Întâi și-ntâi ce e Laos Loop? Păi e un fel de buclă de aproape 500km. prin provincia Khammouane* în sudul Laos-ului. Bucla începe din orașul Thakhek, capitala provinciei, și se termină în același oraș, că doar de aia e „inel”. Se face pe motoretă, motocicletă, scuter, orice e pe două roți și cu motor. Din ce citisem, ideal ar fi să se meargă în sens invers acelor de ceasornic pentru că astfel apuci a vedea cel mai fain peisaj. De fapt, mulți omi nici nu termină bucla, ci după ce ajung în punctul cel mai important, peștera Kong Lor, fac cale întoarsă pe drumul pe care au sosit, ultimii 100 de kilometri fiind de fapt autostradă cu nimic interesant de văzut. Și destul de periculos, cu tot felul de camioane și mașini.

Mă bătea gândul la excursia asta de vreo doi ani pe puțin, însă nu știam a conduce nimic pe două roți afar’ de bicicletă, și parcă mereu apărea un „altundeva” de mers. Până acum vreo trei luni, când stăteam la vin și povești, iară după miezul nopții ne-am trezit toți suficient de beți încât să decidem că facem Bucla la finele anului. Și nu doar că ne-am hotărât, ba chiar am făcut „Pactul Laos Loop” (ha!), urmat de un grup pe ceva aplicație de mesagerie instant.

20170103_110347

Ne-am decis a merge patru omi, nici prea mulți, nici prea puțini: subsemnata – cu 0 (zero) experiență pe moped, dar cu ceva experiență anterioară de Laos pentru că Vientiane de două ori. Paulică – unul dintre cei mai buni prieteni ai mei din Thailanda, britanic de 42 de ani, cu oroare de backpacking și pentru care vacanța mișto în Asia e la piscină cu berea-n brațe. Dave – tot britanic, posibil cel mai adaptabil dintre noi toți, foarte relaxat în orice mediu. Și Reka, cea mai tânără dintre noi, o unguroaică destul de cuminte și „verde”. Cifra patru a fost destul de greu de atins pentru că Paulică a trecut prin niscai episoade de „ba merg, ba nu merg”, bașca o zi înainte de plecare a fost crimă că ori nu avea loc în rucsac pentru toate catrafusele, ori nu-l încăpea rucsacul de împrumut, ori nu reușea să-l dea jos de pe umeri.

De la stânga la dreapta: moi, Dave, Paul, Reka.

Într-un final, nu doar că am ajuns în Laos, dară ne-am și întors. Eu am fost cât p-aci să mor doar de vreo 12 ori și să omor un singur nene și o rață, băieții s-au căcat pe ei cu rândul vreo patru zile din șapte că așa e cu mâncarea în Asia și ei sunt flăcăi sensibili, ceva tensiuni au fost între mine și Reka/Paulică și Reka, dară am reușit a ne comporta civilizat, berea de Laos – Beerlao – ieftină și bună, natură de am rămas toți cu gura căscată, cei mai prietenoși și faini oameni pe care i-am văzut până acum în Asia, peșteri, drumuri de țară prăfuite și nisipoase. Am cheltuit în total (masă, casă, viză, închiriat scutere, bere)- 15000 baht de persoană (în jur de $420) pentru 7 zile, dară se poate și mult mai ieftin: noi am mâncat/băut ca porcii plus unde am avut de ales am preferat cazare ceva mai scumpă ori mers cu taxiul în loc de rată/tuk-tuk.

Povestea pe zile – în postările ce vin.

 

* Cam toate denumirile asiatice de apar aici îs supuse greșelilor ortografice.

error