina Dragomir
Privind imaginile nu pot sa nu ma intreb cum de ei au putut reconstrui o intreaga regiune distrusa si ai nostri nu sunt capabili sa plombeze ca lumea niste gauri in asfalt. Bravo lor! Intrebarea mea e retorica… nu astept raspuns la ea. Doar ma minunez si eu de ce pot face oamenii atunci cand le pasa.
Cristina
Da, japonezii au un mare respect pentru trecut și pentru natură (deși asta cu natura nu știu ce să mai zic acuma după ce au dat liber la pescuit comercial de balene).
Marius
Arata superb. Sper sa ajungem si noi in Japonia desi as prefera ca prima tara din Asia vazuta sa fie Thailanda, este si mai accesibila 🙂
Cristina
Da, Japonia arata grozav! Japonia e ok pentru turisti, e si foarte safe, totul la timp, regulile is reguli si stii la ce sa te astepti, doar ca e cam scumputa.
Daca aveti nevoie de ajutor in a va planui traseul prin Thailanda, let me know (va rog, nu va axati doar pe Phuket, oricat de celebru ar fi, deja din noiembrie pana in ianuarie se vorbeste multa romana acolo, sunt si alte locuri mult mai faine unde puteti experimenta Thailanda).
Marius
Uite chiar as vrea o recomandare. Noi putem merge in Asia doar incepand cu luna mai. Ai idee ce putem vizita fara sa prindem un muson ? O sa avem si fetita de 3.5 ani cu noi, daca facem 2 opriri as prefera in a doua sa stam 2-3 nopti pentru a rezista drumului.
Ps: da, e f populara acum Thailanda in Romania. Am un prieten care a fost acum 10 ani prima data si a revenit anul trecut. A zis ca e socat de diferenta, aflux mare de turisti inclusiv romani
Cristina
Hm, in mai e o loterie in sensul ca puteti avea noroc de o prelungire a sezonului secetos sau poate incepe in forta sezonul ploios. In caz de sezon ploios sa va asteptati la vreme foarte calda si umeda. Va poate fi greu in primele zile pentru ca e total diferit de vara noastra, unde caldura e uscata si ploaia racoreste. Aici ploaia nu racoreste, doar se ridica si mai multa umezeala in atmosfera. E genul ala de caldura care te face sa te simti lipicios de cum iesi din casa.
Eu v-as recomanda sa zburati spre Chiang Mai intai, chiar daca ploua muntele va fi plin de verde si ati vedea campuri de orez daca va aventurati mai „la tara”.
Despre stat la soare – Phuket, Krabi, Koh Chang adica locurile mai celebre vor fi in plin muson, dar sa stii ca atunci cand zic ca e o loterie, chiar e: poti sa ai noroc de super vreme. Si oricum ploile sunt tropicale, nu ploua non-stop, doar sa aveti voi ghinion sa prindeti furtuni sau perioade cu multa ploaie.
Locuri precum Koh Samui, Koh Tao sau Koh Phangan, Khanom sunt mai ferite si-s ok in perioada asta. Practic daca te uiti pe harta sa fie cumva in Golful Thailandei si in partea mai nordica a Golfului, zona asta e mai ferita. Zona din Marea Andaman e mai afectata de muson, dar, cum ziceam, e o chestiune de noroc. Eu niciodata nu merg „la mare” aici in full season, nu vreau sa ma calc pe picioare cu toata lumea.
Duduia Magda
Spune-mi că ai trăit și emoția cireșilor!
Nu știu de ce, însă dintotdeauna m-am gândit la Japonia ca la o țară de pe altă planetă. Serios, parcă nu e din lumea asta! Nu e vorba doar de moștenirea culturală, ci mai degrabă de disciplina oamenilor, de interesul față de trecut, de valori, de performanțe, de cum au reușit japonezii să îmbine trecutul și viitorul!
Cristina
Nu, n-am fost în Japonia în timpul sakura, din păcate, am fost ca și cadou de ziua mea făcut de mine pentru mine, iar ziua mea nu e în perioada sakura 🙂
Și da, Japonia e o altă lume, pe care ți-e drag să o vizitezi și pe care cred că noi, europenii, n-o vom înțelege pe deplin prea curând sau poate niciodată. Poate doar dacă trecem cumva la confucianism vom reuși :)) De aceea cred că e un loc în care n-aș putea locui, tocmai din pricina disciplinei, n-am spirit de roboțel, eu sunt mai hedonistă de la natură :))
o femeie
japonia este pe lista de vazut de multi ani. Vor mai trece niste ani pana sa…
Asa ca iti multumesc. Ai surprins parti cu care japonezii m-au cucerit: disciplina, constructii de lemn, arta de a face cetatile de aparare (taiko e una din cartile mele preferate), respectul pt natura etc
Cristina
Sinceră să fiu, nici eu n-am văzut cine știe ce, am fost doar în Tokyo și Hiroshima, și nu simt că am apucat să „simt” mare lucru. E și pe lista mea cu locuri de întors. Dară eu m-aș întoarce oriunde :))
Cred că cel mai mult m-a uimit spiritul japonez la Muzeul Memorial din Hiroshima unde mă așteptam să văd ceva contra americanilor pentru că na, le-au dat două bombe atomice. Dar nu, totul e despre cum să învățăm din trecut, cum să nu repetăm, cât de urât e războiul și cât de rău fac bombele.
N-am citit Taiko, dar tocmai ce mi-am downloadat pe telefon azi The Book of Tea și-s destul de curioasă să încep a citi.
Pingback: