5 zile singură în Doha, Qatar | Cristina face Aventură

Dacă mă urmăriți pe Facebook sau Instagram (și dacă nu o faceți, acum este ocazia cea mai potrivită să începeți), știți deja că am petrecut câteva zile în Doha la finele lui noiembrie, în drum spre casă. Iar din story-urile de pe Instagram, precum și din comentariile mele pe diverse grupuri sau pe pagina de Facebook ați văzut cât de încântată am fost de această destinație.

A fost pur și simplu surpriza anului 2019 în materie de călătorii. Mi-a plăcut atât de mult încât sper să revin și anul acesta pentru alte câteva zile.

https://www.instagram.com/p/B5nQDDGnuQV/

Qatar este prima țară din Peninsula Arabă pe care o vizitez

Am Omanul pe listă de ceva vreme, dar încă n-a fost să fie. Iar în Dubai am fost doar în timpul unor escale, însă nu-mi fac griji, va veni și rândul Emiratelor Arabe Unite.

În Qatar am ajuns grație Programului Qatar Stopover, care permite o escală de până la patru nopți în Doha și despre care am ~~să scriu~~ scris un articol separat pe care îl puteți citi aici.

Și pentru că am fost întrebată de mai multe ori dacă am mers în Doha la invitația cuiva au ba, răspund din nou aici: am ajuns în Qatar „pe barba mea”, așa cum îmi fac toate călătoriile.În plus, la câți vizitatori am pe blog, cel mai probabil vom coloniza Marte până să primesc eu invitații de genul.

Întâmplarea a făcut să vizitez Doha la scurt timp după ce câțiva bloggeri de travel cunoscuți au fost invitați acolo, atâta tot. Iar articolele lor chiar mi-au fost de folos în planificarea călătoriei: am devorat, ca de obicei, articolele scrie de Mirela și Cezar.

https://www.instagram.com/p/B5gBCUBn1bM/

Cât de în siguranță m-am simțit ca femeie singură în Doha, Qatar?

Încep cu asta pentru că este întrebarea pe care am primit-o cel mai adesea. Este, de asemenea, subiectul celor mai multe glume înainte de plecare. Începând cu prieteni ori colegi care erau convinși că „te măriți pe la arabi” și terminând cu părinții mei, care-și scuipau în sân că „te răpesc ăia pe acolo”. Iaca, m-am întors de acolo și nemăritată și nehărțuită și nerăpită.

Ba, este unul dintre locurile în care m-am simțit cel mai în siguranță de când călătoresc de una singură, adică de peste un deceniu. Este chiar singurul loc în care nu am fost abordată nici măcar o dată. Da, ca femeie neînsoțită n-aveam cum să nu atrag atenția, dar chiar și privirile au fost discrete, pe furiș. Pe scurt: nimic, dar absolut nimic nu m-a făcut să mă simt incomod în timpul celor 5 zile petrecute în Doha.

https://www.instagram.com/p/B5YJ2pVHg_q/

Ce am făcut timp de 5 zile în Doha?

Păi, în mare parte am pierdut timpul prin Souq Waqif, bazarul din „zona veche” a orașului. Am pus între ghilimele pentru că nimic nu e prea vechi în capitala Qatar-ului. Bazarul ăsta mi s-a părut genial, am văzut de la magazine cu suveniruri la frizerii din alea în stil vechi, cu brici și pămătuf.

souq waqif doha qatar — Culori în Souq Waqif

Sunt în bazar și cafenele cu narghilea, și cofetării cu dulciuri de te lingi pe degete, și restaurante cu mâncăruri bune, servite în porții generoase. Dar și papagali de vânzare ori condimente pentru gătit ori covoare ori croitorii cu foarfece imense. Străzile pieței sunt un labirint în care mi-a fost mai mare dragul să mă pierd în fiecare seară.

football doha qatar — Pregătiri înainte de meci și de a începe nebunia

Am prins chiar și o zi de meci, se juca Yemen – Qatar în Cupa Golfului. Și cum se știe cât de înnebuniți sunt cei din zona asta de lume după fotbal, am apucat să simt atmosfera chiar în Souq Waqif, unde au amenajat un ecran imens. Fotbalul se trăiește la fel de intens și în lipsa berii, să știți, energia mi s-a părut extraordinară.

N-am neglijat nici muzeele,

n-o fac aproape niciodată când merg într-un loc nou. În Doha am ajuns doar la Museum of Islamic Art (MIA) și la Msheireb Museums în timpul acestei excursii.

Deocamdată nu vă spun decât că MIA este unul dintre cele mai faine muzee în care am fost. De fapt mi-a plăcut atât de mult încât l-am vizitat două zile la rând. Mi s-a părut extraordinar ca experiență, nu doar din perspectiva exponatelor. Arhitectura, felul în care sunt gândite colecțiile, modul în care lumina este folosită pentru a pune în valoare obiectele expuse, lipsa aglomerației, toate astea fac din MIA un loc interesant chiar și pentru cei ce nu-s fani muzee.

O zi în Nordul Qatar-ului

Am ieșit din Doha pentru o excursie de o jumătate de zi, cu intenția de a ajunge la Al Zubarah Fort, obiectiv aflat în Patrimoniul Mondial UNESCO. Pe drum am oprit într-unul dintre cele mai mari orașe ale țării, Al Khor, unde am mers în port și la piața de pește. Am vorbit aici puțin cu niște muncitori, indieni din Chennai, încântați nevoie mare de vizitatori și care m-au trimis numaidecât a le vizita țara de baștină. Le-am promis că merg, să văd cum fac să mă țin de promisiune.

https://www.instagram.com/p/B57YpsXpQ1O/

Am mai făcut o oprire și la Al Thakira Beach, ce are o faleză drăguță în curs de amenajare. În zonă se construiește de numa, ca în tot Qatar-ul de altfel. Tot în Al Thakira se află o pădure de mangrove, care se vede de pe faleză doar ca ceva verde la orizont. Dar unde se organizează excursii în cursul dimineții ori la apus, pentru cei dispuși a se da cu un caiac printre mangrove. Da, în Qatar, o țară deșertică.

inland sea qatar — Răsărit în deșert, peste Inland Sea

Răsăritul în deșert la Inland Sea

Dar cea mai cea și cea mai cea experiență din Qatar a fost în ultima mea dimineață acolo: am apucat să văd răsăritul în deșert, la Inland Sea. Știu că e mai populară varianta apusului, alături de dune bashing într-un 4×4, dar eu am simțit că aș vrea să experimentez răsăritul. M-am gândit că așa ar fi și puțin mai liber. Și a fost o experiență atât de faină încât n-am nimic de adăugat la ceea ce am scris chiar în acea dimineață, pe pagina mea de Facebook. Textul suna cam așa:

Musai trebuie sa va spun acum pentru ca-s inca entuziasmata si daca mai astept n-am sa mai am acelasi patos: am fost sa vad rasaritul in desert.
Dincolo de rasarit in sine (care pentru mine a fost ceva nou, soarele apare dintr-o data, rotund, si creste tot mai mare), niciodata n-am vazut stelele atat de aproape si atat de mari! Si sunt crescuta la tara, unde se vad stelele aproape in fiecare noapte.
Am avut tot desertul doar pentru mine. Se vedeau luminitele de la cei din tabere/caravane si am trecut pe langa niste corturi de localnici, dar nicio alta masina pe dune, nimeni treaz pe nicaieri.
Am prins camilele dormind. Costelive saracele, muncite cu turisti, rumegand linistite, unele dormind cu gatul intins ca dinozaurii. Iar eu iubesc camilele, cele mai caraghioase animale, Dumnezeu trebuie sa fi fost beat cand le-a desenat.
Am dezumflat singuri cauciucurile pentru ca nu era nimeni pe acolo. Bine, eu am tinut lanterna si Wassim le-a dezumflat, dar totusi.
Am auzit pasari si soimi salbatici si am vazut urme lasate de vulpi de desert.
Am mers cu masina pe dune de nisip in bezna completa. Iar apoi, cand s-a luminat, am mers cu desertul in stanga si marea in dreapta.
Qatar a fost surpriza placuta a anului pentru mine si in ultima zi a mea aici m-a rasfatat cu experienta asta. Care nu m-a entuziasmat musai gratie rasaritului, ci asa, cu totul.