3 zile neașteptate în Negombo, Sri Lanka. Plus cea mai erotică pedichiură din viața mea.

Zilele acestea în care stăm mai mult în casă din pricină de pandemie sunt cum nu se poate mai potrivite pentru a depăna amintiri din călătorii. Și tot uitându-mă prin pozele mai vechi, am dat și peste micul album din Negombo și Galle, Sri Lanka, unde am ajuns acum câțiva ani și unde am mers cu planuri destule. Planurile, însă, au fost toate date peste cap de vremea proastă.

Mă informasem, desigur, despre starea vremii înainte de plecare și văzusem că plouă, dar nu mă așteptam la inundații și alunecări de teren. În cele din urmă furtuna tropicală care s-a abătut asupra insulei a fost atât de puternică încât a afectat aproximativ jumătate de milion de oameni, iar peste 100 de persoane și-au pierdut viața.

Cum am ajuns în Negombo? Schimbare de planuri chiar din aeroport.

Unul dintre primele lucruri pe care le-am învățat în călătorii este flexibilitatea. Orice s-ar întâmpla, trebuie să te adaptezi. Găsește un loc unde să te așezi, stai cinci minute și gândește-te la ce-i de făcut.

Așa a fost cazul și aici: trebuia să plec direct spre Kandy, unde urma să-mi fac vacanța, dimpreună cu Nuwara Eliya. Atât aveam pe listă, doar atât îmi permitea timpul, știți deja că nu-mi place să alerg de colo-colo dacă n-am vreme de explorat.

De cum am aterizat, însă, am aflat că au fost alunecări de teren, că a plouat toată noaptea și că situația s-ar putea înrăutăți. Mi-ar fi luat, deci, o veșnicie să ajung în Kandy, dacă mai ajungeam. Și apoi poate rămâneam blocată acolo. A trebuit să mă regrupez rapid și să schimb planul. M-am gândit, așadar, că e cazul fie să rămân în Colombo, fie să merg undeva aproape. Și cum sunt mai hedonistă de la natură, n-am rezistat tentației de a petrece ceea ce părea Apocalipsa pe malul oceanului.

După 15 minute pe Booking deja anulasem cazările din Kandy și Nuwara Eliya și rezervasem un hotel chiar pe plajă în Negombo. Unde am primit o cameră ce dădea spre piscină și de unde se vedea Oceanul Indian. Ce-i drept, n-am prea apucat a mă bucura de priveliște, iar pe plajă am îndrăznit a mă avânta la o plimbare doar în jumătatea de oră în care n-a plouat.

În rest, mi-am petrecut ziua familiarizându-mă cu gastronomia locală la restaurantul hotelului, citind și lăsându-mă hipnotizată de ploaia continuă. Iar seara, ehe, seara am stat la băute de arrack (rachiu local) cu barmanii de la barul hotelului, care au profitat de lipsa clienților pentru a-mi arăta cunoștințele lor în materie de muzică românească. Erau experți în Inna și Alexandra Stan.

Dar povestea cu pedichiura care e?

Ei, lăsați, știu că abia așteptați să ajung la partea asta, așa-i omul, curios. Pesemne ca stând izolată de una singură de aproape trei săptămâni incepe sa mi se urce la cap, cum ar zice bunică-mea, de încep să povestesc tot felul de prostii.

Pe scurt, a fost cam așa: a doua zi în Negombo a plouat non-stop. Când torențial, când mai încet, dar toată ziua, fără pauză. Așa că mi-am petrecut ziua la spa, o altă slăbiciune căpătată în anii petrecuți în Asia.

Centrul de înfrumusețare al hotelului era amenajat pe acoperiș, unde, în timp ce mă bucuram de masajul relaxant, era rost și de vedere asupra Oceanului Indian pe timp de furtună. Am stat acolo vreo 2-3 ore, întinsă ca pisica pe calorifer și nu m-aș mai fi dat dusă, dar aveam programare la mani-pedi. Unde am dat de un angajat tinerel și frumușel de numa.

Serios, parcă era dintr-o revistă: păr negru, bogat, lucios, ochii mari la fel de negri, îmbodobiți cu gene lungi și trăsături masculine, simetrice. Și care avea un fel anume de a manevra „obiectul muncii” (adică degetele clientei, nu vă gândiți la prostii) de parcă ar fi pus mâna pe bibelouri gingașe și rare.

Atâta mi-a bibilit unghiile băiatul ăla de ai fi zis că sunt din familie regală, nu o țărăncuță dintr-un sat din România. Am stat acolo ca si la masaj, tot vreo 2-3 ore, timp în care m-am simțit cea mai răsfățată clientă din istoria hotelului. E, și la manichiură a mai fost cum a mai fost, dar la pedichiură deja lucrurile au căpătat o tentă de-a dreptul senzuală: modul în care atingea talpa piciorului, vocea joasă cu care făcea conversație.

Nimic, dar absolut nimic din ce făcea băiatul ăla nu aducea cu procesul binecunoscut și lipsit de voluptate care cuprinde tăiat, pilit, exfoliat. Nici măcar nu-mi amintesc etapele acelea, cam atât de bine a știut să mascheze totul cu atingeri blânde și delicate. Apogeul a fost când, după ce a aplicat primul strat de ojă, s-a gândit să ajute a-l usca suflând ușor asupra degetelor de la picioare. Și nu, nu așa cum sufli în ciorba fierbinte, nu fiți mitocani.

Recunosc, m-am întrebat atunci pentru o secundă dacă am citit cumva de Sri Lanka și turismul sexual feminin. Pentru că da, și femeile fac turism sexual, iar dacă nu mă credeți cercetați puțin despre „rastitutes” din Caraibe sau „bumsters” din Gambia. Ba, chiar și Turcia sau Egipt sunt destinații preferate de femei occidentale singure trecute de o anumită vârstă, aflate în căutarea unor escapade romantice cu bărbați (mult) mai tineri.

Dar cum eu nici trecută de o anumită vârstă nu sunt, iar bogată nici atât, am decis că din două una: ori băiatul ăla își iubește meseria și va deveni cel mai bun pedichiurist din istorie, ori are un fetiș pentru picioare.

Ce am văzut în Negombo

A treia zi a fost cu noroc: fără ploaie, doar un nor apăsător. Bunăoară, am zis să fac un mic tur al orașului și am rugat hotelul să-mi facă rost de un șofer. A venit un bătrânel tare simpatic, care m-a plimbat un picuț prin oraș. L-am lăsat să mă ducă unde a vrut el, n-aveam nicio dorință arzătoare pentru că nu cercetasem foarte mult ce pot vedea în Negombo înainte de a ajunge în Sri Lanka.

Întâi ne-am oprit la piața de pește, care mi-a mutat nasul. Da, știu, e pește, pute. Dar lăsați, că am mai fost și la alte piețe de pește, precum cea din Al Khor din Qatar și nu mirosea de parcă ar fi un milion de pești stricați la un loc. Deși era destulă activitate la ora deloc matinală la care am fost eu, mi-ar plăcea să văd piața cu noaptea-n cap, atunci când se întorc bărcile din larg și când e plin atât de pescari, cât și de mușterii.

Lellama, așa cum îi spun localnicii, este a doua cea mai mare piață de pește din Sri Lanka și uneori se găsesc acolo inclusiv rechini. Am descoperit apoi și sursa mirosului atât de pregnant: chiar sunt un milion de pești, dacă nu și mai mulți. Ori, cel puțin, asta e senzația atunci când îi vezi pe toți așezați pe saci din fibră de cocos (kohu lanu), chiar pe plajă. Așa se face Karawala, peștele uscat sri lankez, folosit în Katta Karawala Curry, un preparat local foarte popular.

Mi-a trezit niscai amintiri, sinceră să fiu: mi-am amintit cum atârna străbunicul la streașină pastrama de pește în devenire, atunci când eram copil.

Am vizitat și câteva edificii religioase, atât creștine, cât și buddhiste sau hinduse, dar cel mai interesant mi s-a părut Templul Angurukaramulla, un templu buddhist vechi de peste trei secole, unde intrarea este reprezentată de gura unui dragon, postat acolo pentru a izgoni spiritele rele. Deasupra capului dragonului tronează o statuie a lui Buddha înaltă de 6 metri.

Acesta a fost primul lăcaș buddhist în care am intrat în Sri Lanka și m-a uimit cât de diferite sunt față de cele pe care le-am văzut prin alte țări (Thailanda, Laos, Cambodgia): cele din Sri Lanka sunt foarte viu colorate în interior.

Templul Angurukaramulla adăpostește o statuie Sathapena Buddha (adică Buddha Înclinat), iar pereții sunt plini de sculpturi și picturi murale în culori vibrante. Frescele sunt reprezentări ale Jataka Tales, un fel de scripturi buddhiste, o colecție de pilde și anecdote despre reîncarnările celui ce avea să devină Siddhartha Gautama, viitorul Buddha.

Chiar lângă templu este și o stupa albă interesantă mai ales în interior, unde se află o altă stupa, mai mică. Și aici pereții sunt decorați cu tot felul de gravuri complicate, dar și cu picturi murale. În incinta aceleiași curți sunt și ruinele unei biblioteci de acum 300 de ani, din care azi au mai rămas doar niște trepte și o mică încăpere, ambele acoperite cu iarbă și mușchi.

Cele mai cele momente trăite în Negombo, Sri Lanka

Cel mai aiurea m-am simțit atunci când bătrânelul m-a dus să vizitez Fortul Olandez, iar eu habar n-aveam că astăzi funcționează ca închisoare. Pur și simplu făceam poze și până să mă uit mai bine credeam că și oamenii de acolo erau turiști. De fapt erau rude ai celor închiși, așteptându-și rândul la vizită. Nu știam cum să fug mai repede, mi s-a părut teribil de insensibilă prezența mea acolo.

Dar am uitat repede sentimentul acela pentru că am avut și marele noroc de a prinde două nunți: una hindusă și una buddhistă. După toate aparențele, mult mai interesantă mi s-a părut cea hindusă, mult mai plină de viață și mai veselă.

Spre deosebire de închisoare, în cazul nunților am pozat fără rușine. Doar că, din păcate, am făcut-o cu aparatul de fotografiat, care a încetat a mai funcționa chiar după excursia asta și am rămas astfel doar cu pozele din telefon.

Una peste alta, a fost o zi plină, la finele căreia am plecat spre Galle, unde am petrecut alte câteva zile faine. Pentru că o vacanță este ratată doar dacă vrem noi s-o privim astfel.

În ciuda planurilor anulate, îmi amintesc cu drag de timpul petrecut în Sri Lanka, de oamenii faini care au împărțit din rachiul lor cu mine, de ospitalitatea celor de la hotel care s-au oferit să mă lase cu check-out târziu, pentru că „oricum nu avem oaspeți acum”, de cele două nunți la care am avut ocazia să trag puțin cu ochiul. Și da, și de pedichiura cu bucluc.

---

Dacă găsiți interesante articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.

---

https://www.instagram.com/p/BuBbWbLlevw/