Povești cu dor de ducă și aventuri câte și mai câte

Cristina face Aventură

Category: Cazare Page 1 of 2

hotel sau hostel

Hotel sau hostel? 3 motive pentru care mă cazez uneori la hostel și cum poți avea și tu o experiență plăcută într-un hostel. Cu exemple.

Numai pe parcursul călătoriilor de anul trecut am stat așa: la hoteluri de 5 stele, în hosteluri, în apartamente AirBnb și la resorturi cu plajă privată. De-a lungul timpului m-am mai cazat în pensiuni, în boutique hotels, într-o fostă mănăstire fost orfelinat, în boatels, într-o fostă farmacie, în căbănuțe de bambus în mijlocul pădurii și în campinguri.

Fără a intra prea mult în detalii, preferatele mele sunt pensiunile (guesthouses) sau hotelurile de tip boutique și cele design ori cele care au o istorie interesantă, ceva ce le face unice. Dar am stat și mai stau uneori și la mult hulitele hosteluri.

spring river resort laos cazare cabane bambus

Cazare la căbănuțe în Laos la Spring River Resort

Hotel sau hostel? Este hostelul un baubau?

Dacă toată lumea e ok cu ideea de hoteluri luxoase sau resorturi nu știu de care, am sesizat că încă se mai strâmbă din nas la hosteluri. Chiar acum câteva luni am văzut niște comentarii negative pe un grup dedicat iubitorilor de călătorii. Lăsând la o parte faptul că fiecare călătorește cum poate și cum vrea, nu credeam că hostelul încă este un „piei, drace!” în viziunea multor turiști români.

Nu, nu mă refer la faptul că sunt persoane care nu s-ar caza în veci la hostel, e ok asta, cum ziceam, fiecare călătorește în stilul lui. De exemplu, pe mine momentan nu mă tentează vacanțele all-inclusive sau croazierele. În plus, cu toții avem o anumită limită atunci când vine vorba de intimitate sau confort.

Mă refeream, însă, la stereotipul conform căruia la hostel e musai să stai cu alți 20 de oameni în cameră, e musai să miroși ciorapii altora, e musai să ți se fure din bagaje, e musai să fie murdar și e musai să fie numai oameni de proastă calitate.

Ei bine, nimic din tot ce am enumerat mai sus nu e musai și eu, deși nu mai stau la hostel prea des, aleg totuși o astfel de cazare din când în când. Iar în articolul de astăzi îți spun de ce și am să-ți dau și câteva idei care să te ajute să alegi un hostel potrivit ție și unde poți avea o experiență plăcută. Asta dacă vei avea vreodată curiozitatea de a testa unul.

1.Stau la hostel pentru că sunt zgârcită

Când am început a călători nu-mi permiteam altceva decât hosteluri. Pentru cei ce mă cunoșteau era practic un dublu eșec: „vai, pleci singură, nu te bucuri de nimic așa, fără cineva lângă tine” și „vai, stai cu alții în cameră, nu aș putea”. Știi vorba ceea cu gura lumii. Așa că am lăsat gura lumii să vorbească, eu am continuat să călătoresc singură și să stau la hostel. Pentru că altceva nu-mi permiteam atunci.

Eram încă studentă sau abia terminasem, nu prea aveam bani și trebuia să prioritizez. Mi-am pus deci întrebarea: ce e mai important pentru mine, să stau la un hotel decent, dar doar să mă învârt pe acolo, să văd totul pe dinafară și să fac practic nimic sau să stau într-un loc mai ieftin, dar să-mi rămână bani pentru diverse experiențe și să vizitez ceva?

Am ales fără ezitare a doua variantă. Un principiu pe care l-am aplicat mereu de atunci: la o cazare mai nu știu cum pot renunța, dar la experiențe memorabile niciodată. Așa că stăteam într-un dormitor comun la hostel, dar mergeam să văd Cina cea de Taină, de exemplu. Pentru că priorități.

De ceva vreme nu mai am limitarea aceasta financiară. Sigur, nu sunt bogată. Doar că îmi permit o cazare faină și să fac și destule activități pe care mi le doresc în călătorii. Cu toate acestea, uneori aleg un hostel pentru că pur și simplu nu vreau să dau prea mulți bani pe cazare. Cu cât îmi rămân mai mulți bani, cu atât pot merge în mai multe călătorii sau pot face mai multe lucruri. Zgârcită, am zis!

hotel sau hostel refillnow bangkok piscină

Mica piscină de la Refillnow! Hostel din Bangkok

2.Stau la hostel pentru socializare

Iaca paradox: „cum, tu călătorești singură, dar vrei socializare?”. Cam da. Oamenii care călătoresc singuri nu sunt niște sălbatici.

Da, îmi place să merg de una singură peste tot pentru că sunt destul de independentă (sau egoistă, dacă vreți) și nu îmi place să fac compromisuri. Și pentru că mi se pare absurd să stau să aștept că alți oameni să aibă timp sau chef sau bani pentru ca așa să apuc și eu să merg în vacanță.

Țin minte că acum niște ani plănuisem cu jumătatea-mi de atunci să mergem la Amsterdam. Numai că el a fost trimis de urgență undeva de către compania la care lucra, chiar înainte de plecare. Ce-am făcut eu? Am plecat la Amsterdam de una singură. Și a fost o excursie excelentă.

Dar asta nu înseamnă că nu-mi place să cunosc oameni. Și hostelurile îmi plac tocmai pentru că au acele spații comune unde poți interacționa cu alți călători. E un mod excelent de a schimba impresii, de a cunoaște oameni de prin toate colțurile lumii, de a afla despre așa-numitele „hidden gems” sau de a împărtăși din aventuri.

Și cel mai fain e că interacțiunea aceasta nu vine cu angajamente ulterioare. Adică dacă întâlnesc pe cineva la hostel și beau o bere și mă întind la povești nu înseamnă că a doua zi ieșim la explorat împreună. Practic, sunt cele mai bune părți din ambele lumi: este și independență totală în ceea ce privește programul și activitățile din călătorie, dar este și rost de socializare. Pentru mine asta e win-win.

hotel sau hostel refillnow hostel bangkok

Refillnow! Hostel Bangkok plin de verdeață

3.Stau la hostel pentru că am stat la cămin în studenție

Și prin asta vreau să adresez problema intimității. Adică înțeleg perfect partea asta, unicul motiv pentru de cele mai multe ori aleg un hotel este legat de importanța spațiului personal. Sunt copil unic, sunt nepot unic, știu ce înseamnă nevoia de intimitate și de un loc doar al meu.

În plus, în general în călătorii, la finele unei zile super pline, petrecută în căldură și umiditate ridicată, de cum intru în cameră arunc toate hainele și mă arunc direct sub duș, iar apoi stau doar în prosop. Ceea ce la hostel nu se prea poate. Dar în studenție am stat la cămin. Din proprie alegere. Și a fost cea mai frumoasă parte a studenției mele, am amintiri și povești să-mi ajungă o viață, nu aș da anii ăia pentru nimic în lume.

Știi ce înseamnă statul la cămin? Înseamnă o cămăruță împărțită cu alți oameni. Cel mai adesea eram patru. Oameni pe care nu-i cunoșteam. Eu, de exemplu, am stat în vreo șase cămine de-a lungul timpului, căci unele se închideau pe timpul verii și trebuia să ne mutăm. Aproape fiecare mutare a însemnat alți colegi de cameră, alți oameni necunoscuți.

Deci am „antrenament” la a împărți camera în acest mod. Și, sinceră să fiu, cred că oricine a fost într-o tabără, oricine a stat într-un cămin studențesc, oricine a fost vizitat de rude îndepărtate pentru o anumită perioadă, are acest antrenament. Că vrem sau nu să-l aplicăm și în vacanțe e, desigur, decizia fiecăruia.

cazare hostel paper plane malaysia kuala lumpur

Hostelul Paper Plane din Kuala Lumpur, Malaysia, este foarte artsy

La hostel diferitele tururi și activități sunt mai ieftine

Acesta nu este un motiv pentru care eu aleg hostelurile, de aceea nici nu l-am trecut la numărătoare. Nu am rezervat niciodată un tur de la un hostel așa că nu îți pot da niciun fel de detaliu din propria experiență.

Între noi fie vorba, nici de la hoteluri nu-mi amintesc să fi rezervat excursii prea des. Sunt una sau două excepții, cum ar fi Negombo, unde am ajuns din întâmplare, fără a avea temele făcute despre oraș, astfel încât a apela la cei de la hotel mi s-a părut cea mai bună variantă. În general, însă, dacă am vrut ceva anume, am apelat direct la o agenție de turism, cum a fost în cazul excursiei de o zi din Zona Demilitarizată din Coreea de Sud sau cea în care am ajuns la Al Zubarah în Qatar.

Însă dacă ești cu un buget limitat, poate fi un motiv pentru a alege un hostel. Sigur, nu știu ce calitate este, în sensul că da, vezi aceleași lucruri ca toți ceilalți, dar nu știu timpul alocat și nici numărul de persoane care participă. Adică prețul ăla mult mai mic trebuie să fie justificat cumva. Dar poate fi o opțiune.

cazare hostel loosha hostel taichung taiwan

O parte din spațiul comun de la Loosha Hostel din Taichung

Cum să ai o experiență plăcută la hostel

Dacă n-ai stat niciodată la un hostel și te-ai decis a încerca și varianta aceasta de cazare, am să las mai jos câteva sugestii care te pot ajuta să ai o experiență pozitivă.

Nu alege chiar cel mai ieftin hostel

Okay, optezi pentru un hostel în detrimentul unui hotel pentru că vrei să faci niște economii, dar asta nu înseamnă că trebuie să-l alegi pe cel mai ieftin din oraș. Este important să ai un anumit grad de confort, este important să fie curat, să fie într-o zonă bună, să îți ofere o anumită siguranță. Așa că nu prețul trebuie să fie cel mai important criteriu de selecție al cazării.

Și un detaliu important, care ține de intimitate: multe hosteluri au camere private sau duble. Iar pentru călătorii solo și dormitoarele comune pot oferi un pic de intimitate, dacă alegi camerele potrivite: sunt dormitoare doar pentru fete, sunt dormitoare cu 4 paturi, cu 6, cu 12 sau mai multe. Evident, cu cât mai multe persoane într-o cameră, cu atât mai ieftin.

Hostelurile mai noi au perdeluță la fiecare pat și poți dormi și-n fundul gol acolo după perdeluța ta, dacă asta dorești. Japonezii au inventat hostelurile capsulă care acum sunt peste tot, acolo iar ai intimitate, chiar dacă nu cine știe ce spațiu. Iar în ultimii ani a prins conceptul de poshtel, o combinație de hostel cu un pic de glam. Nici alegerea unui boutique hostel nu e rea, acestea de obicei având un număr mai mic de paturi și camere.

hotel sau hostel curtea refillnow bangkok hostel

Prin curte pe la Refillnow! Hostel Bangkok

Citește recenzii

Asta e valabil pentru absolut orice tip de cazare, nu doar hosteluri. În general recenziile sunt sfinte. Nu, doar faptul că are nota 9 ori 8.5 pe Booking sau Tripadvisor sau Google Reviews nu e suficient, mai ales în cazul hostelurilor. Fiecare avem propriile criterii, în funcție de vârstă, personalitate sau stilul de a călători și trebuie să citim ce au spus alții înaintea noastră pentru a vedea dacă ni se potrivește hostelul respectiv au ba.

Poate unii dau nota 5 pentru că hostelul nu are uscător de păr, pentru alții asemenea detalii sunt irelevante. Am un prieten care nu ia în considerare cazarea respectivă dacă cineva s-a plâns că e prea cald și aerul condiționat nu funcționează cum trebuie. Pentru mine asta nu contează. Dar tocmai de aceea trebuie să citim recenziile: pentru a vedea ce s-a spus despre lucrurile care ne interesează pe noi. Deci da, atenție la recenzii. Mereu.

Pont: am văzut că pe Booking se poate căuta în reviews după un cuvânt cheie, poți alege dintre cele mai comune căutări sau poți apăsa pe lupă și scrie un cuvânt cheie care te interesează pe tine. Eu, de cele mai multe ori, indiferent de tipul cazării, caut detalii despre „safe” sau „safety” pentru că sunt călătoare solo și mă interesează mult acest aspect. De asemenea, nu te opri la a căuta recenzii pe un singur site.
cazare hostel paper plane kuala lumpur malaysia

Paper Plane Hostel din Kuala Lumpur

Amplasarea

Pentru mine ăsta e, cred, cel mai important criteriu atunci când aleg unde stau. Pentru că este criteriul care determină și alte lucruri importante precum siguranța sau banii cheltuiți ori economisiți pe transport în timpul vacanței.

Dacă am pe listă vizitarea anumitor obiective și transportul în comun este scump, atunci prefer un hostel în zona centrală în dauna unui hotel de 3-4 stele de unde fac 1-2 ore dus-întors în fiecare zi. Pierd și timp și poate ajung la aceiași bani adunând cheltuielile cu transportul în comun. Dacă vreau liniște și pace și să stau într-un cartier mărginaș din care știu că nu voi ieși zilnic, atunci aleg o cazare pe care o cred eu potrivită ocaziei.

Referitor la siguranță, eu încerc să nu stau lângă gări. Știu, pare cumva paradoxal, adică astea sunt considerate zone bune pentru că ai acces la transport spre centrul orașului, spre alte orașe, ba chiar și spre aeroport. Dar, din experiența proprie, zona gărilor atrage cele mai dubioase personaje. Sunt și excepții, desigur, am experimentat chiar eu una în Taiwan.

Însă în general nu m-aș caza nici plătită chiar lângă Gara de Nord din București sau Milano Centrale ori Termini din Roma, ca să dau doar trei exemple. Da, la 1-2 stații de tramvai/autobuz nicio problemă, dar chiar peste drum de gară nu, mulțumesc.

loosha hostel taichung taiwan

O parte din spațiul de socializare de la Loosha Hostel Taichung

Alte lucruri importante de care să ții cont atunci când alegi un hostel:

Nu alege un party hostel. Asta dacă nu urmărești intenționat genul ăsta de cazare, desigur. Cum știi că e destinat petrecăreților? Majoritatea au în nume mențiunea de „party hostel”, iar dacă nu, afli sigur citind recenziile. O mică mențiune: dacă un hostel organizează pub crawls nu înseamnă că e musai un party hostel, foarte multe locuri „cuminți” organizează și asemenea activități (la care chiar îți sugerez să participi din când în când).

Atenție la hostelurile cu recenzii foarte puține. Aici poți să ai noroc: poate fi un hostel nou și foarte fain, dar care n-a apucat să adune prea mulți clienți. Ori poate fi unul nou, dar cam nașpa. Sau unul vechi, dar recondiționat și redenumit. Studiază bine pozele, vezi dacă apar informații și pe alte site-uri și ce zic alți călători despre.

Ore stricte de check-in si check-out. De ce spun asta? Pentru că dacă este un hostel la care te poți caza la orice oră e fain dacă ești tu cel care sosește, dar nu e la fel de fain dacă ești deja într-unul dintre dormitoare și la trei dimineața vine un icsulescu să se cazeze. Să vezi atunci foșneală de bagaje și somn pierdut și deci o zi pe care o începi cât se poate de morocănos.

Lucruri mărunte, dar importante: să ai priza lângă pat; să ai lumină individuală; să ai dulapul propriu. Dacă vizitezi un oraș scump și intenționezi să nu mănânci în oraș, vezi să aibă bucătărie cât de cât utilată. Verifică la recenzii dacă ți se oferă prosop și dacă este gratuit sau contra cost. La fel și cu lenjeria de pat (da, am auzit cazuri în care se cer bani pentru „închirierea” lenjeriei de pat).

5 hosteluri la care m-aș caza și mâine

Ca să vezi că există și hosteluri faine, îți arăt azi (doar) 5. La unele am stat, la altele am avut amici cazați sau m-aș caza chiar și mâine.

Disclaimer: nu sunt link-uri afiliate, nu câștig și n-am câștigat nimic din a vorbi despre niciun hotel sau hostel despre care am scris până acum în categoria cazare. Este și cazul acestui articol.
refillnow hostel bangkok

Refillnow! Hostel Bangkok. Foto de aici.

Refillnow! Hostel Bangkok

Hostel cu piscină? Da, vă rog! Când m-am mutat în Bangkok, până mi-am găsit locșorul meu, am stat la două hoteluri și la acest hostel. Surprinzător, de hoteluri am uitat, nici nu le mai țin minte numele, doar zona aproximativă, dar Refillnow! mi-a rămas în minte. Am stat la ei în jur de 10 zile și țin minte că era mereu, dar mereu, extrem de curat și au multă verdeață. Plus staff-ul filipinez teribil de amabil și apa de băut oferită gratuit oaspeților pe parcursul zilei.

Nu știu în ce măsură s-au schimbat de atunci, au trecut totuși peste 6 ani, deși văd că nu stau rău cu notele pe site-urile de profil. Ce nu s-a schimbat e amplasarea, care nu e chiar aproape de BTS (sky train), cam la 2.5 kilometri. Stând aici am luat prima dată un autobuz în Bangkok – pentru a ajunge la sky train, și am experimentat prima dată o piață locală thailandeză, fără urmă de turiști. Mai este și mult street food ieftin și bun în apropiere.

paper plane hostel kuala lumpur

Paper Plane Hostel Kuala Lumpur. Foto de aici.

Paper Plane Hostel Kuala Lumpur

Acesta este al doilea hostel la care am stat de când sunt în Asia, la ceva ani distanță de primul. Am ajuns la Paper Plane dintr-o întâmplare: în prima mea excursie în capitala Malaysiei m-am împrietenit cu o olandeză în timp ce făceam turul Dark Cave de la Batu Caves. Ea era cazată aici și mi-a povestit de un băruleț fain, un fel de hidden gem, aflat chiar lângă hostel și care nu fusese deschis demult, erau numai localnici pe acolo și oaspeții de la Paper Plane.

Am fost apoi la băruleț, mi-a plăcut, mi-a plăcut și hostelul, amenajat într-o casă colonială veche de peste 100 de ani, cu o terasă nouă drăguță, plină de plante. Este undeva în partea liniștită a orașului, pe o alee neaglomerată, cam la 5-10 minute de mers pe jos de metrou, lângă o stație de poliție. La următoarea tură de Kuala Lumpur m-am și cazat aici câteva nopți și n-am a mă plânge de nimic.

loosha hostel taichung

Recepția de la Loosha Hostel Taichung

Loosha Hostel Taichung

Ultimul hostel la care am stat, în mai anul trecut, în cel de-al doilea oraș că mărime din Taiwan este Loosha Hostel. Am să scriu un articol separat în care voi descrie mai pe larg experiența mea la ei, dar în principiu n-am nimic negativ de comentat. Mi-am încălcat cumva principiul de a nu sta chiar lângă gară și mă bucur că am făcut-o, a fost una dintre surprizele plăcute din punctul ăsta de vedere.

Micul dejun inclus în preț este mic dejun adevărat, nu cereale cu lapte ori un croissant cu suc de portocale. Este o masă în toată regula. Au dormitoare comune, camere duble și family-size și este foarte curat. Loosha Hostel este în zona veche a orașului, supranumită Little Kyoto. Autobuze, gara de tren și autogara de unde se ia busul spre Sun Moon Lake sunt toate la câteva minute de mers pe jos.

two pillows hostel sliema malta

Two Pillows Boutique Hostel, Malta. Foto de aici.

Two Pillows Boutique Hostel Malta

Nu am fost până acum în Malta, era cât p-aci în decembrie trecut, dar am ales a merge în vizită la amicul P. în Anglia rurală. Așa că azi m-am jucat un picuț de-a „dacă aș merge în Malta și aș sta la hostel” și așa am dat de Two Pillows Boutique Hostel, aflat în Sliema. Din ce văd pe site-ul lor, au atât dormitoare comune, cât și garsoniere.

Pe booking au o notă de 9.3 din peste 1200 de recenzii, dară nota singură nu-i suficientă, cum am zis: trebuie citite, să vezi dacă e locul potrivit pentru tine. Par a fi foarte aproape de feribot și autobuz, iară „pièce de résistance” este un mini-centru de înfrumusețare cu saună și jacuzzi. Se pare că accesul este permis și celor care se cazează în dormitoare, dacă rezervă direct de pe site-ul Two Pillows.

ama hostel bangkok

Ama Hostel Bangkok. Foto de aici.

Ama Hostel Bangkok

Din categoria „hostel, hostel, dar eu pe Instagram ce postez?”, am găsit Ama Hostel din Bangkok. Cu toată nepriceperea mea la Instagram și pozat, tot sunt capabilă să recunosc potențialul fotogenic al unui loc. Mai ales când acesta e atât de evident încât mai-mai că-mi scoate ochiul. La Ama Hostel n-am stat, dar văd că nu o duc rău din punctul de vedere al recenziilor: o medie de 9 din aproximativ 300 de review-uri.

Ama Hostel este într-o zonă liniștită de la capătul Chinatown, cartierul din Bangkok despre care toată lumea îți va spune că-i musai de ajuns măcar o dată. Este și în apropierea celor mai căutate obiective turistice din capitala Thailandei: Grand Palace, Wat Pho sau Wat Saket (Golden Mount). Și, evident, nu-i departe de Khao San Road, celebrul centru al distracției din Bangkok.

Sursa foto.


Dacă găsiți interesante articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.

ren i tang penang hotel malaysia

Unde am stat în Penang, categoria „în pat cu istoria”. Ren i Tang Heritage Inn

Când am fost în Penang, Malaezia, n-am ieșit din zona UNESCO a capitalei Georgetown. N-am avut nici măcar curiozitatea de a vedea partea modernă, cu zgârie-nori, a orașului și nici n-am apucat a vizita alte locuri, precum Parcul Național Penang. Am stat doar în cartierul acela plin de clădiri vechi, de artă stradală, muzee și delicii la tot pasul.

Iară la așa locație, mi s-a părut potrivit să aleg și o cazare pe măsură. Am căutat, așadar, un hotel aflat într-o clădire de tip heritage sau, mai pe românește, o clădire de patrimoniu. Sunt destule opțiuni prin oraș, dar eu m-am oprit asupra Ren i Tang Heritage Inn.

ren i tang heritage inn penang malaysia hotel

Intrarea Ren i Tang

Povestea Ren i Tang

Hotelul cu trei etaje aparține așa-numitului stil arhitectural Straits, stil eclectic menit a arăta ce se întâmplă din punct de vedere arhitectural atunci când Estul întâlnește Vestul; este vorba de fapt despre constructii ce îmbină atât elemente occidentale, cât și asiatice. Ren i Tang Heritage Inn face parte din categoria clădirilor apărute în perioada timpurie a acestei metode de construcție, judecând după ornamentația modestă.

ren i tang heritage inn penang malaysia hotel

Tot felul de obiecte vechi

Istoria Ren i Tang nu este, însă, la fel de modestă: se pare că a găzduit, timp de peste 100 de ani, cea mai veche farmacie din Asia de Sud-Est. Farmacia, numită Yin Oi Tong, a fost deschisă în 1796 de către imigrantul chinez Koo Suk Chuan și încă servește clienți în zilele noastre. Clădirea hotelului Ren i Tang a fost construită în 1885, ca răspuns la nevoia acută de spațiu pentru afacerea care mergea ca pe roate.

ren i tang heritage inn penang malaysia hotel

Spațiu comun de lenevit, plin cu obiecte vechi

ren i tang heritage inn penang malaysia hotel

Spațiu de lenevit cu perne și ieșire la curtea interioară

În 2009, când apoteca s-a mutat din clădire, au fost lăsate în urmă tot felul de accesorii și lucruri netrebuincioase, iar noii proprietari au decis a le păstra într-un muzeu la parterul Ren i Tang Heritage Inn. Așadar, să nu vă mirați dacă la sosire va trebui să faceți check-in printre rafturi cu sticle ori recipiente pentru pastile datând de pe vremea când unii dintre voi nici nu erați născuți.

ren i tang heritage inn penang malaysia hotel

Scara originală. „Tejgheaua” din dreapta este recepția

Respectul pentru vechi

nu se vede doar în muzeul de la parter, ci și în dorința de a păstra cât mai multe detalii autentice.

Renovarea clădirii în vederea transformării în hotel a durat doi ani, iar rezultatul este un mix tare fain între confortul modern (aer condiționat, dușuri moderne, internet) și elemente originale precum scara de lemn ori vechea galerie de aeraj. Aceasta din urmă mi se pare extrem de interesantă, căci era folosită atât ca sistem de aerisire (și e nevoie, imaginați-vă Asia de Sud-Est fără aer condiționat), cât și ca modalitate de a transporta produse din depozitul aflat la etajele superioare către farmacia de la parter, cu ajutorul unui mecanism cu scripeți.

ren i tang heritage inn penang malaysia hotel

Vechea galerie de aeraj

Atenție,
scara originală din lemn este unicul mod de a ajunge la camerele aflate la etaj, clădirea nu a avut și nu are lift. Nu este, deci, prietenoasă cu oaspeții cu mobilitate redusă ori cu cei care au bagaje foarte voluminoase.

ren i tang heritage inn penang malaysia hotel

Curtea interioară cu verdeață

Grija pentru mediu

este un alt principiu care pare să îi ghideze pe cei de la Ren i Tang Heritage Inn. Cosmeticele din baie sunt ținute în recipiente din ceramică și sunt fabricate local. Iar calitatea chiar este excelentă, am fost impresionată de cât de bine mi-au priit șamponul și gelul de duș. Apa vine în sticle, nu în pet-uri, iar lemnul folosit la renovare este de fapt lemn reciclat.

Cazarea la Ren i Tang Heritage Inn

Hotelul are 17 camere, dintre care unele chiar unice, precum Airwell Room ori cele numite Loft. Cred că e important să studiați pozele fiecărei încăperi înainte de a rezerva, să nu aveți surprize la sosire. Eu am ales Tub, o cameră dublă de 27mp care, pe lângă dușul aferent, are și o cadă din lemn arătoasă. Sărurile pentru o eventuală sesiune de spa sunt din partea casei. Am plătit în jur de 300RM/noapte, micul dejun fiind inclus.

ren i tang heritage inn penang malaysia hotel

Camera mea, am făcut poze abia a treia zi cred. În total sunt trei ferestre mari.

ren i tang heritage inn penang malaysia hotel

Cada de lemn din baie

Am fost mai mult decât mulțumită de alegerea făcută, mi-au plăcut mult curățenia exemplară a camerei și lemnul sănătos folosit pentru pat, scaune și birou. Favoritele mele au fost, însă, ferestrele mari și luminoase, cu obloane de lemn. M-a surprins plăcut și o mini-bibliotecă, o colecție de câteva cărți în limba engleză, puse la dispoziția oaspeților pe un raft lângă pat.

Altele

Mă văd nevoită să menționez faptul că Ren i Tang Heritage Inn se află în Little India pentru că știu că sunt persoane care s-ar feri a alege un hotel într-un asemenea cartier. Ei bine, nu e cazul. Zona este extrem de sigură, inclusiv pentru femei solo, cum călătoresc eu mai tot timpul.


Dacă găsiți utile articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.


 

bhuwana ubud hotel bali cazare

Unde am stat în Bali, categoria „nimic special”. Bhuwana Ubud Hotel

Să fie clar de la bun început, nu pun hotelul ăsta în categoria „nimic special” pentru că mi-a displăcut. Nicidecum. Este un loc interesant, curat, cu servicii acceptabile și care poate fi o opțiune excelentă pentru cei ce vor un hotel decent, foarte prietenos cu bugetul. Căci prietenos cu bugetul chiar este, am plătit echivalentul a 108 euro pentru trei nopți.

L-am pus în categoria aceasta pentru că nu mi s-a părut special în raport cu alte unități de cazare din aceeași zonă, pentru că au exagerat cu declarațiile în ceea ce privește sustenabilitatea și pentru că e un hotel…uscat. Adică băuturile alcoolice sunt complet interzise. Acum, nici eu nu-s mare fan să aud la trei dimineața beții la barul de jos ori turiști turmentați urlând pe holuri când mi-e lumea mai dragă. Dară nu văd niciun rău în a bea un pahar cu vin la cină sau un cocktail la piscină ori în a te bucura de un pahar de ceva seara, pe balcon, înconjurat de copaci și reflectând la ziua ce tocmai s-a încheiat.

M-am mutat de la Taman Mesari Guesthouse la Bhuwana Ubud Hotel după ce m-am săturat de mers pe jos prin Ubud și m-am familiarizat cu obiectivele din oraș. În general, oaspeții care caută un spațiu de cazare cu mai multă liniște sau mai multă natură, trebuie să se îndepărteze puțin de centru. Acesta e cazul și cu Bhuwana, care e puțin departe, dar suficient de aproape încât să merg pe jos până la ARMA (Agung Rai Museum of Art), spre exemplu.

Sustenabilitatea

este principalul motiv pentru care i-am ales pe cei de la Bhuwana. Au o poveste frumoasă pe site cum că susțin comunitatea locală, că sunt foarte dedicați mediului, că insistă pe reciclare, ecologie, composturi și fertilizator organic pentru grădinile proprii. Vorbesc despre un obiectiv ambițios, acela de a deveni 100% sustenabili.

Numai că la sosire lucrurile nu mi-au părut că stau chiar așa. Am avut senzația că folosesc destul de mult plastic la cât de sustenabili se recomandă a fi. De exemplu, dozatoarele de șampon și gel de duș erau din plastic. Ori înlocuirea lor cu recipiente din ceramică ar fi fost poate primul pas pentru un hotel care se proclamă atât de prietenos cu mediul.

Nici măcar la bucătărie n-au înlocuit paiele cu variante mai potrivite, iar șervețelele erau de unică folosință, din hârtie. N-am văzut nici panouri solare ori nimic altceva. Asta nu înseamnă că nu sunt, dețin o suprafață imensă, iar eu n-am apucat a mă plimba prea mult pe acolo, spun doar că n-am văzut.

E, însă, un hotel cu mult, foarte mult verde, iar asta chiar este de apreciat. Plante și copaci peste tot și asta mi s-a părut minunat, nimic nu e mai plăcut decât o dimineață pe verandă sau balcon, cu plante în jur și cu o cafea balineză alături. Eu am apucat a face asta doar în ziua plecării, dar recunosc că e un sentiment tare fain.

Mâncarea

Că tot am pomenit bucătăria: mâncarea este, cred, motivul pentru care m-aș întoarce și mâine la Bhuwana Ubud Hotel. N-am apucat a le vedea grădinile, dar e clar că au grijă de ele și că folosesc produse proaspete la gătit.

mancare balineza bhuwana ubud hotel

Ayam Asap Bumbu Bali – Pui cu trei feluri de sambal

bhuwana ubud hotel bali mancare

Breakfast Burrito – aș mai fi mâncat vreo trei, atât de bun a fost

Ce mai încoace și-ncolo, eu mergeam să mănânc și când nu mi-era foame, atâta de bună era mâncarea. Am încercat și mic dejun și cină și mâncare balineză și bucătărie internațională precum breakfast burrito sau sandvișuri cu ton și totul a fost GENIAL.

Serviciile

Cu serviciile am avut două experiențe, una așa și așa și una extraordinară. Să vă spun: pentru prima dată în viața mea am sunat la recepție și m-am plâns de o cameră. Și asta nu pentru că era murdară, de fapt la Bhuwana curățenia este exemplară, iar asta e un picuț mai dificil de găsit în Bali în afara resorturilor cu multe stele. Însă am făcut plângerea pentru că acea cameră arăta ca după război: lămpile cocoșate abia se țineau să nu cadă, decorațiunile la fel, în baie niște găuri imense acolo unde fusese cada, până și din telefon ieșea firul când încercam să sun la recepție. Cred că tot ce se defecta prin hotel puneau într-o singură cameră și acolo s-a nimerit să fiu eu cazată.

Spre cinstea lor, au reacționat excelent: m-au rugat să aștept douăzeci de minute până pregătesc o altă cameră și s-au ținut de cuvânt. Cealaltă cameră era identică, doar că nimic nu era defect și așa m-am putut și eu bucura de cazare. Să fim înțeleși, nu-s plină de fițe și nici nu aștept condiții de multe stele când nu e cazul. Am stat de-a lungul timpului și în hosteluri, și în pensiuni, și în hoteluri de 5 stele, și în resorturi, ba chiar și în bungalouri în buza junglei sau în căsuțe de bambus în mijlocul pădurii. Știu foarte bine la ce să mă aștept și nu am pretenții absurde. Dar dacă ești un hotel care se respectă, nu poți caza un oaspete într-o cameră în care îți pui rebuturile.

bhuwana ubud hotel bali mancare

Iaurt cu fructe la micul dejun

Partea extraordinară a serviciului a fost tot la…bucătărie. Mai precis la restaurant. Angajați prompți, foarte bine pregătiți, aș putea spune chiar fini psihologi: simțeau bine ce turiști au chef de vorbă și dimineața îi mai întrebau de planul zilei, ascultau cu interes poveștile acestora, deși le-au mai auzit, probabil, de zeci de ori de la alți oaspeți. Am luat cina la ei la restaurant în seara în care am ajuns, iar a doua zi dimineața deja mă salutau cu „bună dimineața, Cristina”. Făceau ei cumva și rețineau numele fiecărui mușteriu în parte. Ce să mai, cum scrie la carte și încă ceva în plus.

Kedaton Spa

Poate deja știți, iar dacă nu știți vă spun acum: am o slăbiciune pentru spa-uri. Pe care, recunosc, n-o aveam până să mă mut în Thailanda. Acum însă am inclusiv în bugetul lunar de cheltuieli un spațiu rezervat mersului la masaj, la unghii, la cosmetică, după caz. Îmi place și când merg pe undeva să mă răfăț la spa, dacă timpul îmi permite. Dacă nu, nu. În Bali mi-am impus să-mi fac timp și pentru masaje și mi-am propus inclusiv să încerc centrul de înfrumusețare de la hotel.

kedaton spa buwana ubud hotel bali

Kedaton Spa

Care mi s-a părut în primul rând foarte curat. Apoi, locația e foarte faină: nu departe de piscină, în mijlocul grădinii, cu mult verde în jur. Kedaton Spa constă, de fapt, în două colibe balineze, fiecare cu câte două paturi de masaj. Asta nu înseamnă că nu poți avea parte de inimitate, trebuie specificat la programare că vrei să fii singur. Dacă, însă, se întâmplă să te afli în Bali într-o vacanță romantică, cele două paturi sunt excelente pentru o sesiune de masaj în doi.

bhuwana ubud hotel spa

Cu maglavais în păr

Eu m-am încumetat la un tratament pentru păr și un masaj balinez de nu-mi mai venea să plec de acolo. Produsele folosite chiar sunt naturale și totul, pe cât posibil, făcut acolo, pe loc, din fructe și legume proaspete, culese din grădina proprie. Se pare că iau în serios ideea conform căreia „dacă nu poți mânca ceva, atunci nu pune acel ceva pe piele”.

bhuwana ubud hotel bali piscina

Vedere de la resturant

Activități la Bhuwana Ubud Hotel

Fără a fi un hotel all-inclusive, cei de la Bhuwana au gândit și alte activități pentru oaspeții care vor să încerce diverse lucruri în timpul vacanței lor pe Insula Zeilor. Astfel, cei interesați pot participa la cursuri de gătit, trekking prin terasele de orez, pot învăța diverse meșteșuguri locale (de la „sculptat” fructe la încondeiat ouă) sau pot învăța yoga și meditație. Bașca, cei dornici au șansa de a merge la cules de fructe și legume ori de a învăța să facă grădinărit în stil ecologic.

bhuwana ubud hotel bali cazare

În drum spre spa

Altele

Bhuwana Hotel vine în sprijinul oaspeților și cu un transport de tip shuttle bus până aproape de centrul orașului Ubud, pus la dispoziție în mod gratuit. Există, însă, o oră limită astfel că dacă se întârzie mai mult prin oraș, un taxi va fi necesar.

La piscină este foarte mult lemn. Și, deși asta dă un aspect foarte pitoresc și fain locului, e risc de așchii în talpă așa că a merge desculț nu-i o idee prea bună.

Concluzie

Faptul că am spus în titlu că acest hotel se încadrează în categoria „nimic special”, nu ar trebui să descurajeze pe nimeni de la a sta acolo. Până la urmă aici scriu opinii personale, bazate pe propria experiență și pe modul în care am perceput eu locul la momentul respectiv. Hotelul este foarte curat, mâncarea este fabuloasă, locația este bună, iar prețul mai mult decât convenabil. Astea sunt destule motive pentru a alege Bhuwana Ubud Hotel, în ciuda unor mici neajunsuri.


Pozele sunt fie făcute de mine, fie luate de pe site-ul hotelului.

Citește și:

Cât am cheltuit în Bali

Activități în natură: Jalan Kajeng Walk

Agung Rai Museum of Art (ARMA)

Cazare balineză: Taman Mesari Guesthouse


Dacă vă plac poveștile citite aici, nu uitați să vă abonați pentru a fi primii care află când scriu ceva nou. Pentru aventuri povestite live, mă puteți urmări și pe Facebook sau Instagram.

taman mesari guesthouse ubud bali accommodation

Unde am stat în Bali, categoria „cu buget redus”. Taman Mesari Guesthouse

Am stat în Ubud în două locuri: un hotel normal, cu piscină și ce mai trebuie, un pic mai departe de centru, și Taman Mesari Guesthouse, o casă balineză foarte aproape de artera principală din Ubud, dar totuși pe o stradă liniștită. Taman Mesari are vreo cinci camere private, iar prin „cameră” se înțelege „căsuță” cu o verandă, cameră de dormit și baie. Căsuțele oferă o experiență balineză faină prin decorații și ușile celea sculptate interesant. Totodată, fiecare cameră are denumirea ei, a mea a fost Rumah Hijau și habar n-am ce înseamnă sau dacă înseamnă ceva anume.

taman mesari guesthouse ubud bali accommodation

Bine ați venit la Taman Mesari Guesthouse

taman mesari guesthouse ubud bali accommodation

Grădina. Căsuța mea e în stânga

Am plătit în jur de 55 de euro pentru patru nopți pentru o cameră dublă. Înainte de a face ochii mari cum că „vai, ce ieftin e Bali!”, vă spun că la Taman Mesari totul e foarte basic, doar internetul e decent și inclus, nu sunt produse cosmetice în baie, camera măricică, dar fără aer condiționat, ci doar cu ventilator. Și, deși nu dorm cu aerul condiționat deschis niciodată și abia dacă stau cu el o oră pe zi acasă, tare bine e să ai o telecomandă pe care să pui mâna când vii după o zi întreagă de golănit prin soare și umezeală. Așa că da, se poate spune că am simțit lipsa aerului condiționat cam…10 minute zilnic. Oricum, dacă nu puteți trăi fără AC clar nu e pentru voi.

taman mesari guesthouse ubud bali accommodation

Camera. În spatele meu erau o fereastră aproape cât peretele și un birou, scaun, ventilator

taman mesari guesthouse ubud bali accommodation

Dușul. Ăla nu e tapet, chiar sunt pietre

taman mesari guesthouse ubud bali accommodation

Chiuveta. În stânga de tot e dulapul

Casa de oaspeți e, cum ziceam, foarte bine poziționată, aproape de centru, dar pe o stradă lăturalnică. Amplasarea a fost o alegere bună pentru primele zile în Ubud, pentru că am apucat a mă plimba prin oraș vânând obiectivele din zonă fără grija transportului și a negocierii de taxi ori grija mersului pe scuter într-un oraș aglomerat cum e Ubud. Da, e cam prea aglomerat, recunosc. Am mers pe jos continuu și peste tot, inclusiv la Ubud Food Festival care era cam la vreo 4 kilometri distanță (da, 4km dus-întors e mult pentru cineva cu lenea mea).

taman mesari guesthouse ubud bali accommodation

Intrarea și veranda

taman mesari guesthouse ubud bali accommodation

Ușa sculptată. Musai tras perdelele seara

taman mesari guesthouse ubud bali accommodation

Decorațiuni exterioare. Sub tablou e un barong

taman mesari guesthouse ubud bali accommodation ganesha

Ganesha împodobit în fiecare dimineață în zori

Gândită pentru călători care sunt atenți cu bugetul, Taman Mesari are și o bucătărie comună, unde oaspeții își pot găti liniștiți mesele. Mai multe detalii despre bucătărie nu vă pot da, pentru că nici măcar n-am văzut-o, mâncarea prin oraș mi s-a părut ieftină și bună, iar bucătăria nu-i chiar camera mea favorită dintr-o casă. În schimb, veranda mi-a plăcut mult. Cu două scaune și o măsuță între ele, un fierbător electric și ceai și cafea la discreție, veranda s-a dovedit a fi un loc fain seara târziu, unde puteam sta în liniște făcând planul pentru a doua zi, cu o Bintang (bere locală) rece alături. Dacă nu am avut aer condiționat, măcar bere rece ca gheața să fie, am zis!


Utile: am rezervat această cameră prin AirBnb, iar gazda, Kopang, este extraordinară, poate ajuta cu transport ieftin de la aeroportul din Denpasar, închiriat de scuter și chiar transport și/sau tururi pentru diferite obiective aflate la o oarecare distanță de Ubud.


Dacă vă plac poveștile citite aici, nu uitați să vă abonați pentru a fi primii care află când scriu ceva nou. Pentru aventuri povestite live, mă puteți urmări și pe Facebook sau Instagram.

hotel italy palazzo delle stelline travel accommodation

Unde am stat în Milano, categoria „în pat cu istoria”. Hotel Palazzo delle Stelline

Dacă este vreun motiv principal pentru care aș putea recomanda hotelul ăsta, apăi acela e distanța față de unul dintre cele mai importante obiective legate de moștenirea lui da Vinci din Milano, adicătelea celebra frescă Cina cea de Taină. Este atât de aproape încât dacă arunci o piatră din ușa hotelului, sigur spargi o fereastră a bisericii Santa Maria delle Grazie, care adăpostește pictura murală pentru care mulți ajung a plăti aproape înzecit să o vadă.

Recunosc, divaghez și exagerez, dar cam am un dinte împotriva agențiilor care profită la modul măgăresc de popularitea lucrării geniului renascentist. Adică îmi pare cam deplasat a cere de cinci ori mai mult (da, am văzut oferte de peste 60 de euro!) pentru un tur de vreo trei ore care include și Il Cenacolo Vinciano. Asta în condițiile în care biletul la preț întreg pe site-ul oficial e 12 euro la care mai pui încă 3.5 dacă intri la vizita ghidată. Printre avantajele enumerate de agenții e că nu stai la coadă! Ceea ce-i un mare fâs pentru că oricum biletul, chiar și luat pe cont propriu, e cu programare deci nu stai la coadă nicicum.

Eu am plătit 5 sau 6 euro acum mai bine de 10 ani, asta incluzând reducerea de 50% pentru că eram tânără/studentă. Și nu zic, e normal ca o agenție să crească prețul, dar un 20-25 de euro îmi pare rezonabil, suficient să mănânce și ei o pâine, dar și să apuce a se culturaliza un Gigel cu venituri medii și cu dorința de a evolua un pic spiritual, artistic, intelectual și mai cum vreți voi.

Acum că m-am calmat, vă spun că nu puteți merge să vedeți Cina cea de Taină în pijamale, chiar dacă hotelul e atât de aproape, dar puteți da o fugă rapidă înainte sau după micul dejun să întrebați dacă a anulat cineva în ziua respectivă și așa poate aveți noroc a vedea fresca în cazul în care n-ați mai apucat bilete și nu vreți să faceți burdihanele (și mai) mari vreunei agenții lacome. Șmecheria asta cu întrebatul dimineața mi-a spus-o Daniele, ghidul pe care l-am avut la un tur ghidat gratuit al orașului, despre care voi scrie, sper, curând.

hotel italy accommodation travel palazzo delle stelline

hotel italy accommodation travel palazzo delle stelline

Pe lângă faptul că-i așa aproape de Santa Maria delle Grazie (și de alte obiective, să ne înțelegem), Palazzo delle Stelline este într-o zonă centrală și sigură, aproape de stația de metrou Cadorna, dar și de trenul care duce la aeroportul Malpensa. De fapt, acest din urmă avantaj m-a determinat să aleg hotelul ăsta: veneam din Cinque Terre și aveam nevoie de un loc unde să stau pentru o noapte înainte de a zbura spre București.

Okay, recunosc, l-am ales și grație istoriei interesante. Am mai spus că îmi plac locurile de cazare care au ceva special, fie sunt decorate funky, fie au o istorie aparte. Ei bine, hotelul ăsta a fost în secolul al XV-lea o mănăstire a unor călugărițe benedictine, denumită Santa Maria della Stella. Ulterior, din ordinul arhiepiscopului de Milano, San Carlo Borromeo, clădirea a fost transformată în spital pentru săraci, iar apoi în orfelinat pentru fete, poreclite „stelline” (adică steluțe) în amintirea fostelor călugărițe. În anii ’70 orfelinatul a fost mutat, iar clădirea a fost cumpărată de primărie.

hotel italy accommodation travel palazzo delle stelline

hotel italy accommodation travel palazzo delle stelline

hotel italy accommodation travel palazzo delle stelline

Astăzi e un hotel de 3 stele și un centru important de conferințe, congrese și diferite alte evenimente. Este extrem de curat, păstrează foarte multe detalii arhitectonice originale, inclusiv scările de piatră. Există și o curte interioară tipică secolului în care a fost construită clădirea, cu o grădină privată despre care se spune că ar fi fost la un moment dat parte a unei podgorii dăruită de către Ludovic Maurul lui Leonardo da Vinci în semn de mulțumire pentru serviciile sale. Chiar dacă nu veți înnopta aici, grădina e un loc excelent, ascuns de lume, pentru o băutură sau un prânz ușor în timpul verii, atunci când se deschide un bar-restaurant.

hotel italy accommodation travel palazzo delle stelline

 

hotel italy accommodation travel palazzo delle stelline

 

hotel italy accommodation travel palazzo delle stelline

Utile: micul dejun este inclus, dar nu l-am încercat pentru că m-am trezit târziu. Am plătit în jur de 70 de euro pentru o noapte.

Ce n-a fost chiar ok: liftul este, cred, cel mai mic lift pe care l-am văzut în viața mea. Nu l-am folosit, clădirea are puține etaje și am preferat a urca scările, doar se presupune că-s cele originale, vechi de secole! De asemenea, pereții sunt cam subțiri, puteam auzi cum îi suna cineva pe skype pe cei din camera vecină.

Toate pozele sunt fie de pe booking.com, fie de pe site-ul hotelului.


Dacă vă plac poveștile citite aici, nu uitați să vă abonați pentru a fi primii care află când scriu ceva nou. Pentru aventuri povestite live, mă puteți urmări și pe Facebook sau Instagram.

Cum economisesc bani la cazare pe booking prin Bonusway

Bine, economisesc e greșit spus, Bonusway e un site de cashback, practic primesc înapoi 4% din rezervările pe care le fac prin booking.com. Nu e mult, de fapt 4% e nesemnificativ, dar, zgârcită cum sunt, gândesc așa: „hotel oricum îmi rezerv, așa că de ce să nu primesc ceva înapoi?” Am primit până acum vreo 66 de lei, iar eu nu am făcut nimic pentru asta, doar am accesat bonusway înainte de a-mi lua cazare undeva.

Cum funcționează?

Mai întâi intru pe site-ul bonusway.ro. Apoi, în secțiunea „Magazine” aleg „Călătorii” și de acolo aleg booking.com.

bonusway cashback bookingbonusway cashback booking

Procedez normal cu booking. Spre exemplu, eu mă gândeam să merg de Revelion în Kanchanaburi, să văd Death Railway și muzeele despre Al Doilea Război Mondial, să urc cele șapte niveluri ale cascadei Erawan, poate să dau și pe la un sanctuar de elefanți dacă găsesc unul care să-mi pară suficient de etic și neexploatator de animale, să văd ruinele khmere din parcul istoric Prasat Muang Singh și să mă și relaxez câteva zile.

bonusway cashback booking

Pagina de booking apare cu sigla Bonusway

 

bonusway cashback booking

Aici apare suma care mi-ar fi returnată. În thai baht, așa am setat la monedă

Și gata.

Bonusul care urmează a fi returnat e inițial în stadiul „în așteptare”. Abia la aproximativ o lună după ce m-am cazat trece în stadiul „plătibil”. De retras se poate retrage abia după ce se atinge pragul de 50 de lei.

bonusway cashback booking

Bonus în așteptare, plătibil, deja plătit

Am văzut acolo și alte magazine, printre care iherb, elefant, notino, melkior, marionnaud, aliexpress, zoot, answear etc., fiecare cu diferite procente de cashback, dar cum am folosit doar pentru cazare, nu-mi pot da cu părerea, scriu doar despre ce știu și ce am folosit.

Atenție, am înțeles că nu se înregistrează bonusul dacă rezervarea pe booking se face din aplicație așa că eu folosesc site-ul, fie pe laptop, fie pe smartphone. Și pentru a porni cu dreptul, dacă vă înregistrați folosind acest link, veți primi 10 lei. Cât despre mine, voi primi și eu aceeași sumă, dar numai dacă folosiți site-ul și faceți achiziții pentru care acumulați bonus de minim 4 lei.

Disclaimer: nu am primit nimic pentru a scrie acest articol. Am folosit Bonusway, a funcționat, îl recomand.

Unde am stat în Hoi An, categoria „la guesthouse mai fain ca la 5 stele”. Rock Mouse Homestay

Evident, exagerez, dar e cu un scop nobil, vreau numai să evidențiez cât de bine m-am simțit la Rock Mouse Homestay în Hoi An.

Oscilam între ceva resort mai aproape de plajă sau mai în natură, dar am ajuns la concluzia că o cazare aproape de orașul vechi e cea mai bună alegere. Și aproape am vrut, aproape am avut, în trei minute de mers pe jos eram la Podul Luminilor și în mai puțin de-atât mă îndopam cu bunătăți la piața de noapte.

Spre deosebire de hotelurile din oraș, care nu zic, pot fi destul de aproape și „în mijlocul acțiunii”, aici, pe insulița An Hoi, e liniște și pace. Și, totuși, locația e atât de bună încât am mers doar pe jos, iar bicicleta am folosit-o numai când am dat o fugă la plaja An Bang. Plus mâncare excelentă și ieftină chiar lângă cazare, ori la piața de noapte ori la restaurantele de pe marginea străzii.

Am plătit 25 de dolari pe noapte pentru o cameră dublă cu mic dejun inclus, servit sus, pe acoperiș. Știu unde e servit deoarece gazda mi-a făcut un tur la sosire, dar de mâncat n-am apucat a mânca pentru că am plecat cu noaptea-n cap în fiecare zi. Cu toate astea, au avut grijă ca în fiecare dimineață să-mi pregătească ceva: zilnic, la plecare, mă aștepta un pachețel cu banh mi, apă și banane. Să nu mi se facă foame pe drum, spuneau ei.

Ca peste tot pe lumea asta, omul sfințește locul și, dincolo de curățenia exemplară, tot oamenii sunt cei care au făcut din Rock Mouse Homestay un fel de acasă departe de casă. De fiecare dată când veneam de unde am fost plecată dădeau fuga la frigider și scoteau o sticlă cu apă rece. Într-o seară ploioasă, când m-au văzut că vreau să ies, mi-au dat o pelerină de ploaie. Bicicletele se pot folosi gratis și sunt dispuși să ajute și cu închiriatul de scuter. Peste toate astea, la plecare, m-au lăsat și să fac un duș, deși predasem deja cheia camerei dimineață, dar aveam avionul spre seară.

Lucrurile astea mărunte, aparent nesemnificative, m-au făcut să mă simt tare bine aici. Pentru că nimic nu-i mai bun ca o sticlă cu apă rece oferită din toată inima atunci când vin înfierbântată după ore întregi de golănit. Nu știu dacă situația se va schimba atunci când vor avea mușterii mai mulți, posibil se dau atât peste cap pentru că deocamdată încearcă a-și stabili o reputație. Eu, una,m-aș caza tot aici la următoarea vizită în Hoi An. Că doar e musai să mai urmeze o vizită, nu se poate altfel!

arma ubud bali

ARMA Ubud, o oază de liniște în inima orașului Ubud din Bali.

Oricât de rău-prevestitor i-ar fi acronimul, ARMA Ubud este un loc tare fain din Bali, o oază de liniște aflată chiar lângă unul dintre cele mai aglomerate drumuri din oraș.

În schimbul a 80 000 de rupii indoneziene, cât costă intrarea, poți petrece o zi întreagă într-un loc fain care este și parc, și loc de cazare, și loc de învățat diverse precum sculptură în lemn, și loc de văzut dansuri tradiționale balineze, și loc de savurat o cafea cu ochii la câmpuri de orez, și loc de pierdut ore întregi într-o grădină cu lotuși, arătoasă și bine întreținută.

arma ubud bali gradina

La plimbare prin ARMA Ubud

De ce Agung Rai Museum of Art (ARMA) ?

Agung Rai este fondatorul ARMA, muzeu deschis în 1996. Omul s-a născut sărac, dar pur spirit balinez, s-a născut și iubitor de frumos. În tinerețea săracă vindea tablouri turiștilor pe plaja din Kuta, iar când a strâns suficienți bani și-a transformat trei dintre camerele casei părintești în cazare pentru turiștii veniți în Ubud.

Nu s-a lăsat, totuși, de artă și a tot colecționat la tablouri, iar apoi și-a dorit să le expună pentru ca și alții să se poată bucura de arta balineză. A sfârșit a deschide mult mai mult decât un muzeu, căci ARMA este astăzi resort, parc, dar și o fundație care se îngrijește de arta și tradițiile balineze.

arma ubud bali muzeu

Intrarea Muzeului de Artă Contemporană din incinta ARMA Ubud

ARMA Ubud – muzeul

De fapt muzeele, pentru că sunt două clădiri: una dedicată artei contemporane, iar cea de-a doua cu lucrări tradiționale, inclusiv picturi tradiționale Kamasan, realizate pe scoarță de copac.

Se pot admira tablouri de artiști balinezi proeminenți, artiști pe care nu-i voi menționa cu nume și prenume pentru  că oricum nu sunt suficient de culturalizată și nu știu nimic despre ei, dară omul cât trăiește învață.

Străinii sunt reprezentați de pictori care au trăit și au lucrat în Bali (în special olandezi, dată fiind istoria colonială a insulei). Un loc aparte îl ocupă tablourile pictorului german Walter Spies, pictor care a avut o influență enormă în dezvoltarea artei balineze în anii ’30.

arma ubud bali muzeu arta contemporana

În Muzeul de Artă Contemporană din incinta ARMA

ARMA se remarcă și ca fiind singurul loc din Bali unde se pot admira lucrările importantului artist javanez Raden Saleh. Acesta este considerat primul artist modern din Indonezia, picturile lui fiind aliniate curentului romantic ce făcea „ravagii” prin Europa veacului al nouăsprezecelea.

Și un amănunt picant despre Raden Saleh, aflat din The Glamour of Strangeness: Artists and the Last Age of the Exotic scrisă de Jamie James: deși localnic (adică avea pielea maro – șoc și groază!), s-a căsătorit cu o colonistă albă putred de bogată ce locuia în Batavia (Jakarta de azi). Uniune care a iscat multe controverse și discuții, o asemenea pereche nu era chiar la ordinea zilei în colonii.

Din păcate, locul are un cusur chiar important pentru un muzeu: lumina este destul de proastă. Cred că lumină mai proastă am văzut doar la Muzeul Bruckenthal din Sibiu și, deși nu-s născută prin muzee ori școlită într-ale artei, am văzut, totuși, destule asemenea locuri încât să îmi pot da seama când experiența mea e oarecum împiedicată de becuri și spoturi neinspirat așezate.
arma ubud bali cazare

Cazare la ARMA. Poza de aici.

ARMA Ubud – resortul

Cum am zis, la ARMA te poți caza. Eu habar n-aveam  de asta până să ajung în Bali și îmi cam pare rău, mi-aș fi dorit să stau acolo măcar o noapte sau două. Asta e, data viitoare.

Au atât camere duble cu acces la piscina comună, cât și faimoasele vile balineze cu piscine private. Prețurile încep de la 100 USD pe noapte pentru o cameră dublă, vila fiind ceva mai scumpă.

Evident, există și spa, doar vorbim despre Bali. Mai e și un restaurant cu mâncare thailandeză, un alt restaurant vizibil din șoseaua principală și un warung cu vedere la câmpuri de orez. La acesta din urmă m-am oprit pentru a savura cafeaua inclusă în prețul biletului de intrare.

arma ubud bali cazare

Cazare la ARMA Ubud. Acestea sunt camerele cele mai ieftine, din ce mi-am putut da seama.

Acum se pune întrebarea dacă merită cazarea aici, în mijlocului orașului, lângă o șosea foarte aglomerată, în condițiile în care sunt vile cu piscină privată și vedere spre junglă la prețuri mai mult decât decente, aflate în mijlocul naturii, în afara orașului.

Râspunsul este subiectiv, ca de obicei, și depinde de fiecare în parte. Mie tare mi-ar plăcea să petrec o noapte – două la ARMA Ubud, să mă trezesc dimineața și să merg în papuci la muzeu, să-mi dezmorțesc picioarele cu o plimbare prin grădină, să particip apoi la un atelier la care să învăț ceva nou despre cultura locală, iar seara să văd un spectacol de dans tradițional.

Ce e bine de știut e că, deși e lângă o șosea aglomerată, din momentul în care ai pășit pragul ARMA, nu se mai aude nimic. Este, într-adevăr, o oază de liniște și chiar dacă nu te cazezi aici, este un loc tare potrivit pentru o zi relaxantă, în mijlocul naturii.
arma ubud bali cafenea

Cafeneaua asta are vedere la câmpul de orez. Și sticla cu apă are un design special.

ARMA Ubud – ateliere, conferințe, spectacole, cursuri

La intrare este afișat un program de dansuri tradiționale, iar plimbându-te prin parcul imens care e ARMA poți da de diferiți balinezi practicându-și meșteșugul. Când am fost eu, un domn făcea sculpturi în lemn și s-a oferit imediat să-mi dea lecții.

Adesea se țin conferințe, iar studenți străini și de-ai locului participă la ateliere și la cursuri menite a-i iniția în arta balineză. O listă completă cu atelierele și cursurile disponibile, dimpreună cu prețurile pentru fiecare în parte, poate fi consultată aici.

The Golden Hour cu Agung Rai

Cunoscută mai ales celor pasionați de fotografie, „the golden hour” ori „ora de aur” este acel scurt interval de timp imediat după răsăritul soarelui și chiar înainte de apus. În cazul ARMA, ea se referă strict la răsărit și e ora la care poți merge într-un tur prin satele din jurul Ubud alături de fondatorul muzeului, Agung Rai.


Dacă găsiți interesante articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.

arma ubud bali exponat

Una dintre lucrările expuse: I Nyoman Meja – Jauk Mask Dance

arma bali

Prin curtea ARMA Ubud.

arma bali ubud ganesha statuie

Ganesha și ofrandele aduse zilnic.

arma ubud bali intrare

Intrarea la ARMA Ubud

arma ubud bali muzeu arta traditionala

Intrarea în Muzeul de Artă Tradițională din incinta ARMA Ubud.

arma ubud bali sculpturi lemn

Meșteșuguri locale la ARMA Ubud

arma ubud program dans

Programul de dansuri tradiționale balineze. Kecak e musai!

arma ubud bali instrumente muzicale

Instrumentele muzicale. Sunt și ateliere la care pot participa turiștii pentru a învăța să cânte la intrumente precum gamelan.

arma bali ubud

Detaliu descoperit plimbându-mă prin curtea ARMA Ubud

arma ubud bali cazare

Relaxare la ARMA Ubud Bali

Recomandare de cazare în Galle, Sri Lanka: Mango House

Am ajuns la hotelul Mango House după oareșce aventură. Din cauza furtunilor și alunecărilor de teren n-am mai apucat a merge în Kandy și Nuwara Eliya, așa că m-am reorientat spre Galle. Am rezervat iute ceva, un guesthouse nou, cu puține recenzii pe booking, dar toate decente.

Șoferul pe care-l luasem din Negombo, un bătrânel tare simpatic, se dădea de ceasul morții că nu puteam găsi locul cu pricina, deși cunoștea bine zona că doar ducea și aducea turiști încoace și-ncolo. Era deja seară și tot dădeam prin hârtoape, iar la un moment dat, printr-un cartier de am auzit și chemarea muezzinului la rugăciune, am găsit și locul unde trebuia să înnoptez. Nici n-am coborât, m-am uitat din mașină și l-am întrebat pe moșulică dacă știe el cazare prin Galle, că eu acolo nu vreau să stau, e departe și dubios.

Așa că m-a dus chiar în Fort, de unde nici n-am mai ieșit până n-am plecat spre aeroport, îmi plac mie tare mult locurile astea istorice cu moștenire colonială.

Mango House

Șoferul m-a dus la o cazare recomandată și-n Rough Guides, deci decentă, curată și deloc scumpă. Am rămas acolo în noaptea aceea, dar a doua zi dimineață mi-am luat tălpășita. Era curat, baie în cameră, dar mie nu mi-a plăcut cum mirosea. Știu, mai am și pretenții. Nu-mi mai amintesc numele, poate mai cercetez și aflu, e un loc decent unde se poate sta cu un buget mai redus.

La etaj

Dar, cum ziceam, nu prea mi-a plăcut cum mirosea. Așa am dat de Mango House, căutând cazare chiar în Fortul Galle. Și vai, cât mă bucur că am găsit hotelul ăsta tip boutique, mi-a plăcut enorm!

Amenajat într-o casă colonială olandeză, cu grădină și camere cu balcon, Mango House are doar șapte camere. E micuț, cochet și e unul dintre puținele cazuri în care totul arată EXACT ca în poză, de la culoarea fețelor de masă la florile de pe pat. Pe lângă toate astea, mai sunt și preocupați de mediu: apa în cameră o aduc în sticle, nu în peturi, produsele din baie sunt ținute în recipiente ceramice și încearcă să reducă plasticul pe cât posibil.

Afară noaptea

Din câte am înțeles, ar încerca să folosească și cât mai multe ingrediente organice în micul dejun care e inclus, dar nu mai știu dacă am reținut corect, îs bătrână și am uitat de atunci. Ce e clar e că fructele mango servite la micul dejun sunt din grădina proprie, atunci când e sezon. Apropo de micul dejun, poate fi luat în cameră și e sățios. Îmi amintesc fructe, ceai, omletă făcută în stil local, adică picantă și servită cu chapati din făină neagră. Îmi mai amintesc și că au fost suficient de drăguți încât să mă întrebe dacă vreau micul dejun, deși trecuse ora la care se servea.

Spre grădină

La Mango House nu ai senzația că ești într-un hotel, dar nu e nici familiaritatea unui guesthouse. E foarte intim, clasic și artsy în același timp, curat și confortabil, deși nu-s mare fan al luminițelor instalate pe copacii din grădină. Există inclusiv câteva cărți și ghiduri de călătorie despre Sri Lanka pe masa din holul de la etaj, în caz că vrei să-ți bei ceaiul și nu ai ce citi. Că doar în Sri Lanka nu bei cafea, bei ceai de Ceylon!

Mic dejun cu vedere la grădină

Prețul? Apăi nu e ieftin și văd că s-a mai scumpit între timp, am plătit undeva între 80 și 100 de dolari pentru o cameră dublă cu balcon, văd că acum 80 de dolari e cea mai ieftină, singura cameră de la parter, dar cu siguranță sunt tot felul de oferte în timpul anului. Și, în plus, camera e pentru două persoane.

Trebuie să menționez că recomand acest hotel nu pentru că aș fi  fost remunerată într-un fel anume, ci pentru mi-a plăcut sincer și mi-am amintit de el recent, când o cunoștintă m-a întrebat dacă am ceva recomandări de cazare în Galle. Totodată, absolut toate pozele sunt de pe site-ul mangohouse.lk și nu-s deloc exagerate, chiar așa arată locul.

Unde am stat în Hong Kong: attitude on granville

Obișnuiam să privesc hotelurile/hostelurile ca pe ceva strict util: un loc unde pun capul pe pernă și-mi fac un duș după ce am alergat o zi întreagă încoace și-ncolo. Încă privesc astfel, în mare parte. Doar că în timp am început să apreciez și să îmi doresc a susține diferite case de oaspeți locale sau chiar așa-numitele hoteluri ori hosteluri boutique, ce au un anumit grad de originalitate. De ceva vreme, a căuta așa cazare a devenit parte din întreaga experiență de călătorie.

Evit a rezerva în mari lanțuri hoteliere, care arată aproape la fel indiferent că ești în Paris sau în Singapore. Pe de altă parte, îmi place răsfățul dintr-un hotel de 5 stele, însă la fel de bine dorm fără probleme în ceva guesthouse dubios în timpul unui road trip ori în căsuțe de bambus în mijlocul pădurii – vezi Spring River Resort din Laos.

Pe când căutam cazare în Hong Kong, cea mai mare problemă într-ale cazării era mărimea camerei. Ori mai degrabă micimea ei, erau camere de 9 metri pătrați, ba chiar și de 7. Cât un dulap! Într-adevăr, mergeam singură, dar niciodată nu se știe și, în plus, nu-s chiar cea mai mică dintre femei, mie-mi trebe spațiu, nenică! AirBnb nu prea dădea rezultate, mă decisesem cu plecarea în Hong Kong brusc, toate apartamentele ce-mi făceau cu ochiul erau luate deja.

Și uite-așa, tot căutând și tot căutând cazare în Kowloon, Tsim Sha Tsui (TST) eliminam hotel după hotel și hostel după hostel: ori exorbitant de scump pentru o cameră de câțiva metri pătrați, ori preț relativ decent, dar cameră nelocuibil de mică. Până am dat peste attitude on granville. Folosesc litere mici pentru că așa își scriu ei numele, oamenii sunt edgy like that.

attitude on granville face parte din grupul Soravit, dar e un boutique hotel cât se poate de unic. Recepția se află la etajul 5 și e împânzită de tot soiul de obiecte vintage. Tot așa, la intrare precum și pe holurile fiecărui etaj, dar și prin camere sunt tot felul de tablouri și reprezentări artistice legate de Hong Kong-ul mai vechi sau mai nou. Pe bune, poți pierde o dimineață întreagă mergând de la etaj la etaj și pozând holurile.

Au și un website super fun și colorat, iar angajații sunt foarte amabili. Cea mai mică dintre camere este într-adevăr mică, are doar 15 metri pătrați, dar este confortabilă, fereastră mare și vine și cu un smartphone din partea casei. Plus apa cea de toate zilele și ceaiul și cafeaua gratuite.

Hotelul nu este ieftin, în general cam cel mai mic preț e $100 pe noapte, dar mai mereu sunt promoții pe booking ori agoda. Eu am avut noroc de l-am găsit la ceva reducere pe expedia la care s-a adăugat un secret code ce mi-a mai adus încă 10% reducere. Per total, am plătit un preț decent.

Posibil l-aș fi rezervat și fără reducerile de care am avut parte, mi-a plăcut mult că arăta destul de excentric în poze, era la distanță de mers pe jos de muzee, de terminalul de ferry, de Hong Kong Cultural Centre, de multe grătare coreene și super aproape de berile din Knutsford Terrace. Bonus, de la aeroport se ajunge direct cu autobuzul A21 și mai e și la 10 minute de mers pe jos de stația MTR Tsim Sha Tsui. Superbonus, autobuzul m-a lăsat fix în fața unui magazin de cosmetice SaSa unde am dat nas în nas cu a mea copilărie: Sailor Moon & friends au ajuns, mai nou, linie de produse cosmetice.

Page 1 of 2

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén