Drumeție în Cinque Terre, traseul Levanto – Monterosso al Mare. Ce-a fost bun, ce-a fost rău, ce-a fost frumos.

A fost odată ca niciodată un tânăr înțelept și pasionat de natură care i-a spus unei Cristine mai puțin înțelepte că „în drumeții sau mers pe munte nu corpul e cel care te lasă primul, ci capul”. Un deceniu și jumătate mai târziu, Cristina, la fel de puțin înțeleaptă, avea să îi dea dreptate tânărului, astăzi nu chiar atât de tânăr.

Cristina, evident, sunt eu. Și aveam să descopăr că mintea îți joacă feste nu doar urcând ceva Everest sau participând la concursuri de anduranță, ci și urcând un…deal în Italia. Na, fiecare după posibilități!

Mai precis, în cazul meu este vorba despre dealul care leagă Levanto de Monterosso al Mare, un traseu de drumeție în Cinque Terre pe care oamenii normali îl fac în două ore și jumătate, hai trei. Eu am plecat la 10 dimineața și am ajuns în Monterosso cinci ore mai târziu.

Drumeție în Cinque Terre, traseul Levanto – Monterosso al Mare. The bad.

Scuza cum că mi-a luat atât de mult pentru că m-am oprit des să pozez și să admir peisajul ține cam pentru trei sferturi din traseul Levanto – Monterosso al Mare. În realitate trebuia să mă opresc des pentru a-mi aminti cum să respir, iar după o vreme am uitat cât de frumos era tot ce vedeam, am început să bombăn, să dau cu picioarele în bolovani, să arunc sticla cu apă cât colo (nu săriți, am luat-o apoi, nu las gunoi!), să mă așez în fund precum copiii răsfățați și să refuz să mă mișc de acolo. Pentru că “da` nu mai ajungem?”

Ultimele două ore din această drumeție în Cinque Terre le-am petrecut sperând la fiecare colț să zăresc Monterosso, dar tot ce vedeam erau și mai mulți copaci, și mai multă mare, și mai mult deal.

Priveliștea splendidă, e adevărat, dar spre final mi se părea că nu se mai termină. Credeam că voi înnopta acolo și mai multe nu! N-am experimentat niciodată în viața de adult așa nervi și aproape isterie în fața a ceva atât de frumos. Și da, tânărul despre care am povestit la începutul articolului avea dreptate: mintea mi-a cedat, corpul mă mai ținea, chiar dacă eram la nivelul șontâc-șontâc.

Să mai amintesc și de pensionarii germani și francezi care treceau pe lângă mine parcă plutind în timp ce eu mă zbăteam fără aer? M-au depășit grupulețe de oameni trecuți de 60 de ani. Ori să mai zic de tipul care practica trail running de a alergat un sfert din traseu și care nu respira alergând așa cum respiram horcăiam eu mergând ?

Drumeție în Cinque Terre, traseul Levanto – Monterosso al Mare. The Good.

Am ajuns în Monterosso!

Da, după cinci ore, însă am reușit! Și cum am ajuns m-am pus pe testat toate gelateriile care mi-au ieșit în cale – am găsit că Slurp e cea mai bună, în caz că vă interesează.

Dar ce vreau să spun e că există speranță. Chiar dacă n-am mai fost bună de nimic în restul zilelor petrecute în Cinque Terre după ce am făcut traseul Levanto – Monterosso al Mare, întreaga poveste m-a făcut să îmi doresc o condiție fizică mai bună. Așa că de vreo trei săptămâni merg la sală.

Că nu-s eu în stare să fac prea multe nici la sală nu prea contează acum, important e că merg și vedem rezultatele mai târziu, când voi pluti și eu pe dealurile din Cinque Terre precum pensionarii ceia sau franzuțul care, după ce m-a văzut behăind de oboseală și m-a prins singură prin Portovenere câteva zile mai târziu, m-a invitat în oraș. Am refuzat de rușine, nu cumva să vrea să povestim despre trasee de drumeție din Cinque Terre și de cum am fost în pragul crizei de nervi pe un mic deal italian.

Drumeție în Cinque Terre, traseul Levanto – Monterosso al Mare. The Beautiful.

După ce m-am văitat atât, musai să vă spun că peisajul pe traseul Levanto – Monterosso al Mare este, într-adevăr, de vis și merită fiecare fărâmă de efort. Expresia „mare de argint”, citită și răscitită prin tot felul de cărți și articole, nu mi-a fost pe deplin înțeleasă până nu am văzut Marea Ligurică sclipind la amiază.

Este nu doar un traseu frumos, dar și divers: începe asfaltat și continuă fie ca o cărare pe lângă mare, fie ca o cărare prin pădure, fie ca o alee plină de bolovani. Iar Monterosso privit de sus este o mică bijuterie. Fie și doar pentru acea priveliște vreau să revin în Cinque Terre și să decopăr mai îndeaproape Riviera Italiană.

Drumeție în Cinque Terre, chestiuni organizatorice

Deși pentru a accesa anumite trasee din Cinque Terre turiștii trebuie să plătească, traseul Levanto – Monterosso al Mare este gratuit și foarte bine marcat cu roșu și alb. E bine să rețineți marcajul și să îl căutați în cazul în care la un moment dat simțiți că vă rătăciți, în anumite locuri e pictat pe copaci sau stânci.

Cred că cel mai bine de vizitat e primăvara și toamna. Vara e și prea cald și prea aglomerat. Eu am fost la finele lui septembrie, vremea perfectă și lume pe dealuri doar cât să nu fie pustiu.

Aveți nevoie de apă și cremă de protecție solară. De încălțăminte specială pentru trekking/hiking nu e neapărată nevoie, dar nici în sandale sau papuci n-aș merge.

În afara cazului în care aveți o condiție fizică bună spre foarte bună, fapt pentru care vă invidiez, ar fi bine să începeți urcarea dinspre Levanto spre Monterosso. În sens invers e mai abrupt și poate fi descurajant.

Traseul începe în Levanto, sub „vila albastră” care trebuie să aibă ceva nume oficial, dar pe care nu m-am străduit să-l aflu. Vila este cumva peste drum de portul de îmbarcare în feribotul care duce spre satele din Cinque Terre și imposibil de ratat dacă faceți o plimbare pe faleza din Levanto. Indicatorul spre Monterosso e discret, dar vizibil.

Dacă găsiți interesante articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.

Share on Facebook

Tweet

Follow us