Povești cu dor de ducă și aventuri câte și mai câte

nypa fruticans hoi an

Cu bicicleta pe lângă Hoi An. Coșurile-bărci și pădurea de palmieri nipa Bay Mau sau „mica Deltă a Mekongului din Hoi An”.

Orașul Vechi din Hoi An este fantastic, încărcat de istorie, mâncăruri bune, aromă de cafea, clădiri galbene și flori, numai bun de bătut la picior și destul de liniștit în sine.

Însă pentru mine adevărata liniște a început la ieșirea din oraș, în ziua în care m-am încumetat la un tur cu bicicleta la țară, prin câmpuri de orez și în pădurea de palmieri nipa Bay Mau, alintată drept „mica Deltă a Mekongului din Hoi An”. Asta deși nu-i nici urmă de Mekong în partea aceasta de Vietnam.

În acea zi am văzut lanuri de orez verzi-verzi, am mâncat un prânz pe cinste, îndopându-mă cu bunătăți vietnameze, am pus mâna pe-un bivol de apă cât vreo două vaci, am pescuit un crab cât un păianjen și m-am dat într-o coajă de nucă – o barcă rotundă făcută din bambus.

rice paddy hoi an vietnam

Fermier în lanul de orez

Plimbare cu bicicleta în Hoi An. Povestea unei zile plină de pitoresc.

Fără doar și poate, aceasta a fost cea mai faină zi din cele patru petrecute în popularul orășel vietnamez Hoi An. Ziua a început devreme, cam pe la 8 dimineața, atunci când ghidul, Sam, a venit să mă ia de la cazare. Nu mult după aceea, eu și alți doi turiști eram călare pe biciclete, urmând-o pe Sam spre ieșirea din oraș.

Am pedalat cam 15-20 de minute, după care am dat, în mijlocul orezăriilor, de Luk și fermierul lui. Luk e un bivol de apă imens, frumos tare, cu blana lucioasă și pe cât de mare, pe atât de blând. A stat la mângâiat în timp ce păștea liniștit și se bătea de muște.

Bivolii sunt foarte respectați în țări precum Vietnam sau Thailanda pentru că sunt de mare ajutor în gospodărie, fermierii folosindu-i în agricultură. Practic, fac parte din familie. Sunt, totodată, și o expresie a statului social: cu cât ai mai mulți bivoli, cu atât ești mai bogat. Fermierul lui Luk ar fi fost „o partidă bună”, căci familia lui avea, pare-se, câteva asemenea animale.

Ne-am jucat cât ne-am jucat cu Luk, apoi ne-am urcat iar pe biciclete și am continuat excursia într-un labirint de stânga-dreapta, pe niște cărări prin câmpuri de orez, cu locuințe răsfirate ici și colo. Recunosc, dacă mă lăsa baltă ghidul, nu mai știam să revin în Hoi An de una singură. Și sunt convinsă că nici n-am mers foarte mult, doar că a fost complicat, iar eu mai eram și cu ochii peste tot, să nu pierd nimic.

cimitir hoi an

Cimitirul de lângă Hoi An

Am trecut pe lângă un cimitir, după care am făcut o oprire la niște oameni care meștereau la lemn de bambus. Sam ne-a explicat că bambusul e ținut în apă chiar și doi ani înainte de a-l folosi, pentru a preveni apariția termitelor sau a larvelor de răchitar. M-a surprins că nu păreau a le fi teamă de hoți: vedeai lemn pus parcă la întâmplare pe malul râului, neîngrădit cu nimic, în mod evident lăsat acolo de ceva vreme.

mica deltă a mekongului hoi an

Pădurea de palmieri nipa Bay Mau

Pădurea de palmieri nipa Bay Mau sau „mica Deltă a Mekongului din Hoi An”

Destinația finală a fost un sat pescăresc tipic, unul ai cărui locuitori se zbăteau în mizerie până a intrat pe harta operatorilor de turism din zonă. Nu că acum ar fi bogați, dar oamenii sunt fericiți să aibă turiști pe care să-i plimbe pe râu și să primească unul-doi dolari bacșiș pentru asta.

Atracția principală nu a fost satul în sine, ci pădurea de palmieri nipa Bay Mau. Această specie de palmier, cunoscută și ca palmierul de mangrove, nipa stufoasă sau pur și simplu nipa, crește în apă și nu are la suprafață decât frunzele, care pot ajunge până la nouă metri înălțime. Rădăcina și tulpina se află sub apă, în mâl, de unde primesc toți nutrienții necesari pentru a crește.

pădurea de palmieri nipa hoi an

Explorând așa-numita „mica Deltă a Mekongului din Hoi An”.

Se pare că în acest loc tot cresc palmieri de mangrove de cel puțin 200 de ani, iar pădurea s-a extins de la șapte hectare, cât avea acum ceva vreme, la peste 100 de hectare, cât ocupă astăzi. Bay Mau este importantă pentru localnici nu doar pentru că îi hrănește, dar are și importanță istorică, deoarece soldații Viet Cong-ului s-au adăpostit aici în timpul războiului cu americanii. 

Vegetația luxuriantă, numeroasele specii de pești și păsări ce se găsesc aici, precum și suprafața extinsă au făcut ca această pădure de nipa să fie alintată drept „mica Deltă a Mekongului din Hoi An”.

Fun fact: vietnamezilor le surâd comparațiile de tot felul. În cele patru zile petrecute în Hoi An am văzut „mica Deltă a Mekongului” (adică pădurea de palmieri nipa Bay Mau), Angkor Wat-ul de Vietnam (adicătelea complexul de temple de la My Son) și Cirque du Soleil vietnamez (adică spectacolul A O SHOW al celor de la Lune Center).
barca din bambus hoi an

La plimbare în coșul-barcă din bambus numit thung chai

Plimbarea cu barca printre palmierii nipa a fost punctul culminant al zilei, iar la senzația de deosebit a contribuit din plin și coaja de nucă în care am alunecat pe apă. Eu îi spun coajă de nucă, vietnamezii îi spun barcă.

Sau, pe limba lor, thung chai, un soi de ambarcațiune ce are la origine o chestiune cât se poate de practică: atunci când au venit francezii, au impus localnicilor taxe peste taxe, inclusiv pe bărcile deținute. Pentru că pescarii nu voiau și nu-și permiteau a plăti așa ceva, dar nici de pescuit nu se puteau lăsa, au construit thung chai, o chestie rotundă din bambus. Au argumentat apoi coloniștilor francezi că nu trebuie să plătească nimic. Pentru că thung chai nu e o barcă, ci un…coș.

Am plutit într-un asemenea coș mai bine de o oră, timp în care mi-am încercat mâna la pescuit nu cu o undiță propriu-zisă, dar cu un băț scurt, la capătul căruia se afla legat un fir. Am prins un crab atât de mic încât dacă trebuia să mănânc de prânz doar roadele muncii mele muream de foame. În timpul ăsta, oamenii își vedeau de viața de zi cu zi: unii pescuiau, alții tăiau frunze de nipa.

Cât m-am căznit eu cu bățul-undiță, bătrânul pescar s-a apucat a meșteșugi ceva dintr-o frunză de palmier. A ieșit o insectă faină tare, iar Sam a făcut și ea o floare de lotus. Mi-a povestit cum a învățat să facă asemenea obiecte din frunze: pentru ea acestea au fost jucăriile copilăriei.

Sam a copilărit într-un sat pescăresc asemănător cu acesta în care ne aflam, unde „eram atât de săraci încât nu aveam jucării, așa că ni le făceam”. Nu a spus-o cu amărăciune, nici pentru a stârni milă, ci doar ca pe un dat, întocmai cum ne povesteau bunicii de păpușile din porumb. Așa au fost vremurile.

floae de lotus hoi an

Floarea de lotus făcută de Sam din frunză de nipa

Bunătățile vietnameze de la prânz. Ce am mâncat?

De vremuri de demult mi-a amintit și mie prânzul luat la o magherniță din sat, unde am mâncat cu iz de amintiri din copilărie, căci am avut în meniu inclusiv creveți vietnamezi.

Cititorii mai tineri nu cred că știu ce-s ăia, dar cei care au prins măcar un pic din perioada de dinainte de ’89 sigur au ronțăit la chipsuri expandate de creveți. Pe atunci habar n-aveam de chipsurile din cartofi.

Pentru acest prânz vietnamez am folosit creveții pe post de crackerși și i-am mâncat cu salată din floare de banan cu porc (goi bap chuoi). Se ia puțină salată, se pune pe chips și se mănâncă așa. Absolut delicios.

salata floare banan hoi an

Salata din floare de banan. Cu porc.

Ne-am mai înfruptat și din alte bunătăți, precum pachețele de primăvară (cha gio) și așa-numitele clătite vietnameze (banh xeo). Clătitele acestea banh xeo sunt o experiență culinară unică și mi-am promis ca la următoarea vizită în Hoi An să merg la un curs de gătit, să învăț și eu cum se fac.

Nici mâncatul lor nu-i pentru neinițiați, căci nu se mănâncă așa simple, cum le vedem. Clătita se pune pe o foiță de orez, în mijloc se adaugă frunze/ierburi (menta e musai), se rulează totul și se dă prin sos de pește vietnamez (nuoc cham).

clatite vietnameze hoi an

Banh xeo. Cătite vietnameze. Cu ierburile de rigoare.

Deși nu pare cine știe ce festin și în prezentarea turului scria că ni se vor servi doar gustări, ne-am ridicat de la masă sătui cu toții: eu, ghidul, și alți doi turiști. Ba, nici n-am mâncat tot.

Fiind sat pescăresc, mă așteptam la multe preparate din pește sau măcar banh xeo să conțină creveți (din ăia adevărați, shrimps). Dar n-a fost cazul și chiar m-am bucurat, căci nu-s deloc fan.

pachetele primavara creveti vietnamezi hoi an

Pachețele de primăvară și creveți vietnamezi. Tot să mănânci.

Ca să simțim că facem și noi ceva, ni s-a permis să prăjim singuri, în ulei încins, chipsurile expandate și pachețelele de primăvară. Dar banh xeo n-au fost lăsate pe mâna noastră de amatori, au fost făcute în bucătărie, de săteanca ce deținea restauratul local în care am mâncat.

După atâtea bunătăți ne-am urcat iar pe bicicletă și-am pornit a face cale întoarsă către oraș. A fost cam greu cu burta plină, însă peisajul verde crud m-a captivat din nou și am pedalat încet în liniștea spartă din când în când de câte un scuter.

lan orez hoi an

Orez verde crud

Ce nu mi-a plăcut?

Păi, nu mi-a plăcut că l-au călărit pe Luk, bivolul. Ca să ne înțelegem, nu-s apărător hardcore de drepturi ale animalelor, sunt de părere că echilibrul în toate e secretul, nu fanatismul. Sunt crescută la țară, printre animale. Mănânc aproape orice tip de carne, de la porumbel la vită. Dară la țară la mine, fie că era vacă, porc, iepure sau oaie, era îngrijit și protejat. Porcii aveau nume, erau gâdilați după ureche. Și la Crăciun erau făcuți cârnați, da.

Ce vreau să spun e că animalul, indiferent dacă e destinat farfuriei sau muncii, ar trebui tratat bine, nu chinuit pentru bani. Prin urmare, în peste șase ani de stat în Thailanda n-am călărit elefanți de dragul turismului, n-am fost la așa-numitele temple cu tigri, unde tigrii sunt ținuți drogați pentru a se poza cu turiști, n-am călărit cămilă în Qatar doar așa, să am și eu o fotografie pe cămilă.

bivol apa vietnam

Dragul de Luk

De aceea am refuzat și să-l călăresc pe Luk, deși ghidul chiar ne-a încurajat să o facem. Pentru ce? Să am poză pe un bivol în mijlocul unei orezării? Asta nu este o experiență, este doar o poză. Experiență ar fi o zi întreagă la ferma unde trudește Luk ori o caravană de cămile în deșert, care să dureze câteva zile. Atunci da, aș călări și bivolul și cămila. Sunt diferențe de nuanță, știu, dar relevante pentru mine.

Și nu mi-a mai plăcut faptul că sunt niscai turiști care vin în pădurea de palmieri nipa Bay Mau nu să se bucure de natură, ci să asculte muzică tare în timp ce se dau în bărcuța de bambus. Nu înțeleg plăcerea asta nu pentru că sunt vreun Grinch, ci pentru că, după mine, e un loc și un timp pentru toate.

Iar aici frumusețea locului e dată mai ales de alunecatul pe apă în liniște, de ascultat poveștile locului, nu de speriat pești și păsări cu muzică la maxim.

sat pescaresc hoi an

„Portul” – un sat pescăresc.

Am avut norocul de a nu întâlni un asemenea grup. Doar la plecare, când noi aproape terminasem plimbarea cu barca și ne îndreptam spre ieșire, ne-am intersectat cu un grupuleț de asiatici, care deja începuse petrecerea. De parcă ar fi fost pe un yacht în Mykonos, nu pe o bărcuță de bambus în Vietnam.

Partea amuzantă e că ascultau un remix  al Numa Numa Song, așa cum e cunoscută piesa celor de la O-Zone, Dragostea din Tei. Numa Numa Song încă face ravagii în Asia, numai anul trecut ce l-am auzit în Khao San Road din Bangkok.

Dacă vrei să eviți asemenea grupuri, alege să mergi în vizită la Bay Mau dimineața. Atunci e liniște, mult mai puțină lume, iar dacă e vară, după prânz apa nu e suficient de adâncă pentru a merge pe tot traseul prin pădure.

barca bambus hoi an vietnam

Coaja de nucă – barca din bambus thung chai

Chestiuni organizatorice

Sunt o mulțime de agenții în Hoi An care organizează tururi precum acesta. Deci e de unde alege și, probabil, se poate negocia dacă mergi direct la agenție. Eu am preferat varianta fără bătaie de cap așa că am rezervat online, prin klook.com, turul acesta.

Prețul afișat nu include bacșiș pentru pescarul care te plimbă pe râu (adică 1-2 dolari) și nici bacșișul pentru ghid, acesta însă nefiind obligatoriu.

Am fost un grup foarte mic, de doar trei persoane. Iar de Sam, fata care ne-a fost ghid, am fost teribil de mulțumită: foarte energică, engleză excelentă și cu povești.

nipa hoi an vietnam

„Stufăriș”

„Mica deltă a Mekongului din Hoi An” se poate vizita și fără tur, pur și simplu mergi cu bicicleta sau scuterul până într-un sat pescăresc și de acolo negociezi excursia cu barca de bambus. Localnicii sunt bucuroși de oaspeți. Evident, în cazul ăsta pescarul nu mai acceptă un dolar sau doi. Am vorbit cu oameni care au fost pe cont propriu și au plătit între șapte și zece dolari.


Dacă găsiți interesante articolele mele, nu uitați să vă abonați la blog. De asemenea, mă puteți găsi și pe Instagram sau Facebook.

restaurant sat pescaresc hoi an

Aici am mâncat de prânz în satul pescăresc.

clatita vietnameza hoi an

Banh xeo pregătită: foița de orez. clătita. ierburile. Înainte de a gusta se dă prin fish sauce. Un deliciu.

salata floare banan vietnam

„Crackers” din creveți vietnamezi cu salată de floare de banan. Dublu yum.

creveti vietnamezi hoi an

Am gătit și noi ceva. Bețișoarele sunt de bază. Aici nici nu aveau furculițe, nu știai cu bețișoare…mâncai cu mâna.

insecta frunza nipa vietnam

Insecta din frunză de nipa făcută de pescar.

crab hoi an

Crabul prins de mine cu bățul. Bine că n-a trebuit să mănânc ce am prins.

pescar vietnamez nipa

Viața merge înainte pentru localnici. Acesta tăia frunze de nipa (folosite în mod tradițional inclusiv pentru acoperiș).

bambus apa hoi an

Bambusul lăsat în apă.

muncitori bambus hoi an

După ce este lăsat în apă câțiva ani, bambusul este bun de prelucrat.

pădurea de palmieri nipa bay mau

Încă nițel „stufăriș”

Previous

Thailanda mai puțin turistică: ceramica unică și situl arheologic de la Ban Chiang, din Udon Thani.

Next

Cu trenul japonez de mare viteză de la Hiroshima la Tokyo. Despre cum m-am dat cu shinkansen-ul în Japonia.

14 Comments

  1. Ce pofta de Asia mi-ai dat cu postarile tale, uh! Dar eu nu inteleg, scuza-mi ignoranta, tu traiesti acum undeva pe acolo? 🙂 De curiozitate intreb.

    • Cristina

      Haha, păi dacă ai poftă…în avion și spre Asia! 🙂
      Da, locuiesc în Bangkok de câțiva ani, de aici și mai mult povești asiatice.

      • It’s on the list 😀 Am fost doar in Taiwan pana acum, si mi-a placut!

        • Cristina

          În Taiwan n-am fost încă, dar am câteva cunoștințe de acolo și pare a fi în categoria civilizată a Asiei. În locuri precum Thailanda, Vietnam sau Cambodgia poți avea un șoc. Îți va plăcea sau nu, dar nu știi până nu încerci 🙂

        • Rica Andrian

          Noi am fost in Bangkok decembrie trecut.Am luat multe informatii de la tine de aici Dar nu am stiut .ca locuiesti acolo.Data viitoare o sa te sunam si sper sa ne si vedem poate.

          • Cristina

            Ce mă bucur că v-au fost de folos informații oferite de mine! Este unul dintre motivele pentru care scriu: speranța ca poate voi ajuta cumva pe cineva în a-și planifica vacanțele. Sigur, când mai ajungeți în Bangkok dați un semn și dacă sunt în oraș, cu mare plăcere 🙂

  2. Povestești atât de frumos! Într-un fel sau altul, mă faci să triăiesc excursia odată cu tine!

    Ai avut parte de o zi plină de aventuri. Te antrenezi cumva pentru Asia Express? Dacă da, poate îmi faci loc în rucsac.

    • Cristina

      Mulțumesc mult! Înseamnă mult aprecierile tale, știind că tu ești o cititoare înrăită și, deci, pretențioasă cu ce îți pierzi timpul citind.
      Haha, toată lumea îmi zice de Asia Express, eu n-am văzut nici măcar un episod ori ediție ori cum se spune.

  3. F fain ai scris, ca de obicei sorb poveștile tale.
    Copiii mei se mai uita la Asia Expres, dar nu imi place, mi se pare urat cum occidentalii profita de generozitatea localnicilor pe gratis, cand în țări occidentale nu s-ar putea organiza asa ceva, ca nimeni nu te-ar tine la el nici nu ti ar da de mâncare.

    • Cristina

      Mulțumesc mult, Elena! Mă bucur că îți plac poveștile de aici.
      Eu nu prea sunt consumatoare de reality shows. Nici măcar nu știu exact conceptul emisiunii Asia Express, dar știu că e foarte populară la noi, și părinții mei se uită 🙂

  4. Mamă. ce poze, le-am admirat îndelung, foarte bine realizate 🙂

    • Cristina

      Eu le găsesc foarte proaste, neclare. Dacă aș merge acum, sigur ar ieși mai bune. În principiu pentru că mi-am schimbat telefonul și ăsta știe a face poze mai bune. Ca să vezi ce fel de blogger de călătorie sunt eu: nici măcar o cameră foto cum trebuie n-am :)) Adevărul e că până să mă apuc de blog nici nu prea făceam poze, dar acum cam trebuie că nu pot lăsa articolele goale.

  5. deci povestea asta m-a sedus iar si iar.
    Sa iti fie de bine plimbarea!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén