Cristina face Aventură

Povești cu dor de ducă și aventuri câte și mai câte

kampung kuala lumpur malaezia lazat cooking school

Curs de gătit în Kuala Lumpur cu LaZat Cooking – partea a II-a. Ce am gătit?

Înainte de a citi acest articol, puteți găsi aici prima parte, dedicată vizitei la piața TTDI.

După ce am terminat cu turul pieței TTDI, tur foarte instructiv de altfel, am fost duși la locul faptei, adică la școala de gătit. Care școală e minunat amplasată în afara orașului, într-o casă dintr-un kampung (sat malaezian), aproape de natură și de junglă. Bucătăria e deschisă, dar nu e cald deloc și oricum mai spre amiază am primit cu toții prosoape îmbibate în apă cu gheață pentru a ne răcori puțin.

kampung kuala lumpur malaezia lazat cooking school

Kampung. Sat de Malaezia lângă Kuala Lumpur

kampung kuala lumpur malaezia lazat cooking school

Grădinile și străzile din kampung

kampung kuala lumpur malaezia lazat cooking school

Vedere din bucătărie

Fiecare participant la curs avea propriul spațiu de lucru, un șorț colorat imprimat cu numele școlii aștepta frumos împăturit pe scaun, iar pe masă era o tavă cu toate ingredientele necesare, deja curățate și spălate. Alături se afla un carnețel cu rețete și un creion, în caz că voiam a face adăugiri sau comentarii. La finele zilei am luat cu noi ce am gătit, precum și rețetarul cu pricina.

kuala lumpur malaezia lazat cooking school

Stația de lucru cu cele necesare

Practic, ar fi trebuit să mâncăm de prânz ce a ieșit din mâinile și oalele noastre, dar ne-am întins așa de mult cu vorba încât am sfârșit a mânca niște roti făcut de invitatul expert în așa ceva.

În plus, Ana, instructoarea noastră, s-a apucat a ne arăta cum se face mee goreng mamak (adică tăiței chinezești gătiți în stil indian musulman de Malaezia) pe care apoi i-am mâncat printre interjecții menite a exprima: „ce buni sunt tăițeii ăștia!” Mai aveau acolo și o mașină din aceea tradițională de ras gheață așa că au pus-o la treabă și am făcut ais kacang, un desert local cu fâșii de gheață, boabe, sirop și jeleu. Bun și ăla!

kampung kuala lumpur malaezia lazat cooking school ais kacang

Ais kacang

kampung kuala lumpur malaezia lazat cooking school ice shaving machine

Mașină tradițională de mărunțit gheața

kampung kuala lumpur malaezia lazat cooking school mee goreng mamak

Mee goreng mamak. Mâncare de origine chinezească gătită în stil musulman

Rețetarul a cuprins trei feluri de mâncare: dhall curry, roti canai și suji halwa. Știu, denumirile nu vă spun nimic, poate doar „halwa” să sune familiar, dar nu are nimic de-a face cu halvaua cu care suntem toți mai mult sau mai puțin familiari. Suji halwa este, de fapt, un desert originar din India, pe bază de griș și unt ghee, la care se adaugă diferite condimente, fructe deshidratate și migdale.

kampung kuala lumpur malaezia lazat cooking school suji halwa ingredients

Ingrediente pentru suji halwa

kampung kuala lumpur malaezia lazat cooking school suji halwa

Suji halwa gata. Nu arată prea sexi, dar a fost bună tare

kampung kuala lumpur malaezia lazat cooking school suji halwa

Suji halwa in the making

kampung kuala lumpur malaezia lazat cooking school dhall curry

Dhall curry făcut de subsemnata

Dhall curry este unul dintre preparatele mele favorite din Malaezia și este făcut din linte galbenă și…câte un pic din orice. Am folosit usturoi, tamarin, cartofi, linte, ghimbir, lapte de cocos, vinete, morcovi, ceapă roșie, boabe de muștar, chimen, turmeric, chilli, frunze de curry.

kampung kuala lumpur malaezia lazat cooking school dhall curry ingredients

Ingrediente pentru dhall curry

La cursul ăsta de gătit cred că am descoperit și de ce mâncarea făcută de mamaie e așa de bună: și ea dă focul încet și lasă toate ingredientele să se amestece, „să se iubească” așa cum ne-a tot spus Ana, proprietara LaZat Cooking. Ne-a înnebunit tot timpul cursului cu faptul ca etnicii malay sunt mai lenți de la natură și că le place să lase inclusiv mâncarea la foc mic.

Ce am mai reținut e că frunzele nu se aruncă pur și simplu în mâncare, ci trebuie puțin zdrobite între degete înainte, îndemnându-le astfel să-și lase sucurile și aromele. Am folosit frunze de curry pentru dhall și le-am maltratat un pic, după care le-am aruncat în oală, conform instrucțiunilor primite.

cristina face aventura

Cum nu m-a mai văzut nimeni niciodată: cu șorț

kampung kuala lumpur malaezia lazat cooking school ana

Ana pozând pentru cameră

Roti canai nu am făcut noi cu mânuțele noastre, posibil și pentru că ingredientul de bază e făina și riscam să plecăm de acolo „îmbrăcați” în făină. De asemenea, aluatul trebuie lăsat să se odihnească la temperatura camerei între 4 și 8 ore sau ținut până la 24 de ore în frigider înainte de a putea fi bun de pus pe plită. Pentru a ne arăta exact cum se face aluatul, Ana a invitat un tânăr malaezian care gătește roti canai pe străzile din Kuala Lumpur de când avea 12 ani.

kampung kuala lumpur malaezia lazat cooking school

Lecția de roti canai

kampung kuala lumpur malaezia lazat cooking school roti canai

Roti canai pe plită

Ce este de fapt roti canai? Păi, un fel de pită indiană care se mănâncă alături de dhall, pește și tot felul de curries. Se găsește și ca desert, servit cu lapte condensat si banane și/sau sirop de ciocolată, inclusiv pe străzile din Bangkok. Dacă vedeți pe undeva prin Bangkok să vă luați, e bun tare, eu am văzut în Ayutthaya și cu alte fructe, inclusiv cu fragi și coacăze. Ce e interesant e că aluatul ăsta nu se întinde cu sucitorul, ci se lovește de masă și se întinde singur. Asta am apucat și noi să încercam, Ana ne-a adus niște cocă făcută cu o zi înainte așa că ne-am făcut puțin de râs încercând să facem o foaie de roti aproape la fel de subțire ca foaia de hârtie.

kampung kuala lumpur malaezia lazat cooking school roti canai and dhall curry

Dhall cu roti canai. Yum!

kampung kuala lumpur malaezia lazat cooking school roti canai with bananas

Roti canai, o variantă dulce cu banane

Deloc modestă, vă spun că am fost cea mai bună la partea de „dat cu aluatul în masă” și am fost foarte aproape de a obține un roti perfect. Numai că, la vederea succesului, m-am entuziasmat așa de tare încât ultima „trânteală” a fost prea puternică și m-am trezit cu o gaură în aluat. Una peste alta, aș zice că m-am descurcat onorabil, gătitul nefiind una dintre activitățile mele zilnice, ba nici măcar săptămânale (sper că nu citește mama ce scriu).

Acesta a fost primul curs de acest fel la care am luat parte, între timp am mai fost la unul în Bali, la Ubud Food Festival, despre care voi povesti, sper, la un moment dat. Dincolo de mâncare, am descoperit că un curs de gătit e o experiență care te ajută să cunoști oameni faini și care îți oferă un mod inedit de a cunoaște puțin din cultura și viața localnicilor. Dacă vi se oferă șansa de a participa la așa ceva prin perindările voastre, poate ar fi o idee bună să încercați, chiar dacă nu sunteți pasionați de gătit și gastronomie. Nici eu nu sunt, dar m-am distrat grozav.


Dacă vă plac poveștile citite aici, nu uitați să vă abonați pentru a fi primii care află când scriu ceva nou. Pentru aventuri povestite live, mă puteți urmări și pe Facebook sau Instagram.

error

Previous

Cocktail-uri dincolo de rooftop bars în Bangkok. Havana Social Club

Next

Unde am stat în Bali, categoria „cu buget redus”. Taman Mesari Guesthouse

6 Comments

  1. Super chestie! Pentru mine o vacanta e strans legata de mâncarea locului respectiv, iar sa te invete cineva sa o faci, e cireasa de pe tort. Ca eu cand vin de undeva, ma apuc sa caut retetele preparatelor mancate pe acolo si sa le fac.
    Mancarea mea e facuta la foc mic, asa ca stau bine la partea asta.

    • Cristina

      Eu nu prea gătesc acasă, mai ales de când m-am mutat în Asia. Prin gătit înțeleg paste, omlete sau pus ingrediente împreună într-o salată :)) Dar când am ajuns în Malaezia prima dată mi-a plăcut așa de mult mâncarea încât am zis că ar fi fain să știu să fac, așa că la o altă vizită m-am orientat spre un curs de gătit. Chiar e fain și mai faci si altceva decât obișnuitele bife ale obiectivelor turistice.

      Apropo de mâncarea locului, eram în Milano și ne tot zicea ghidul de la un tur gratuit pe care l-am făcut (o să povestesc eu și despre turul cela) că să încercăm faimoasele panzerotti musai. Și ce crezi că gust au faimoasele panzerotti? Fix de scovergi umplute (în zona de unde sunt eu se ia aluatul de scovearga și se umple cu amestec de brânză și eu, se prăjește și aia se cheamă brânzoaică). Și fix așa era și panzerotii, doar că avea umpluturi mai diferite. M-a trimis instant spre copilărie 😀

      E foarte bine că faci mâncarea la foc mic, cred că ăla e și secretul bunicii. Mama nu are răbdare. Gătește grozav și mama, dar tot a bunicii e mai bună.

  2. Vai, iubesc articolul tau si ce ai facut pe-acolo!! Mi se pare super 😀 La urmatoarea destinatie o sa caut si eu!

    • Cristina

      Mă bucur tare mult că-ți place, Anca, și mulțumesc pentru aprecieri. Încerc în călătorii să fac și alte lucruri față de obișnuitele obiective turistice și dacă prin ce scriu aici reușesc să fac cuiva chiar și un pic vacanța mai plăcută dând crâmpeie de idei, atunci mi-am atins scopul 🙂

  3. Cu prima ocazie, merg și eu la un curs de gătit. Am vrut să merg în Ikaria, dar era un pic over budget.

    • Cristina

      Da, depinde și ce oferă. Și eu am plătit multicel aici, dacă îmi amintesc corect. Dar a inclus pick up și drop off de la hotel, mic dejun la piață, turul pieței, cursul de gătit în sine, prânzul (că practic ce am gătit am luat acasă). Una peste alta a meritat banii din plin. Plus locația a fost taaaare faină. În Bali am mai fost la un curs de gătit și acolo am gătit la o vilă pe marginea piscinei, a fost tare fain și acolo, dar diferit. Eu chiar recomand experiența. Nu știu dacă ești pasionată de gătit sau nu, dar eu nu sunt și chiar m-am simțit bine. Dacă ești pasionată, cu siguranță te vei distra și mai mult 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén